DOCTORUL ILIE CERNEA, PROFESORUL DOCTORAND MARIN CERNEA ŞI INESTIMABILELE FOTOGAFII CARE CONSTITUIE UN TEZAUR PATRIMONIAL, DONATE MUZEULUI DIN OLTENIŢA, PRIN CARE SE READUC PREZENTULUI IMAGINILE TRECUTULUI ÎNDEPĂRTAT AL ORAŞULUI NOSTRU OLTENIŢA, CU CARACTER DE UNICAT IMPOSIBIL DE REEDITAT.

DOCTORUL ILIE CERNEA, PROFESORUL DOCTORAND MARIN CERNEA ŞI
INESTIMABILELE FOTOGAFII CARE CONSTITUIE UN TEZAUR PATRIMONIAL,
DONATE MUZEULUI DIN OLTENIŢA, PRIN CARE SE READUC PREZENTULUI
IMAGINILE TRECUTULUI ÎNDEPĂRTAT AL ORAŞULUI NOSTRU OLTENIŢA, CU
CARACTER DE UNICAT IMPOSIBIL DE REEDITAT.
Spuneam la început, nu întâmplător, că noi olteniţenii datorăm foarte mult doctorului Ilie Cernea dintr-o
seamă întreagă de considerente.
Datorită precauţiei şi grijii sale previzionare, elemente care l-au însoţit de altfel toată viaţa, spre a păstra
aceste valoroase fotografii cu caracter de unicat, doctorul Cernea Ilie a donat la 3 iunie 1988, Muzeului din
Olteniţa, respectiv profesorului de istorie Done Şerbănescu în calitatea sa de director al acestei instituţii, de
faţă fiind şi profesorul Mihai Grigorescu, un număr de 61 de fotografii originale.
În special după revoluţia din decembrie 1989 – când libertatea a început să devină o realitate, cetăţenii
oraşului nostru, prin intermediul acestor fotografii, cu ajutorul presei sau altor scrieri, a putut afla imagini de
mult dispărute ale Olteniţei de altă dată.
Ei bine, pentru că majoritatea olteniţenilor sunt convins că nu cunosc de unde provin aceste fotografii
vechi de 100 de ani, vor afla acum că ele provin din donaţia făcută de doctorul Ilie Cernea, un om de bine, care
a vrut ca această comoară spirituală care o reprezintă aceste fotografii, să nu se piardă.
Aceste fotografii, în timp au fost mărite, au fost expuse cu diverse prilejuri, contribuind la cunoaşterea
87
de odinioară a oraşului.
Prin anii 1972, când a început şi în oraşul nostru, acea prigoană disperată pentru deposedarea oamenilor
de proprietăţi, de case şi demolarea acestora de către regimul comunist, treptat dar sigur, clădirile de pe strada
mare – acest Lipscani de altă dată al Olteniţei – avea să dispară pentru totdeauna, luându-le locul acele blocuri
tip, cu spaţii reduse, lipsite de confort şi de estetică edilitară.
Se ştie că în România au existat partide politice, dar nici unul din acestea nu a atentat în mod abuziv, barbar,
la proprietatea omului, nu a comis fărădelegi şi abuzuri ca această organizaţie subversivă, ajunsă la putere
prin fraudă şi cu ajutorul armatei roşii, care în ultima instanţă a îngenunchiat un popor, impunându-i o orânduire
nedorită, total străină naţiei române.
Regimul, Partidul Comunist Român prin organele sale de represiune – în special în perioada de început,
a avut un comportament terorist, pătrunzând în casele oamenilor la orice oră din zi şi din noapte, confiscând
tot ce doreau, fel de fel de indivizi, fără să dea socoteală nimănui de faptele lor, asumându-şi un abuz împotriva
celor mai elementare norme de civilizaţie şi drept de a dispune – potrivit capriciului te miri cărui individ politic,
chiar de libertatea şi viaţa oamenilor.
