INAUGURAREA DEZVELIRII MONUMENTULUI EROILOR DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL A AVUT LOC ÎN ZIUA DE DUMINICĂ 29 IUNIE 1930 ADICĂ DE SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL
Dată fiind unicitatea şi amploarea naţională a evenimentului cu caracter istoric, avocatul Ion n(Ionel) De-culescu, primarul oraşului Olteniţa şi fratele său doctorul Constantin Deculescu prefectul judeţului Ilfov, au
invitat la această manifestare pe suveranul României regele Carol al II-lea. Acesta îi urmase la tron predece-
sorului său Regele Ferdinand I, „răpus de o boală grea“ la 20 iulie 1927.
Deasemeni, mai invitase pe Ministrul de Război şi pe Ministrul de Interne. Din această cauză autorităţile
locale au luat impresionante măsuri, atât în ceea ce priveşte participarea muzicii militare a Regimentului 1
Vânători de la Bucureşti cât şi a muzicii Regimentului de Grăniceri. Aceasta rezultă din scrisoarea nr. 2373/27
iunie 1930 adresată comandantului unităţilor de grăniceri din oraş prin care, primarul I. Deculescu „ruga să
fie prezenţi Duminică 29 iunie 1930, orele 11 cu trupa, că vin miniştri de la Bucureşti. Comandantului i se
spunea să vină cu drapelul şi cu muzica Regimentului de grăniceri“.
DATE ŞI ACTE CU PRIVIRE LA OPERAŢIUNILE DE DECONTARE A UNOR CHELTUIELI
OCAZIONATE DE RIDICAREA ŞI INAUGURAREA MONUMENTULUI
EROILOR DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Statuia, numai din bronz, înaltă de trei metri, a fost turnată cu concursul unor meşteri modelişti de prestigiu
la „Fabrica V.V. Răşcanu, situată pe strada dr. Felix nr. 89 Bucureşti“ II telefon 34450, renumită ca primă tur-
nătorie artistică din bronz, zinc şi diverse alte metale fine, fondată în anul 1905, care a primit „Medalia de aur
la Expoziţia Generală România Jubiliară 1906“, decorată cu Coroana României în Grad de Cavaler şi Ofiţer.
Operaţiunea a fost comandată, dirijată şi supravegheată de sculptorul I. Iordănescu (ajutat de fratele său
pictorul Vasile Iordănescu) şi de arhitectul Ion Cernescu, acesta din urmă locuia în Bucureşti pe strada Vlad
Ț
epeş Vodă nr. 40.
Monumentul propriu-zis, în formă de trunchi de piramidă, este construit dintr-un soclu din piatră de calcar
alb de Cluj, procurată prin firma „Arta în Marmură şi Piatră“ – patron A. Biasin din Bucureşti, situată pe strada
Alexandru Ioan Cuza nr. 43. Alăturat prezint acte justificative (copii) de plată.
De asemeni, dintr-o adeverinţă alăturată aflăm că cimentul pentru monument s-a adus de la Cerna Vodă şi
că în anul 1929 un sac de ciment costa 170 lei.
Ciment s-a procurat şi de la depozitul de cherestea, var şi ciment din Olteniţa proprietatea comerciantului
Iosif Săvulescu.
De la depozitul de cherestea şi articole de rotărie, proprietar negustorul Alexandru I. Ionescu – tatăl lui
Barbu Ionescu, viitorul director de mai târziu al Muzeului de Arheologie Olteniţa, înfiinţat în 1957, s-a procurat
material lemnos de diverse dimensiuni în sumă de 8641 lei.
Pentru pânza necesară dezvelirii monumentului s-au cumpărat următoarele: 23 metri şifon a 50 lei metru;
1 perie cu 75 lei, 1/2 kg ceară iar manopera aferentă cu toate accesoriile 500 lei, deci în total 1.825 lei.
Dintr-o chitanţă am aflat că s-a plătit suma de 8541 lei ce reprezintă cheltuieli făcute cu aducerea muzicii
militare de la Bucureşti şi retur a Regimentului 1 Vânători cu ocazia inaugurării monumentului în ziua de 29
iunie 1930. Muzica a fost formată din 17 persoane şi un ofiţer, şi au călătorit cu trenul, trupa cu bilete clasa a
III-a iar ofiţerul dirijor clasa a I-a.
