CEAUSU CONSTANTIN-MONOGRAFIA COLEGIULUI NATIONAL-NEAGOE BASARAB din OLTENITA !

Gimnaziul şi Liceul Constantin Alimăneştianu
A) Fondarea liceului.
Fondarea unui liceu în oraşul Olteniţa a fost o mai veche dorinţă,
unanim justificată a structurilor sociale active locale, dar şi din „zona
de influenţă” a oraşului, aflat în ascensiune, zona ce cuprindea plasa
Olteniţa sau sudul judeţului Ilfov, de la Prundu la Mânăstirea şi de la
Dunăre la centura Capitalei. Aceste structuri sociale active erau
formate din intelectuali, comercianţi, meştesugari, funcţionari ai
statului şi proprietarii funciari mari si mici, deci o lume atât urbană cât
şi rurală, oraşul fiind inima acestei zone, consolidată de noile căi de
transport (calea ferată şi soseaua Bucureşti-Olteniţa), spitalul
orăşenesc etc.
Reputatul profesor Mihai Grigorescu – mult timp şi director al
acestui liceu, în însemnările sale, menţionează o iniţiativă a
Consiliului Local Olteniţa, din 26 aprilie 1891, dar nefinalizată19. Este
vorba de o cerere.
Aspiraţia aceasta a prins viaţă în primul an de după Primul
Război Mondial, cu toate că situaţia oraşului şi nu numai, era deosebit
de grea, războiul şi ocupaţia militară bulgaro-germană epuizând
resursele economice ale ţării printr-un jaf sistematic.
Olteniţenii au trecut peste aceste greutăţi, fiind ferm hotărâţi să
aibă în oraşul natal un liceu, anticipând dezvoltarea vieţii urbane,
extinderea oraşului, care nu se putea produce fără ştiutori de carte,
fără oameni bine informaţi, bine pregătiţi intelectual.
Iniţiativa a aparţinut primarului de atunci al orasului, Hristache
Gh. Daniilescu – unul dintre cei mai importanţi primari ai Olteniţei
din toate timpurile – şi a Consiliului Local, cu o consistentă susţinere
din partea Prefecturii Ilfov – prefect I. Niculescu-Dorobanţu, precum
şi a unor influente persoane (parlamentari, miniştri, funcţionari
superiori ai statului), persoane cu origini sau simpatii olteniţene.
Exista o bogată si intensă activitate petiţionară.Profesorul Florea Iliescu, în teza sa de doctorat, consemnează
că la 4 aprilie 1919, s-a constituit un comitet de acţiune cu misiunea
de a fonda o unitate de învăţământ secundar, un liceu în Olteniţa.
La 7 august 1919, Administraţia „Plasei Olteniţa” a informat
Primăria oraşului că Prefectura Ilfov, cu ordinul No. 9487 a aprobat
înfiinţarea „unei şcoli de băieţi” în Olteniţa, „ca urmare la Ordinul No.
9085 din 29 aprilie a.c. ce aţi primit direct de la Prefectură”,comunicare semnată de Administratorul Plăşii Olteniţa, un maior
semnat indescifrabil 20 . Numai că Primăria nu primise această
comunicare şi a apelat la Oficiul poştal local, deoarece atunci
corespondenţa se făcea prin telegrame, dar, pentru moment nici aşa nu
s-a dat peste citatul Ordin.
Până la urmă, situaţia s-a clarificat în urma unei intense
corespondenţe între Primărie, Pretura Plăşii Olteniţa şi Oficiul poştal
local, când Primăria a intrat în posesia respectivului Ordin, prin
telegrama 2176/1919, după care a avut loc o nouă şi intensă activitate
publicitară. Primarul oraşului s-a adresat olteniţenilor astfel: „Noi,
Hristache Gh. Daniilescu, Primarul oraşului Olteniţa, în urma
străduinţelor pe lângă autorităţile competinte, aduc la cunoştinţa
tuturor cetăţenilor acestui oraş să binevoiască ca în ziua de 4
septembrie 1919, ora 10 dimineaţa, să se întrunească în localul
Primăriei acestui oraş, pentru ca în conformitate cu dispoziţiile
decretului-lege No. 3138/1919 să avizăm la împlinirea formalităţilor
necesare pentru înfiinţarea unui gimnaziu în localitate, ca înfiinţarea
lui să fie un fapt împlinit din toamna anului corent. Cum această
chestiune interesează pe toţi părinţii de familii, este inutil să mai insist
asupra interesului ce prezintă şi a concursului ce urmează să îl dea toţi
cetăţenii”
Având în vedere că scopul liceului este „ridicarea nivelului
cultural” al oraşului şi al împrejurimilor sale, prin acţiuni rapide,
Primăria a revenit cu precizări mai punctuale, adresate „părinţilor
elevilor, foştilor şcolari ai şcoalei primare din localitate, donatori ai
şcoalei, persoane din circumscripţia acestui oraş, cari au drept de vot
la comună spre a alege comitetul şcolar”
.