Ne-a fost dat să trăim cele mai perfide vremuri în care, regimul comunist, prin toate măsurile diabolice
pe care le lua invariabil împotriva omului, să meargă până acolo încât să spună că acestea sunt în favoarea lui.
Mă refer succint numai la două dintre acestea: confiscarea pământurilor – fără deosebire – la toţi cetăţenii ţării
şi la demolarea caselor.
Prin ACTUL DE DONAŢIE din 3 iunie 1988 doctorul Ilie Cernea face dovada că a predat muzeului un
număr de 61 de fotografii originale, după cum urmează:
I
A. UN NUMĂR DE 13 FOTOGRAFII MĂRIMEA 22/16 CM. REPREZENTÂND:
1. Casa Pitulice – “Magazinul Ferometal”
2. Hotel “România” – proprietatea lui Ion Paniu
3. Hotel şi berăria lui I.Vornicu
4. Spitalul vechi de la gară “Principesa Elisabeta”
5. Vama din portul Olteniţa
6. Poliţia Portului Olteniţa
7. Poliţia oraşului Olteniţa – casa Mihăilescu sau Mircea Dumitrescu
8. Judecătoria Olteniţa şi Şcoala de Arte şi Meserii
9. Biserica “Sfântul Nicolae” din centrul oraşului
10. Oborul oraşului Olteniţa
11. Parcul central din faţa cinematografului
12. Podul de lemn de peste râul Argeş
13. Portul Olteniţa în anul 1906
Fotografiile de mai sus prezintă o importanţă deosebită din mai multe motive şi anume:
– a. în primul rând valoarea inestimabilă este conferită de unicitatea lor întrucât aşa ceva nu mai există,
– b. fotografiile fiind originale, sunt clare,
– c. având dimensiunile de 22/16 cm se încadrează în categoria fotografiilor mari,
– d. dat fiind faptul că au fost executate în anul 1906, deci în urmă cu un secol, un cunoscător iniţiat poate
trage concluzii cu privire la caracteristicile arhitecturale ale clădirilor de atunci,
– e. fotografiile au fost recunoscute ca valoare artistică şi de documentare, întrucât au fost apreciate de o
comisie care şi-a dat avizul de a fi expuse în cadrul EXPOZIŢIEI JUBILIARE ORGANIZATĂ LA BUCUREŞTI
CU PRILEJUL ANIVERSĂRII A 40 DE ANI DE DOMNIE A REGELUI CAROL I, primul suveran
al României. Tocmai pentru a se distinge şi deosebi de altele, unele fotografii sunt însoţite de menţiunea “din
Olteniţa”,
– f. aceste fotografii au fost prezentate de primarul de atunci al oraşului nostru Gheorghe Deculescu,
– g. mai târziu, în trecerea sa cu trenul spre Dunăre, suveranul României însoţit de o suită, într-o scurtă
staţionare a trenului în gara CFR Olteniţa, avea să-l recunoască pe primarul de atunci, aşa cum voi arăta la
momentul potrivit,
88
– h. aceste fotografii nu mai pot fi refăcute pentru că mai toate clădirile respective s-au demolat, deci nu
mai există,
– i. la fel de important este faptul că doctorul Ilie Cernea – potrivit spuselor sale – aceste fotografii le-a
primit împreună cu fratele său profesorul doctorand Marin Cernea, de la mama lor, Cernea Niculina, care le-a
păstrat ani de zile într-un plic înfăşurat într-o hârtie şi apoi într-o cârpă, puse într-o cutie de tablă de ţigări după
timpuri, în pod la o grindă a casei, spre a nu fi roase de şoareci, într-un loc ferit de privirea unor eventuali
curioşi.
Îmi spunea doctorul Cernea, că mai târziu, la mai mulţi ani după moartea mamei sale, casa bătrânească
din strada Mihai Bravu nr.123, a fost percheziţionată în mai multe rânduri – nu numai ziua dar şi noaptea – în
căutarea fratelui său mai mare profesorul dr. Marin Cernea, care a fost simpatizant şi înscris în “Mişcarea Legionară”
şi chiar primar al oraşului într-o perioadă, din care cauză a avut foarte mult de suferit, iar cariera lui
i-a fost ratată.
