Cultural

OLTENITA DE ALTADATA !

Pe şoseaua Olteniţa – Bucureşti – căreia bătrânii îi spuneau drumul Bucureştilor – la un kilometru în partea
de nord a satului Gruiu, spre Bucureşti, există şi azi o vâlcea – care pe timpuri era mai adâncă, unde şoseaua
făcea două curbe, avea pe ambele părţi pădure neumblată, iar pe partea stângă un puţ mare, din care şi astăzi
mai există un budurloi de piatră. Locului i se spunea pe timpuri “ Valea Hoţiilor “, iar în zilele noastre “Legniţa”.
Acolo, pe vremuri, în momentul în care căruţele încărcate cu marfă, se duceau de la Olteniţa la Bucureşti
cu chirie, profitând de faptul că la ieşirea din vâlcea urcau la deal şi deci mergeau mai încet, vizitii erau atacaţi
de hoţi – cum se spunea – la drumul mare.
In acel loc s-au întâmplat crime, iar parte din victime, dacă nu erau trase în pădure, – mai simplu,- erau
aruncate în puţ, după ce erau jefuite, De aceea oamenii,nu mai aveau curaj să meargă singuri şi se deprinsese
să meargă în grup, mai multe căruţe odată.
Peste ani, chestorului capitalei, ajugându-i cazul la ureche – este vorba de Eugen Cristescu, – a dat dispoziţii să se ancheteze cazul şi în puţul care fusese părăsit, a găsit multe schelete .
S-a transmis prin viu grai de către bătrânii din partea locului, care spuneau că se întâmpla câteodată, chiar
în acel loc, să apară câte o bătrână care, inspirând milă, vizitiul îi spunea să se urce la spate în căruţă. Până la
urmă, hoţul travestit în bătrână, sărea cu cuţitul şi îşi jefuia victima.Un alt martor, la fel sau poate mai important a fost şi Ghiţă Popescu poreclit de localnicii contemporani
Pitulici, care s-a născut în anul Revoluţiei de la 1848 şi a murit în anul de vârf al prosperităţii economiei
naţionale române 1938, la vârsta de 90 de ani.
Atât profesorul Cernea Marin cât şi fratele său Ilie Cernea, aşa după cum mi-a afirmat acesta din urmă,
când deja absolviseră facultăţile respective, l-au cunoscut bine şi au stat de vorbă cu Ghiţă Popescu (Pitulici)
în mai multe rânduri, cu privire la trecutul şi evoluţia oraşului nostru.
Doctorul Ilie Cernea îmi spunea că Ghiţă Popescu (Pitulici) era un om liniştit, slab, purta barbă, sta pe
scaun în faţa intrării principale a clădirii, care era chiar pe colţ, cunoscută în perioada regimului comunist sub
denumirea de „Ferometal” întrucât atunci, aici se afla un magazin mare, cel mai mare din oraş unde se vindeau
de toate.
Ghiţă Popescu (Pitulici) sta cu bastonul lângă el, urmărea cu privirea trecătorii, le răspundea la „bună
ziua” pentru că era cunoscut şi respectat de toţi olteniţenii. Doctorul Ilie Cernea mi-a spus şi a recunoscut că
pentru ei, Ghiţă Popescu (Pitulici) a reprezentat o însemnată sursă de informaţii cu privire la trecutul oraşului,mai ales în privinţa negoţului.
Un alt bătrân despre care mi-a vorbit a fost Petre Ureche din Olteniţa-rurală, decedat în 1930. Fiul lui,
Fănică Ureche a fost primar. Am avut ocazia să-l cunosc personal, şi poate pare ceva imposibil, incredibil, dar
deşi a fost primar, nu ştia decât să se semneze.          V A  U R M A !