Deşi au fost anunţaţi şi aşteptaţi, până la urmă nu a venit nici Regele Carol al II-lea şi nici cei doi miniş-
tri.
La masa festivă inaugurată, care a fost aranjată în grădina de vară a restaurantului-hotelului lui Ioan-Io-
niţă-Vornicu, au fost invitate 90 de familii, plus componenţii muzicilor militare. Din documentele alăturate
rezultă că meniul a fost format din: 2,6 kg icre negre, 12 kg nisetru, 33 kg crap, 1,4 kg şalău, 3,3 kg păstrugă,
1 kg cegă şi 84 pui de găină.
S-au servit următoarele băuturi, procurate de la Greaca, locul natal al lui Ioniţă I. Vornicu: 200 litri de vin
a 86 lei litru, 9 litri de ţuică a 80 lei litru, 100 sifoane a 1 litru 5 lei bucata, 20 de sticle borviz a 26 lei litru,
250 kg gheaţă naturală (din Argeş) a 3 lei kilogramul.
Pentru că masa a fost pregătită la Ioniţă Vornicu şi pentru că acesta făcea parte din comitetul de iniţiativă,
pentru că era delegat prin ordin scris în cadrul comisiei, el semnând alături de şeful serviciului tehnic comuna
ing. Vasile Bălaşa, să recepţioneze şi să semneze documente cu privire la monumentul eroilor, acesta a asigurat
cafeaua, deserturile ca şi servitul de către chelnerii lui, gratis, cum şi fructele care proveneau din grădina sa,
25
care pe atunci era exact pe locul pe care îl ocupă în zilele noastre imobilul primăriei cu terenul aferent, învecinat
la est cu bulevardul Tineretului, la nord cu bulevardul Republicii, iar la vest cu strada Argeş (strada mare).
Concomitent cu servirea mesei festive formaţiile celor două muzici militare ale Regimentului 1 Vânători
din Bucureşti şi a Regimentului Grănicerilor din Olteniţa, au prezentat un frumos program, în care au excelat
valsurile şi tangourile, antrenându-i în acest fel pe meseni la dans.
Masa festivă inaugurală a prilejuit şi un eveniment, care a dat posibilitatea soţiilor notabilităţilor şi a ce-
lorlalţi invitaţi, sosiţi cu trăsurile în faţa grădinei de vară a lui Vornicu, să-şi etaleze modele şi să- şi demonstreze
aptitudinile în materie de dans.
Inaugurarea monumentului eroilor din primul război mondial, a constituit primul eveniment deosebit –
să-l numesc vesel – care a survenit exact după cinci ani şi ca o coincidenţă, tot în ziua de 29 iunie, de la catas-
trofa care a cutremurat oraşul, judeţul şi ţara, când 15 eleve de şcoală au murit stupid, asfixiate, când scena pe
care evoluau pregătind şi prezentând un program de serbare de sfârşit de an, a cedat şi s-au prăvălit într-o fostă
gheţărie. Locul unde s-a produs această mare nenorocire, a fost la doar 40 de metri de monument, aproximativ
în dreptul actualei clădiri a judecătoriei, cam în spatele ceasului.
Acelui tragic eveniment i-am consacrat un capitol separat, cu date pentru fiecare elevă, iar lui Mircea Fri-
gator i-au murit atunci două fete, surori. Despre acel tragic eveniment mi-a povestit şi doctorul Ilie Cernea,
care a fost martor ocular, împreună cu fratele său mai mare, Marin, şi cu părinţii săi. Tot atunci, în acea îm-
prejurare, şi-a găsit sfârşitul şi sora sa Elena, atunci de 11 ani, care în anul 2009, a împlinit 90 de ani de la naş-
tere. Tot la acel capitol, prezint şi o colegă a fetelor de atunci, pe numele său de fată Măcău Elena, devenită
prin căsătorie Cristea Elena, care a decedat la 23 septembrie 2007 în vârstă de 94 de ani, fiind cea mai longevivă
dintre fostele sale colege.
Iată un eveniment cu caracter de unicat, care nu a apărut în nicio monografie până acum, dar care face
parte din trecutul şi istoria oraşului meu.