Primăria, printr-un consilier local „în persoana lui Constantin I.
Dumitrescu” a apelat oficial şi la Poliţia locală: „vă rugăm a dispoza
publicarea lor prin citire şi afişare în tot coprinsul oraşului”, la 29
august 1919. Acest lucru s-a şi întâmplat, după care Poliţia locală a
răspuns Primăriei: „am onoarea a vă înapoia un exemplar semnat de
auditori”
.
La rândul său Ministerul, la 14 octombrie 1919, a autorizat
Şcoala Primară de băieţi din Olteniţa, azi Şcoala Gimnazială Spiru
Haret „să facă înscrieri pentru clasa I-a gimnazială” (se vor înscrie 34
de elevi, numai băieţi). Primăria s-a ocupat de constituirea urgentă a
Comitetului Şcolar, care să-şi intre imediat în atribuţii şi să depună la
Cassa Şcoalei fondurile necesare şi să procure mobilerul.
La 20 octombrie 1919, primarul oraşului a înaintat Ministrului
un memoriu prin care justifica succesiunea rapidă a acţiunilor
necesare intrării în funcţiune a gimnaziului, astfel: „stăruim în aducerea la îndeplinire a gimnaziului pentru luminarea tinerelor
vlăstare şi deci, pentru binele neamului românesc” şi că noua şcoală
putea „să-şi deschidă cursurile imediat, chiar în această toamnă”,
pentru că fusese găsit „un local care îndeplinea condiţiile de igienă şi
confort, precum şi mobilierul necesar”
.
Ministerul, la rândul său, s-a dovedit a fi iarăşi bine intenţionat
şi a delegat un inspector şcolar să se deplaseze la Olteniţa şi să
verifice situaţia la faţa locului, iar raportul său a confirmat spusele
primarului, menţionând că exista suficientă populaţie şcolară pentru
anul I. În plus, inspectorul a făcut şi o descriere a locaţiei alese: „situat
în centrul oraşului, în patru săli de clasă, cu etaj şi curte” şi că
„gimnaziul din Olteniţa poate fi înfiinţat odată cu începerea acestui an
şcolar”
.
Locaţia gimnaziului era în casele lui Nicolae Mandache şi
Alexandru Creţu
.
Aceste cerinţe minimale fiind îndeplinite, Comitetul Şcolar nou
constituit a informat Ministerul la 16 noiembrie 1919 că „s-au depus
la Cassa Şcoalelor 20.950 lei, solicitând acum numirea profesorilor şi
data concretă a începerii cursurilor27
.
În patru zile, Ministerul a emis Ord. 140891/20 noiembrie 1919,
care consfinţea fondarea Gimnaziului din Olteniţa şi numirea
personalului didactic (trei cadre didactice, dintre care unul era
director).
Fondarea Liceului, azi Colegiu, a reprezentat un moment de
bucurie intr-o margine de ţară dar şi un episod de reflexie a unor
sentimente, a „lucrării poporului însuşi”. Evenimentul nu a fost doar o
întâmplare, nu a fost doar rezultatul unei conjuncturi favorabile, ci şi
al efortului elitelor locale, urmate îndeaproape de majoritatea
locuitorilor Plăşii Olteniţa.
Primul an şcolar al noii unităţi de învăţământ a început la 7
decembrie 1919, evident în mod festiv, în prezenţa notabilităţilor
oraşului, cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor. La festivitate au rostit alocuţiuni primarul urbei, preşedintele Comitetului Şcolar
precum şi directorul gimaziului.
Primul director al gimnaziului a fost institutorul Alexandru
Pârvulescu, zis Alexe Pârvu, fost revizor şcolar, „detaşat pe timp de un
an de la şcoala primară din comuna Fundulea, judeţul Ilfov, iar prin
acelaşi ordin au fost numiţi şi ceilalţi doi profesori: preotul Constantin
Costache şi prof. Sabiţa Ipcar
.
Aşa s-a fondat Liceul din Olteniţa. VA URMA !