GEORGE GEARAVELA-O viata inchinata sanatatii oamenilor-partea a treia !

Prietenii doctorului Gearavela

În afară de pacienţi, medicul şi acupuncturistul George Gearavela şi-a facut şi multi prieteni statornici, care nu îl ocolesc niciodată. Sunt edificatoare versurile cântecului, pe care l-a interpretat magistral Jean Păunescu „O fata mai gaseşti, dar un prieten greu” compozitor Henry Mălineanu.
Este adevărat, prietenii în sensul adevărat al cuvântului, se găsesc destul de greu, mai ales acum când interesele materiale primează. Eşti prieten cu cineva, până la bani, din acest moment, prieteniile se strică, sau se deteriorează.
Niciodată doctorul George Gearavela n-a pus problema banilor, tratându-i pe oameni, uneori nevoiaşi, din prietenie, omenie şi cu gândul la Dumnezeu.
Unul din cei mai buni prieteni ai sai, regretatul profesor doctor Lucian Pavel, născut la 25 decembrie 1942, avea numai cuvinte de laudă pentru anestezistul şi specialistul în acupunctură George Gearavela.
Prietenia cu Lucian Pavel a început atunci când profesorul, pe atunci la liceul Negoe Basarab din Olteniţa, apoi inspector de specialitate şi chiar inspector general şcolar, l-a solicitat pentru o problemă gravă de sănătate, care prin tratamentul medical alopat n-a fost rezolvată. După câteva şedinţe de acupunctură, profesorul Lucian Pavel s-a simţit bine, punându-se pe picioare şi reluându-şi activitatea didactică.
Profesorul Lucian Pavel a plecat în anul 1991 în China, pentru a preda un curs de civilizaţie românească la Universitatea din Beijing. Acolo, în patria acupuncturii şi a medicinei naturiste, a cunoscut oameni care au ştiut despre activitatea doctorului Gearavela, considerându-l un mare terapeut prin mijloace diferite faţă de medicina traditională, alopată.
Când s-a întors în România, după ce şi-a încheiat apostolatul în marea ţară asiatică, profesorul Lucian Pavel l-a contactat pe doctorul George Gearavela, pentr a-i înmâna o parafă cu numele său scris in limba chineză. A fost o mare bucurie şi în acelaşi timp o onoare, ca tocmai de la atâtea mii de kilometri distantă de România, cineva să-l recunoască şi să-l aprecieze.
Când a dispărut profesorul Lucian Pavel, la numai 67 de ani, din cauza unei necruţătore afecţiuni, doctorul Gearavela a fost profund mişcat. S-a deplasat la Olteniţa, pentru a participa la funeraliile prietenului său, iar după aceea a dat şi un interviu la radio „Voces Campi”,evocând personalitatea celui trecut in nefiinţă.
Un alt prieten şi pacient al său a fost actorul Florin Zamfirescu. Este ştiut că profesorul şi actorul Florin Zamfirescu, în general un om cerebral, sobru, atât în viaţa de actor şi profesor la Academia de Teatru şi Film, dar şi ca om al societaţii românesti, nu se ataşează oricine.
Nu numai că Florin Zamfirescu a fost tratat de doctorul George Gearavela, dar au rămas prieteni de familie, mai ales çă şi soţia actorului., Cătălina Mustaţă a fost pacientă acestui mare specialist în acupunctură.
O prietenie sinceră a fost şi aceea, cu alt mare actor, care a jucat în multe filme înainte de 1989, cât şi după evenimentele care marchează începutul unei noi epoci în istoria ţării noastre. Este vorba de George Mihaiţă, care a redactat şi revista “Salut“ o gazetă pentru copii, tineri şi adolescenţi. Ulterior revista a fost coordonată de fiul actorului George Mihaiţă.
Mulţi actori nu mai puteau urca pe scenă datorită unor afecţiuni, de cele mai multe ori reumatismale. Doctorul Gearavela i-a tratat şi după câteva sedinţe au putut sa se mişte în voie, să interpreteze roluri în piese de teatru.