Deasemeni, cu referire la lucrările privind monumentul eroilor, teatrul comunal (căruia i-a consacrat un
capitol separat), grădinii publice (care de asemeni apare cu un capitol distinct) cum şi în legătură cu corespon-
denţa purtată între primăria Olteniţa şi antreprenori, menţionez următoarele:
Serviciul casieriei din cadrul Primăriei oraşului Olteniţa, cu referatul nr. 300/27 ianuarie 1930, adresat
primarului, care dăduse ordinul nr. 275/1930, să predea casieria altui salariat, comunică executarea acestui
ordin.
Ştefan Georgescu, care semnează referatul amintit mai sus, se intitula subsecretarul încasărilor, a încheiat
la 20 ianuarie 1930 un proces verbal cu Petre Drăgoescu noul casier, predându-i gestiunea, sumele de bani şi
scriptele monumentului eroilor din Olteniţa, în asistenţa domnului I. Deculescu, preşedinte al comisiei interi-
mare şi al comietului monumentului şi anume:
1. soldul rezultat la încheierea exerciţiului 31.XII.1929 de 3.300 lei. De menţionat că la acea dată nu se
obişnuia ca să se dezvolte şi sub forma monetarului, componenţa soldului.
2. registrul chitanţier care conţine 200 file, iar chitanţele 600, sunt de la 1 la 600, inclusiv, din care a eli-
berat pe anul 1929, 104, iar restul 496, au rămas neîntrebuinţate.
3. Una chitanţă de 100.000 lei semnată sculptor I. Iordănescu la 4 mai 1929, bani primiţi în contul mo-
numentului eroilor.
4. Una chitranţă de 100.000 lei semnată de sculptorul I. Iordănescu la 6 iunie 1929, bani primiţi în contul
monumentului eroilor.
5. Una chitanţă de 20.000 lei semnată de sculptor I. Iordănescu la 28 aprilie 1929, bani primiţi în contul
monumentului.
6. Una chitanţă de 200.000 lei, semnată de sculptor I. Iordănescu, bani primiţi în contul monumentului
(fără dată).
7. Una chitanţă de 10.000 lei semnată de arhitect Ion Cernescu la 3 mai 1929, sumă primită în contul lu-
crărilor de arhitectură ce se execută la construcţia sălii de teatru comunal şi a monumentului eroilor.
8. Una chitanţă de 10.000 lei semnată de arhitectul Ion Cernescu cu data de 31 oct. 1929, sumă primită
în contul lucrărilor de arhitectură executate la teatrul comunal al oraşului Olteniţa în contul monumentului.
9. Una chitanţă de 1890 lei, semnată de Dobre Borobeică la 8 septembrie 1929, sumă primită pentru trans-
portul nisipului şi pietrişului la fundaţia monumentului eroilor.
10. Una chitanţă de 2160 lei la 20 noiembrie 1929, semnată de Dobre Borobeică pentru pietrişul furnizat
în contul domnului I. Iordănescu. Toate chitanţele fiind vizate în regulă de membrii comitetului pentru ridicarea
monumentului eroilor.
11. Ordinul primăriei nr. 517/18 februarie 1929, împreună cu chitanţele: nr. 2/1 oct. 1929 de 11.176 lei,
26
nr. 52/1 iulie 1920 de 3082 lei, nr. 325/18 septembrie 1922 de 140 lei, nr. 105/28 mai 1923 de 2216 lei, depuse
la Banca Olteniţa.
12. Chitanţa nr. 12/8 august 1923 de 585 lei, sumă depusă la Banca Izbânda din Olteniţa.
13. Angajamentul din 28 aprilie 1929 pentru executarea monumentului din oraşul Olteniţa semnat de dl.
sculptor I. Iordănescu şi membrii comitetului pentru ridicarea monumentului eroilor.
14. Un dosar care cuprinde ordinele nr. 2041/1929 pentru care s-a emis chitanţa nr. 86/ de 3000 lei; nr.
2686/1929 pentru care s-a emis chitnaţa nr. 87/1929 de 300 lei, lista de subscripţie nr. 10 Niţă Ionescu (Ciocan)
de 602 lei, pentru care a emis chitanţa nr. 88/1929; lista nr. 11 Gh. Beşliu de 1400 lei, pentru care s-a emis chi-
tanţa nr. 89/1929; adresa Preturii Olteniţa nr. 1079/1929 cu lista nr. 2 de 3480 lei pentru care sa emis chitanţa
cu nr. 90/1929; adresa poliţiei nr. 45/1929 cu lista nr. 14 de 60 lei; adresa Oficiului Poştal Olteniţa cu nr.
