GAZETA DE BUDESTI-nr 7-ÎN DRUM SPRE OLTENIŢA REGELE CAROL I MĂNÂNCĂ LA BUDEȘTI

 

Carol I a vizitat, după sosirea sa în România, nu numai Călăraşii ci şi Olteniţa sau alte localităţi din judeţul nostru. Prima vizită la Oltenița a avut loc la 31 octombrie (12 noiembrie) 1866, când ”prințul Carol, însoțit de ministrul cultelor, Strat, călătorește la Oltenița, lângă Dunăre. Drumurile, în urma vremii rele, sunt într-o stare cum prințul n-a mai văzut niciodată până acum.” De aici, în după amiaza aceleiași zile a plecat la Călărași.

În ianuarie 1868, principele Carol I este prezent din nou la Olteniţa, vizită determinată de inundaţiile care au lovit oraşul. Aflăm acest lucru din mai multe documente. La 20 ianuarie 1868, comercianţii din Olteniţa trimit o scrisoare de mulţumire ministrului de interne, prefectului de Ilfof şi subprefectului plăşii Oltenita din care aflăm că: „cu ocaziunea debordării apelor Dunării şi Argeşului la portul Olteniţa, subscrişii comercianţi am avut o sumă mare de mărfuri, poposite pe malul Dunării (în lipsă de magazii şi şosea) care mărfuri erau expuse inundaţiei, încât puteam a le pierde. Domnule ministru, vă rugăm pe de o parte a exprima mulţumirea noastră D-lui Ciocârlan, prefectul de Ilfov, căruia s-a cerut ajutor din partea comisarului nostru de acolo, precum şi D-lui C. Pascal subprefect, care îndată au arătat mare energie, dând mijloacele administrative pentru scăparea mărfurilor în sumă de 4000 cântare”.

Câteva zile mai târziu, la 26 ianuarie 1868, „Monitorul Oficial” publică următoarele însemnări: „Îndată ce Înălţimea Sa Domnitorul a fost înştiinţat despre debordarea Dunării şi Argeşului, provenită de un dezgheţ pripit, a binevoit pe dată a da ordine prin telegraf ca toate autorităţile respective să ia măsurile cele mai eficace pentru apărarea locuitorilor ameninţaţi ai oraşului Olteniţa.

M.S. inspirat de Înalta Sa solicitudine voind a vedea în persoană întinderea dezastrului precum şi a pagubelor pricinuite şi a se convinge de eficacitatea măsurilor luate spre întâmpinarea răului, a pornit din capitală ieri, vineri, la 7 ½ ore de dimineaţă, însoţit de D. Donici, ministrul lucrărilor publice şi, după un drum foarte greu, a ajuns la Olteniţa la orele 1 după amiază.

Populaţia urbei, auzind de sosirea Domnitorului, a întâmpinat pe Înălţimea Sa cu semne de recunoştinţă şi cu demonstraţiuni adânc mişcătoare de entuziasm pentru prea iubitul Suveran care, într-un moment atât de nenorocit pentru o parte dintre ei, a binevoit a veni în persoană spre a le aduce mângâierea îngrijirii sale părinteşti.

Î.S., după o vizită scrupuloasă a locurilor inundate care cuprindea în oraş ca vreo 150 de case, a primit plângerile tuturor şi, cu generozitatea Sa obişnuită, a împărţit cu profesiune ajutoare băneşti celor mai atinşi de acea nenorocire.

Î.S., după informaţiunile luate, a aflat că vărsarea apelor n-a purces cu aceiaşi intensitate ca la 1861. M.S., urmat de binecuvântările populaţiei, a părăsit spre seară Olteniţa şi s-a întors noaptea în Capitală”.

A doua zi, pleca din Olteniţa către I.S. Principele Carol, Domnitorul Românilor, următoarea depeşă telegrafică: „De la suirea pe tronul României n-aţi cruţat nimic pentru a consola pe locuitorii ce în unele părţi ale ţării au fost bântuiţi de diferite calamităţi, foamete, inundaţie şi altele.

Mişcaţi de cel mai viu entuziasm că pentru a treia oară v-au văzut în mijlocul lor, locuitorii acestui oraş, nu se pot opri de a nu exprima cele mai vii mulţumiri pentru părinteştile îngrijiri ce arătaţi.

Prezintă Înălţimii Voastre şi ajutorul ce aţi făcut la cei bântuiţi de inundaţie a fost cel mai mare motiv de consolaţie.

Să trăiţi, Prea Înălţate Doamne! Să trăiască România, fericită sub Domnia Înălţimii Voastre. Primar D. Trătinescu”.