Au fost cazuri în care soliste ale Teatrului de Opera şi Balet n-au mai putut urca pe scenă , pierzându-şi temporar vocea. Şi în cazul acestor interprete de muzică clasică, acupunctura a fost un remediu benefic. Unul dintre hâtri oameni ai scenei, actorul Valentin Teodosiu, i-a fost pacient doctorului Gearavela, dar în acelaşi timp şi prieten.
Umorul lui Teodosiu şi profesionalismul doctorului Gearavela s-au îngemănat, fiind un mijloc de remediere a unor suferinţe de sciatică, mai veche, ajunsă într-un stadiu acut.
Şi unii membri ai grupului de umor “Vacanţa Mare“ au ajuns pe mâna doctorului acupuncturist şi s-au simţit bine după sedinţele făcute în cabinetul tămăduitorului.
O prietenie veche îl leagă pe doctorul Gearvela de doctorul Costea, care a funcţionat la Spitalul Olteniţa până la pensionarea sa.
Nu numai că i-a fost coleg, ca anestezist, în efectuarea unor intervenţii chirurgicale, ci şi ca om, apropiat prin temperamentul său şi echilibru moral.
De fapt cine nu-i poate fi prieten unui om cu zâmbetul pe buze în permanenţă, cu simtul umorului şi cu problemele pecuniare lăsate pe planul al doilea.
Crescut în spiritul cinstei, corectitudinii, dar şi al respectului pentru valori şi tradiţii, doctorul Gearavela este un un om cu reale virtuţi morale.
O întâmplare mai veche a cimentat relaţiile de amiciţie dintre medicul anestezist si directoarea policlinicii din Olteniţa, doamna doctor Podgornei.
Soţia preşedintelui Judecătoriei locale a apelat la colegul său de breaslă pentru o afecţiune care-l făcuse pe magistrat să nu mai audă bine.
Din acest motiv, judecătorul Podgornei era ţinta ironiilor colegilor săi mai tineri, care făceau haz pe seama beteşugului şefului lor. Ba îl făceau babalâc, ori boşorog, ba îl comparau cu personaje din povestirile lui Ion Creangă.
Această afecţiune a urechii îl obseda zi şi noapte pe bietul preşedinte al Judecătoriei. A făcut tratament medicamentos, a consultat medici specialişti otorinolaringologi, dar totul a fost în zadar. Simţea că are dopuri în urechi si în acelaşi timp multă apă. În permanenţă se simţea ud în ureche, ceea ce, pe langă disconfort, îi producea şi iritare, ba chiar o stare de anxietate.
Se gândea să se pensioneze pe caz de boală, deşi nu dorea acest lucru, fiind pasionat de meseria de magistrat.
Doamna doctor Podgornei, o femeie slabă şi înaltă, brunetă, ceea ce îi dădea o alură meridională, cu multă rabdare, a folosit toate metodele medicinei tradiţionale alopate, pentru a-i reda soţului său acea sănătate de care avea nevoie.
Într-o zi a luat legatura cu colegul său, doctorul George Gearavela, şi l-a întrebat dacă metoda acupuncturii este folosită şi în afecţiunea urechii. Răspunsul a fost afirmativ şi domnul judecător a devenit pecientul specialistului în acupunctură.
După terminarea şedinţelor necesare unui tratament complet, bătrânul judector a avut o mare bucurie, dar şi o revelţie. I s-a dus toată apa ce o simţea în urechi şi a început să audă din ce în ce mai bine. După un timp auzul i-a revenit la normal, dar n-a făcut publică această situaţie, tocmai pentru a afla părerile colegilor săi şi a subordonaţilor, despre el şi beteşugul de care suferea.
Se făcea că nu-i aude pe cei care-l ironizau, continuând să aibă aceeaşi postură de individ cu auzul în derivă.
Până la urmă a dat totul în vileag, spunându-le subalternilor că aude foarte bine de câtva timp şi ar fi bine să se termine cu ironiile la adresa lui.
Bineînţeles, judecatorii mai tineri, grefierii şi alti salariaţi ai instituţiei au ramas muţi de uimire, dar şi cu teama că vor fi sanctionaţi.
Judecatorul Podgornei nu s-a răzbunat, fiind un om echilibrat, fără patima vendetei şi cu simţul umorului. Poate că şi altul, dacă ar fi fost în situaţia lui, ar fi fost tratat în acelşi mod.