– j. doctorul Cernea păstrând aceste fotografii atâtea decenii şi predându-le muzeului, le-a creat olteniţenilor
posibilitatea să cunoască o serie de clădiri care au dispărut de mult din peisajul Olteniţei de altă dată,
– k. existenţa acestor fotografii a făcut posibilă informarea olteniţenilor- generaţiei tinere – şi a altora,
furnizându-le date şi imagini pentru diverse scrieri, repere pentru presă şi chiar pentru televiziune,
– l. au ajutat de asemeni la organizarea unor expoziţii, acţiuni şi alte evenimente care s-au desfăşurat mai
înainte sau chiar în zilele noastre, mai ales după abolirea – teoretică – a comunismului,
– m. aceste fotografii fac parte din patrimoniul nostru pentru informarea olteniţenilor.
Cu toate explicaţiile de mai sus sunt convins că n-am epuizat gama tuturor influenţelor benefice, aduse
de aceste fotografii.
Tocmai din această cauză, în ce mă priveşte, sunt conştient că odată cu trecerea timpului, importanţa şi
valoarea acestor fotografii devine tot mai amplă.
II
B. UN NUMĂR DE 46 DE FOTOGRAFII MĂRIMEA 9/12 cm
1. Primăria oraşului Olteniţa,
2. Şcoala primară de fete nr.1
3.Şcoala primară de băieţi nr.1
4.Şcoala de menaj
5. Judecătoria Olteniţa şi Gimnaziul Industrial,
6. Liceul Alimăneşteanu, construcţia veche,
7. Liceul Alimăneşteanu, construcţia nouă,
8. Casa de asigurări sociale (Banca Olteniţa)
9. Teatrul comunal Olteniţa,
10. Statuia şi parcul Olteniţa (Monumentul Eroilor din 1916-1918)
11. Chioşcul fanfarei din parcul cu monumentul,
12. Manutanţa
13. Castelul de apă şi bursa de cereale,
14. Bariera Bucureşti (în curte cu Moara Dunărea)
15. Bariera Argeş,
16. Oborul de vite – ghereta
17. Abatorul Olteniţa,
18. Poşta Olteniţa,
19. Secţia de Jandarmi Olteniţa,
20. Prima grădiniţă de copii anul 1919
21. Şcoala primară nr.2
22. Hala oraşului Olteniţa,
23. Ghereta de zarzavat lângă hala Olteniţa,
24. Secţia de drumuri şi poduri Olteniţa
89
25. Uzina de apă Olteniţa,
26. Spitalul Olteniţa,
27. Statuia Olteniţa,
28. Bursa de cereale Olteniţa,
29. Cantonul spre Chirnogi,
30. Pompierii din Olteniţa (fosta poliţie),
31. Pretura Olteniţa (pretorul plăşii Olteniţa)
32. Poliţia, comisariatul (casa lui Mircea Frigator),
33. Cazarma Regimentului “Vasile Lupu” Călăraşi cu schimbul,
34. Biserica “Sfântul Nicolae”
35. Biserica Eroilor
36. Portul inundat în anul 1941,
37. Regia Olteniţa (Regia-depozitul de tutun)
38. Vedere strada Carol I Olteniţa, 1909
39. Strada Carol I magazinul Mandache
40. Strada Carol I, vedere din centru
41. Librăria Eralău,
42. Portul Olteniţa (vederi)
43. Portul Olteniţa
44. Portul Olteniţa în anul 1920
45. Doborârea unui aeroplan la Olteniţa în 1916
46. Podul de peste Argeş din lemn, construit provizoriu după război.
III
C. UN NUMĂR DE 2 FOTOGRAFII MĂRIMEA 6/9 CM
1. Podul de fier de peste Argeş
2. Câmpia moşilor în anul 1941 – barăci nemţeşti

Error