 

Prințul Carol al României. Foto: wikipedia.ro

Cu ocazia vizitei Domnitorului locuitorii inundaţi s-au plâns acestuia solicitând să li se dea locuri, pentru a fi scutiţi de inundaţii. La solicitarea Domnitorului, ministrul de interne Anton I. Ariton, a cercetat situaţia şi a prezentat Consiliului Miniştrilor un referat din care aflăm că în  ce priveşte cererea, cercetată de Consiliul local, Comitetul permanent Ilfov şi în cele din urmă şi de Ministerul Lucrărilor Publice, s-a întâmplat „anevoinţe în regularea satisfacerii cerinţei locuitorilor din cauza imposibilităţii de a li se putea da noi locuri în raport cu condiţiunile în care se găseşte oraşul Olteniţa. În urma unei petiţiuni ce s-a primit în cele din urmă, şi la Consiliul de Miniştri, ministrul de interne a mers la faţa locului, duminica trecută, la 25 ale lunii curente” şi după cercetarea făcută, s-a convins de împrejurările existente la faţa locului.

După cele văzute la faţa locului şi consemnate în referat, Ministerul de Interne opina că în chestiunea respectivă, „spre precurmarea răului este de a se lua cât mai curând, prin Ministerul Lucrărilor Publice, măsurile necesare a se construi zăgaze sistematice făcute astfel ca să apere debordarea şi prin urmare venirea apelor spre acea parte; prin urmare dacă şi Domnia Voastră vă uniţi cu această opiniune, binevoiţi a hotărî măsura ce am onoare a vă propune”.

În şedinţa din 27 august 1868, Consiliul Miniştrilor luând în discuţie referatul amintit, nu împărtăşeşte cererea locuitorilor şi hotărăşte ca ministrul lucrărilor publice să ia grabnice măsuri pentru punerea în practică a părţii finale din referat.

Şi, întradevăr, după confirmarea Domnitorului, s-a trecut la punerea în practică a măsurii. Aflăm acest lucru din telegrama trimisă de olteniţeni Domnitorului la 12 septembrie 1868: „Este mult timp de când oraşul nostru Olteniţa deşi port însemnat, care varsă milioane în tezaurul public, el însă a fost abandonat, administraţia centrală niciodată nu s-a gândit că şi el are dreptul să aspire la vre-o îmbunătăţire.

De trei ori, Măria Ta, în cinci ani, acest oraş a fost inundat, pagube foarte simţitoare au suferit cetăţenii acestei urbe, cu toate acestea, astăzi inimile noastre s-au umplut de bucurie când au văzut că inginerii Statului, însoţiţi de antreprenori, au început lucrarea promisă de guvernul Măriei Voastre.

Măria ta, de câte ori piciorul Măriei Voastre străbate prin vre-o urbe, este peste putinţă ca acelei urbe să nu i se aline durerile sale; suntem recunoscători Măriei Voastre, pentru punerea digului spre apărarea oraşului contra inundaţiei, pentru facerea cheului care are să îmbunătăţească starea materială a acestui oraş, cât şi pentru şoseaua pe care au să se transporte toate produsele ce se exportă”.

Și în anul următor, 1869 domnitorul Carol I trece din nou prin Oltenița, atât la ducere, cât și la întoarcerea din Crimeea. La 2 august 1869 din București se transmitea următoarea informație: „Î.S. Domnul va pleca astăzi la ora 10 dimineața însoțit de D. ministru președinte, de D. mareșal al curții și de D. colonel Philippescu la Oltenița. De acolo pe Dunăre până la Sulina, unde un bastiment imperial așteaptă să-l conducă în Crimeea.”

În „Memoriile Regelui Carol I al României. De un martor ocular”, se consemnează că plecarea spre Crimeea are loc în ziua de 2(14) august 1869, când regele merge cu ”Trăsura până la Oltenița. Pe drum, prințul mănâncă la Budești, moșia părinților ministrului de război, Manu, și petrece câteva ore plăcute în cercul familiei lui.

La ora 4, sosește la Oltenița, unde se îmbarcă pe „Ștefan cel Mare”.

 

La 11 august 1869, o nouă informație anunță că: „Duminică, 10 august, Carol I pleacă din Livadia (Crimeea) spre București. Va ajunge la Oltenița, miercuri și spre ora 5 va fi la București.”

În aceleași memorii se consemnează pentru ziua de 13(25 august): „Pe la ora zece, vasul (cu care călătorise domnitorul-n.ns.) e lăsat la Oltenița și, pe drumuri desfundate, căci de vreo opt zile plouă necontenit, călătoresc la București”.

 

Portul Oltenița din care a plecat și a sosit domnitorul

 

În ziua de 30 aprilie (12 mai) 1877, domnitorul Carol I se deplasează din nou la Oltenița, cu escale la Gruiu și Negoești, pentru a inspecta trupele și diferite poziții de pe malul Dunării.