De atunci, prietenia cu doctorul George Gearavela a rămas trainică. Chiar după plecarea familiei Podgornei din Olteniţa, după pensionarea celor doi soţi, în continuare, s-au produs întâlniri între fostul pacient şi medicul George Gearavela.
Un alt prieten al doctorului George Gearavela a fost şi chirurgul Puiu Fesiuc, de la spitalul din Olteniţa.
Deşi unii colegi îl priveau cu suspiciune, atât din punct de vedere profesional, cât şi moral, medicul anestezist l-a apreciat şi între ei s-a legat o prietenie sinceră.
Dupa încetarea din viaţă a doctorului Fesiuc, datorită unei suferinţe îndelungate, provocate de o boală incurabilă, George Gearavela a rămas cu amintirea colegului său întipărită în minte şi de cîte ori îşi aduce gândul înspre acesta nu poate să nu lăcrimeze.
Fire sensibilă, duios de multe ori, este şi un om tare în acelaşi timp, mai ales când este vorba de redarea sănătăţii pacienţilor săi. Este un om care a depus jurământul lui Hipocrat, nu formal, ci cu toată responsabilitatea, ca fiind un lucru deosebit în viaţa sa de terapeut, om care lecuieşte trupul şi sufletul în acelaşi timp.
Nu greşesc, atunci când spun, că doctorul George Gearavela lecuieşte şi sufletul , fiindcă îl are în permanenţă, pe Dumnezeu, alături de el, credinţa venind de la părinţii şi bunicii săi macedoneni.
Nu cred, că cineva n-ar putea să se împrietenească cu acest om, care este numai zâmbet, cu sentimentul încrederii în puterile sale vindecătoare şi cu acea dragoste puternică pentru semenii săi.
De curând, un pacient de şaptezeci şi trei de ani, originar din comuna Pietroşani, judeţul Teleorman, pe numele lui Pieleanu Dumitru, i-a devenit prieten şi unul dintre cei mai fideli fani, dacă este vorba să ne exprimăm în limbaj muzical.
À propos de muzică, doctorul George Gearavela este un meloman convins. Ascultă muzică pe care o recomandă tuturor, ca un adjuvant al terapiei prin acupunctură.
Meloterapia, după părerea sa este un mijloc de a reda sufletului omenesc, multumirea şi liniştea, dar in acelşi timp şi trupului echlibru şi sănătate.
În general, ascultă muzică clasică, de la boleroul lui Maurice Ravel, până la aria lui Orfeu, din opera lui Christoph Willibald Gluck, „Orfeu în Infern”. Îi place orice gen de muzică, cu o singură condiţie : să fie balsam pentru suflet, să-i producă liniştea şi tonus cât mai bun.
Un alt prieten al doctorului anestezist este şi realizatorul de emisiuni medicale, de la postul de televiziune „EtnoTv”, Florin Condurăţeanu. Acesta l-a invitat în emisiunea pe care o susţine de mai mulţi ani. De fiecare dată când este sunat de doctor, pentru a-l întreba ce mai face, şi cum se simte, îl invită.
Florin Condurăţeanu are o foarte bună impresie despre doctor şi colaborările cu postul de televiziune „EtnoTv” din ce în ce mai dese.
Nu numai acest post de televiziune îl solicită fiindcă a aparut şi pe altele, fie ca singur invitat, fie într-un grup de specialişti în medicina neconvenţională.
De fiecare dată a impresionat publicul telespectator prin spontaneitate, ingeniozitate şi probitate profesională.
Doctorul anestezist al spitalului din Olteniţa a fost şi prietenul sportivilor. De multe ori a urmărit chiar pe stadion meciurile echipei locale,”Navol Olteniţa”, fie în calitate oficială sau ca simpatizant al echipei . Totdeuna, a pus mult suflet, atunci când s-a întâmplat un incident în cadrul meciurilor, mai ales cu prilejul unor accidentări mai serioase ale jucătorilor olteniţeni sau ai echipei vizitatore.
Un caz deosebit a fost cel al morţi fulgerătoare a fotbalistului de la Dinamo Bucuresti, Cătălin Hâldan, tocmai la Olteniţa, unde echipa fanion a României a susţiut un meci amical cu echipa locală.
