OLTENITA DE ALTADATA-GREVA HAMALILOR DIN OLTENIŢA – joi 1 martie 1912

GREVA HAMALILOR DIN OLTENIŢA
Care a avut loc la Olteniţa joi 1 martie 1912
(Evenimentul a fost publicat în ziarul “Universul”
de vineri 2 martie 1912)
Greva hamalilor din Olteniţa, care a început ieri – Joi 1 martie 1912 – a continuat şi azi.
Astăzi de dimineaţă, între orele 5-8, în centrul oraşului, unde se află contoarele cerealiştilor, se aflau peste
150 de hamali din port şi chirigiii, îndemnându-se unii pe alţii să nu iasă la lucru.
Parte din hamali, care au voit să lucreze ieri dimineaţă pe preţul vechi de 5 lei pe zi, au fost ameninţaţi
de ceilalţi.
În port nici azi nu s-au încărcat şlepuri cu cereale.
Din cauza grevei, suferă foarte mult şi logofeţii şi ipistaţii, care, neavând unde lucra, stau toata ziua prin
cafenele şi prin centrul oraşului.
Pe la orele 8 dimineaţa, hamalii şi chirigiii s-au dus la casele lor. Chirigiii s-au solidarizat cu hamalii, refuzând şi ei să mai încarce cerealele de prin magazii spre a le transporta în port la preţul de un leu de chilă,
cerând sporirea la 1,20 lei chilă. Azi s-a avizat şi prefectura de Ilfov de această stare gravă.
* * *
Evenimentul ca şi articolul de mai sus, au fost reconfirmate prin Jurnalul Naţional de vineri 2 martie
2012, la rubrica:
“ACUM 100 DE ANI” din “Universul” 2 martie 1912
Din conţinutul articolului de mai sus, este de observat:
– că greva a avut loc dimineaţa între orele 5-8, prin urmare, nu în timpul programului;
– că s-au solidarizat hamalii – care cărau cu spinarea cum se spunea – saci din căruţe pe un dulap din scân
dură lat de un metru şi lung de 12-15 metri, de pe mal în şlep – cu chirigiii, adică oamenii care cărau cu
căruţele cereale din oraş de la magaziile cerealiştilor la port;
– că preţul muncii era de 5 lei pe zi – când ziua nu era stabilită la 8 ore de muncă, ci la zi lumină;
– că parte din hamali, nu doreau să-şi obţină drepturile prin grevă ci pe cale amiabilă;
– că la orele 8 dimineaţa, după grevă, hamalii şi chirigiii s-au dus fiecare la casele lor;
– că pretenţiile chirigiilor – căruţaşilor – era ca să crească de la 1 leu la 1,20 lei, transportul unei chile din
oraş, din magazii, la port;
– o chilă însemna atunci 35 de duble de cereale, aproximativ o căruţă de cereale, iar o dublă avea 15 kilo
grame de grâu sau porumb;
– nu se menţionează dacă această grevă a fost sau nu autorizată de primărie;
– logofeţii şi ipistaţii, erau oamenii din partea cerealiştilor care urmăreau modul de desfăşurare al operaţi
unilor de încărcare a căruţelor cu cereale şi descărcarea acestora la port;
– chirigiii, erau oamenii care transportau cu căruţele lor cerealele din magaziile cerealiştilor la port, pentru
care plata transportului se făcea sub formă de chirii.
Grevele se desfăşurau în mod serios, paşnic, civilizat, nu se strigau lozinci, nu se făceau caricaturi, nu se
insulta nimeni, nu degenerau în altercaţii, nu aveau portavoce, nici pancarte.
Preşedintele sindicatului, aflat în fruntea grupului de manifestanţi se deplasau la contoarele (birourile)
cerealiştilor, care îi preda lista de revendicări, după care aşteptau verdictul. În funcţie de răspuns, greva continua
şi a doua zi sau înceta.
Greva avea – exclusiv – caracter revendicativ şi nicidecum politic. Ca formaţiuni politice existau : Partidul
Naţional Liberal – PNL, Partidul Conservator – PC, şi Partidul Naţional Ţărănist (PNT) – iar mai târziu a apărut
şi “Frontul Renaşterii”.
Nici unul dintre reprezentanţii acestor organizaţii nu se amestecau în acţiunea hamalilor şi chirigiilor grevişti pentru că aceştia nu permiteau acest lucru. Prin urmare nici un partid, nu-şi permitea să speculeze acţiunea
în favoarea sa în vederea obţinerii de capital politic. Era cunoscut totuşi faptul că cerealiştii, în marea lor majoritate făceau parte dintr-una din formaţiunile politice de mai sus.
Manifestanţii nu mergeau în faţa primăriei, iar poliţia de-abia în curs de a lua fiinţă nu se băga. Atât
hamalii cât şi chirigii îşi cunoşteau clar obiectivul urmărit, ştia că rezolvarea depinde de cerealişti şi că atât
primăria cât şi poliţia nu aveau nici o treabă cu rezolvarea cazului lor.
65
Aceşti oameni simpli – hamalii şi chirigii – din care majoritatea erau neştiutori de carte, nu aveau în
rândul lor nici un intelectual pentru că nu aveau nevoie. Ei îşi cunoşteau precis scopul acţiunii lor şi niciodată
nu mergeau pe compromis. La rândul lor, cerealiştii, le cunoşteau caracterul, cu ei nu era de glumit, iar inactivitatea lor le-ar fi încurcat substanţial afacerile.
Nu-i mai puţin adevărat că asemenea acţiuni aveau loc la intervale de câţiva ani, pe măsură ce evoluau
preţurile.
Prezint mai jos articolul apărut la 2 martie 2012 în Jurnalul Naţional, în care se arată că s-au împlinit 100
de ani de la greva hamalilor din Olteniţa, iar evenimentul, a fost publicat la vremea respectivă în ziarul “Universul” din 2 martie 1912, pe atunci cel mai mare ziar românesc.