OLTENITA DE ALTADATA-Sarbatori ce nu mai sunt-ZIUA CIZMARILOR !

ÎN FIECARE AN, LA 12 DECEMBRIE CIZMARII IL SĂRBĂTOREAU
PE SFÂNTUL SPIRIDON, PATRONUL SPIRITUAL AL CIZMARILOR
Înainte de venirea la putere a regimului comunist şi până la naţionalizare, la 12 decembrie, în fiecare an,
cismarii din Oleniţa îşi serbau pe Sfântul Spiridon, patronul spiritual al cismarilor.
Nu am reuşit să aflu de ce sărbătoreau această zi cismarii, numai că, întrebând pe cei mai bătrâni, mi-au
spous că aşa au pomenit din bătrâni.
De regulă, cel care avea iniţiativa se preocupa cu 2-3 zile mai înainte, în vederea serbării acestei zile, era
Mihalache Buzilă. Este drept că avea cel mai mare magazin de încălţăminte bărbătească şi de damă, de toate
vârstele, că avea cel mai mare număr de lucrători şi ucenici, după cum tot aşa de drept era că a fost un om
cumsecade, de bună credinţă şi respectat de toată lumea, pentru că şi el era un om serios şi respectos cu toţi.
Toată gama de încălţăminte era confecţionată în atelierul lui de lucrători. A fost asociat până în anul 1938
cu Naie Creţu când, acesta. îmbolnăvindu-se de T.B.C. a decedat.
Mihalache Buzilă, deşi era patron, totuşi când nu avea clienţi, lucra efectiv în atelier, cot la cot cu ceilalţi
lucrători.
Fiind cu iniţiativa, el era cel care, cu o zi două înainte, îşi anunţa colegii de breaslă, ca să participe şi să
vină la biserică în ziua de Sfântul Spiridon, care în fiecare an cade la 12 decembrie.
Mihalache Buzilă şi cu Vasile Zingher, erau cei care se ocupau de seara şi făceau o colivă exagerat de
mare, o puneau pe o tavă de aramă lungă de 70-80 cm. şi lată de vreo30-35 cm.
După ce fierbea grâul de seară şi chiar terminau de preparat coliva, se duceau la madam Pricop,
care avea cofetărie pe strada mare, vizavi de hotelul lui Vornicu şi le făcea pe colivă, peste zahărul pudră, o
cruce simetrică şi proporţională din bomboane mici de toate culorile, iar la mijlocul crucii puneau o lumânare
mare albă, de sparmanţet, care ardea tot timpul în biserică pe durata slujbei.
Coliva o ducea la biserică doi cismari, nici tineri, dar nici bătrâni. Sfântul Spiridon constituie un eveniment
şi pentru faptul că multă lume, chiar ţinea minte această zi, şi se ducea şi de curiozitate la biserică să vadă, întrucât o colivă aşa de mare nu mai făcea nimeni. De Sfântul Spiridon biserica era plină de cizmari.
După terminarea slujbei,după ce preoţii îşi luau porţia de colivă, iar lumea deasemeni aştepta să ia câte o
linguriţă, mai mult de curioasă să vadă cum este, cu toţi cismarii, pentru câteva minute, dădeau pe la Stelian –
Mituşi Mirescu, luau câte-o ţuică, după care, se împrăştiau, însă majoritatea, bineînţeles nelipsind lucrătorii şi
ucenicii lui, erau invitaţi de Mihalache Buzilă acasă unde îi aştepta o masă aranjată. Invitatul de seamă însă
era popa Gheorghe – cum îi spuneam noi preotului Gheorghe Sachelarie, care de altfel locuia aproape, vizavi
de casa lui Mihalache Buzilă.
După ce se adunau cu toţii, popa Gheorghe Sachelarie binecuvânta mâncarea şi băutura. Inconvenientul
era că ziua de 12 decembrie – Sfântul Spiridon, fiind în postul mare al Crăciunului, meniul era de post. Totuși,
chiar dacă meniul era de post, vinul nu avea restricţie, aşa că masa se lungea două-trei ore, stând de vorbă şi
povestind fiecare ce se pricepea.
Deşi Mihalache Buzilă a avut cel mai mare magazin şi cel mai mare atelier de încălţăminte de damă şi
bărbătească toată gama, totuşi, nu a avut nicio palmă de pământ şi nici nu a fost în concediu niciodată nici la
munte şi nici la mare.
Distracţia lui – dacă se poate numi aşa – în fapt era pasiunea pentru pescuit în grup, la Dunăre cu prietenii
şi lucrătorii lui. A avut şase copii, patru fete şi doi băieţi. Este drept, că avea casa îndestulată cu de toate, iar
uşile-i erau deschise şi la străini şi oricine era bine primit.
Deşi a avut numai patru clase primare, a fost totuşi un om de cuvânt, de caracter, serios, parolist şi onorabil.
Nu a făcut niciun fel de politică, deşi a luat parte la viaţa socială a oraului. De exemplu, Mihalache Buzilă
este printre foarte puţinii care a contribuit cu bani la ridicarea monumentului eroilor din grădina publică din
primul război mondial, cu 500 lei, o sumă destul de consistentă pentru vremea lui, când moşieri şi alţi oameni
avuţi au contribuit cu 2000 lei. (Această problemă apare separat în lucrarea de faţă).
221
De asemeni, la asociaţiile patronale şi de altă natură, Mihalache Buzilă a fost ales ca vicepreşedinte, bucurându-se de respect şi încredere din partea colegilor săi.
Mihalache Buzilă a luat parte la campania din primul război mondial şi l-a avut comandant de grupă pe
sergentul Ivan-Lixandru Pană din Olteniţa Rurală.
El a lucrat numai încălţăminte de comandă. El era cel care îi lua măsură clientului. În timpul când în magazin nu avea clienţi, trecea în atelier şi lucra alături de ceilalţi angajaţi ai săi.
După naţionalizare, a lucrat la atelierul de reparaţii al pensionarilor din Olteniţa. A fost un om cinistit şi
corect. A încetat din viaţă la vârsta de 94 de ani, lăsând în urma sa o frumoasă impresie tuturor celor care l-au
cunoscut.