Când s-a întâmplat nenorocirea, fotbalistul dinamovist căzând pe teren ca fulgerat, doctorul George Gearavela era de gardă la spitalul din Olteniţa, unde a fost adus celebrul jucător.
Se cunoaşte expertiza medico- legală pe care a făcut-o reputatul director al Institutului Medico-Legal, profesorul doctor Vladimir Beliş, pe baza raportului întocmit de doctorul George Gearavela . Dacă n-ar fi făcut un raport obiectiv, în lumina adevărului poate echipa medicală prezentă la meci ar fi ajuns după gratii.
Doctorul Gearavela a prezentat în raportul său, înaintat Institutului „Mina Minovici” , că afecţiunea de care a suferit Cătălin Hâldan, efortul depus în meciul amical şi hemoragia care s-a declanşat spontan, au cauzat decesul.
În perioada regimului totalitar, aceste cazuri erau politizate, interveneau îndeosebi organele de securitate şi cele de partid.

Doctorul Gearavela, un vrăjitor in alinarea durerilor

Sănătatea înseamnă yin şi yang în echilibru. Locurile în care se insertează acul de acupunctură se numesc xue (穴).
De când a intrat în tainele acupuncturii, medicul terapeut, prin metode neconvenţionale a putut să observe cu răbdare şi devotament profesional roadele muncii sale.
La începutul carierei de specialist în acupunctură , această formă de tratament specific chinezească , n-a fost absolut convins că va avea succes cu metoda sa, uneori fiind sceptic, dar rezultatele exceptionale pe care le-a obţinut l-au schimbat complet, în primul rând, i-au dat încredere în forţele sale terapeutice.
Doctorul George Gearavela nu-i îndeamnă pe pacienţii săi, aşa cum fac alţii din aceeaşi branşă, să abandoneze tratamentul alopat, din contră îi sfătuieşte să rămână şi cu medicul curant, dar să folosească şi acupunctura.
Este adevărat, consumul de medicamente, chiar pe baza de plante este riscant, afectând aparatul digestiv, pe cel hepatic sau sanguin.
De multe ori bolnavii cronici,care folosesc medicamente în cantitaţi mari, mai ales antibiotice sunt pasibili de deteriorarea florei intestinale, sau de alte afecţiuni.
Acupunctura este o meoda bazata pe alte principii, fără folosirea de substanţe chimice, nedureroasă, aşa cum este intervenţia chirurgicală.
Nu este un lucru empiric, neverificat stiintific. Folosirea acelor speciale, în vederea energizării unor centri energetici ai organismului uman, este bazată pe cunoştinţe stiinţifice şi observaţii, adunate de-a lungul mileniilor.
Destăiniua prietenilor săi, cunoscuţilor şi celor care îi apreciau calitaţile de terapeut că a fost atras de această metodă neconvenţională, în primul rând, prin interesul faţă de misteriosul popor chinez, capabil de cele mai mari surprize în viitor.
Citind mult despre medicina chineză, veche de peste cinci mii de ani, doctorul George Gearavela, a putut să constate că acest popor a cunoscut lucruri deosebit de importante, de ordin medical, care astăzi sunt adevarate enigme pentru europeni.
Acest popor n-a revoluţionat numai cercetarea medicală, ci şi alte domenii, precum artele marţiale, aranjamentul interior al mobilierului cu toate implicaţiile sale în menţinerea sănătăţii, atât fizice, cât şi psihice.
Doctorul Gearavela a îmbrăţişat meseria de medic anestezist, datorită apropierii sale de oameni, de suferinţele lor, având o mare sensibilitate si cunoscând ce înseamnă bătrâneţea, singuratetea şi lipsa speranţei de viaţa. Fiind dintr-o familie numeroasa, cu membri de diferite vârste şi profesii, a putut să constate la fiecare, starea de sănătate , de spirit şi particularitaţile lor.
A fost puţin dezamăgit, cînd un coleg de-al său, care era şi el practicant al tehnicii acupuncturii, n-a vrut să-i arate tehnica efectuarii acestei terapii, probabil din răutate sau invidie. Acest lucru nu l-a descurajat, din contra l-a mobilizat şi mai mult.