1925/1929, lista nr. 5/1929 pentru 4975 lei, pentru care s-a emis chitanţa nr. 93/1929; lista nr. 3 Alexandru D.
Neagu de 2400 lei pentru care s-a emis chitanţa nr. 94/1929; lista nr. 8 de 2100 lei pentru care s-a emis chitanţa
nr. 95/1929; adresa nr. 2138/1928 şi lista de la Plasa Olteniţa de 2200 lei pentru care s-a emis chitanţa nr. 96,
adresa Societăţii „Dunărea“ împreună cu lista nr. 1 de 6200 lei pentru care s-a emis chitanţa nr. 97.
Prezint alături în copie procesul-verbal respectiv.
Din conţinutul acestui proces-verbal putem observa mai multe lucruri şi anume:
– că au existat mai multe liste de subscripţie;
– că s-au adunat efectiv bani cu mult înainte de începerea lucrărilor monumentului (octombrie 1919; iulie
1920; septembrie 1922; mai 1922; august 1924) şi că banii respectivi s-au depus la Banca Olteniţa (care îşi
avea sediul în clădirea mare de pe strada mare unde a funcţionat policlinica iar în zilele noastre cabinete me-
dicale private şi la Banca „Izbânda“).
– că, sub forma subscripţiilor au contribuit cu sume de bani, Pretura Olteniţa, Poliţia Olteniţa, Oficiul
Poştal Olteniţa, societatea „Astra Română“, subscripţii din cadrul plăşii Olteniţa şi societatea „Dunărea“ –
Moara Dunărea din zilele noastre.
Este curios faptul că actele care reprezentau operaţiuni efectuate în numerar, au fost lăsate serviciului ca-
sieriei – unele din ele – chiar zece ani, când în mod normal, casieria trebuie să predea totul serviciului conta-
bilităţii, care – într-un anumit termen – le păstrează, după care intră la arhivă.
Dar, trecând peste toate, meritul înaintaşilor noştri a fost că au ridicat acest monument care constituie un
medalion istoric – frumos, rezistent şi reuşit, cu care oraşul nostru se legitimează în faţa propriei naţiuni române
şi dovedeşte că prin eroii săi, a luat parte la marea epopee care a fost Marele Război, din care, cu jertfe enorme
ţara noastră a ieşit învingătoare, creînd premisele care au dus la făurirea României Mari, visul de aur al popo-
rului român.
La acea vreme, România făcea parte dintre ţările mari ale Europei. Cu suprafaţa de aproape 300.000 ki-
lometri pătraţi (concret 294.967) ţara noastră ocupa locul al treilea între ţările Europei centrale, după Germania
cu 468.800 kmp şi Polonia cu 388.200 kmp. In întreaga Europă ocupa locul al zecilea şi lăsa în urma ei, cu
mult, peste 20 din statele europene. Pe pământul de atunci al ţării noastre, s-ar fi cuprins şase ţări din Europa,
Belgia de exemplu, cu 30.000 kmp, ar intra între graniţele româneşti aproape de zece ori.
În lucrarea de faţă, făcând proba cu date şi documente, demonstrez cum, din momentul apariţiei României
Mari, Cominternul sovietic cu mijlocirea Partidului Comunist din România, directiva de la Moscova, urmărea
divizarea ţării şi chiar lipsirea României de independenţă. Acestea fiind de acum lucruri absolut cunoscute.
În concluzie, mă gândesc că ar fi bine dacă edilii din zilele noastre, spre a lungi viaţa monumentului
eroilor din primul război mondial din Olteniţa, care pentru noi are un caracter primordial emblematic, pe cât
posibil, să refacă parcul-grădina publică, aşa cum a fost înainte de a fi mutilată de exponenţii regimului şi par-
tidului comunist şi care, din păcate a rămas numai în fotografii. La fel ar fi bine dacă s-ar proceda şi cu refacerea
locaţiei din lemn în care, altădată, cânta fanfara oraşului.
Imaginile de altă dată, atât ale grădinii publice cât şi ale chioşcului fanfarei le prezint în lucrarea de faţ