N-a reusit învăţat tainele acupuncturii de la o persoană anume, ci urmând cursuri de iniţiere în cadrul Ministerului Sănătăţii.
Această patrundere în tainele ascunse ale acestei discipline neconvenţionale, s-a îmbinat foarte bine cu meseria de anestezist.
În general, acupunctura face adevarate „vraji”, în cazul unor stări de depresie, de scădere a potenţialului gândrii pozitive.
Doctorul George Gearavela, consideră această metoda terapeutică este un balsam pentru suflet, o metoda de odihnă a trupului vlăguit de stresul cotidian şi de un moral din ce în ce mai scăzut.
Terapeutul recunoaşte că unii pratică această metodă pentru a obîine venituri băneşti. Bineînţeles, cei care fac acest lucru nu au nici rezultatele scontate, nici nu primesc din partea lui Dumnezeu harul de care au nevoie.
Doctorul George Gearavela recunoaşte că francezii au o experienţă în acupunctură mai mare decât românii. Cu toate acestea nici românii nu sunt mai prejos.
Consideră că medicina tradiţională, alopată, a dus la slăbirea organismului uman, la diminuarea capacităţi sale de rezistenţă, la boli şi la o imunuitate scăzută.
Legăturile dintre medicii chinezi practicanţi ai acupuncturii şi „Societetea Română de Acupunctură” sunt bune. Mulţi profesori chinezi au sosit în ţara noastră în vederea unui schimb de experienţă, iar la rândul lor, specialiştii români s-au pregătit în marea ţară asiatică.
Acupunctura, acest balsam pentru suferinzii cronici, a apărut în România cu peste cincizeci de ani în urmă, când doctorul Ion Bratu a avut inspiraţia să introducă termenul în nomenclatorul medical. Un alt pioner al acupuncturii româneşti este profesorul N.N. Gheorghiu, care a pledat pentru înfiinţarea unei asociaţii la care să adere mai mulţi specialişti în domeniu.
Este cunoscut cazul unor fotbalişti şi arbitri români, care au avut nevoie de acupunctură, înainte de intrarea pe teren în competiţii de anvengură. Unul dintre arbitrii de prestigiu, care a apelat pentru că nu a putut să intre pe teren, decât dupa aplicarea unei şedinţe de acupunctură, a fost Ion Crăciunesc, care avea dureri de sciatică, înainte de a începe meciul. Numai cu câteva ace, după o şedinţă de cincisprezece minute, arbitrul a putut intra pe teren, în deplinatatea facultăţilor sale fizice. Cazurile pot continua.
O iniţiativă benefică a Ministerului Sănătăţii a fost salutată de multe cadre medicale şi nu numai.
Asfel în 1972 au fost trimise în China mai multe persoane, în special medici, pentru a se specializa în acupunctură. După aceea s-a constituit „Asociaţia de Acupunctură”. Una dinntre personalităţile medicale, care va îmbrăţişa ulterior şi această metodă neconvenţională, a fost doctorul în ştiinţe medicale, Florin Brătilă, care a devenit prietenul doctorului Gearavela. Considerat un mare specialist în medicina naturistă, doctorul Brătilă a înţeles că acupunctura este balsam pentru un trup slăbit energetic, o adevărată vrajă terapeutică.
În tainele acupuncturii s-au specializat multi medici, numărul lor depăşind cifra de 1500. În cadrul Facultăţii de Medicină din Iaşi şi Timişoara se studiază acupunctura facultativ.
Prima dată, când a auzit de această metodă prin care se energizează anumiţi centri ai corpului omenesc, nu i-a venit să credă că va fi eficientă. Se gândea la nişte efecte secundare de scurtă durată, cu sângerări abundente, acolo unde se introduceau acele. Nu s-a dovedit a fi aşa, iar cu timpul scepticismul fiind înlocuit cu încrederea în propriile forţe, certitudinea apărând în deplinătatea sa.
Doctorul George Gearavela , deşi are şi duşmani mari, mai bine zis oameni care-l invidiază, niciodată n-a dat frâu răzbunării, ci împăcării cu sine, cu situaţia ivită.
Permanent cu zâmbetul pe buze, cu speranţa în vindecare, terapeutul face adevărate minuni, având, prin acele sale miraculoase, un adevărat efect placebo pentru pacienţi.