„UNIVERSUL“ DIN 1 IULIE 1925-relateaza drama din Oltenita de MARŢI 29 IUNIE 1925 !

Tragicul eveniment de marţi 29 iunie 1925, ora 15 !
A fost atunci marea bucurie a elevilor prilejuită de serbarea de sfârşit de an, de primirea premiilor de către
elevii silitori şi începerea vacanţei mari pentru toţi copiii.
În anul 1925 serbarea sfârşitului de an şcolar se desfăşura într-o grădină amenajată cu o scenă pentru manifestări culturale (teatre-filme etc.), proprietatea societăţii cultural-sportive „Paza Dunării“, situată în centrul
oraşului, în partea de nord-vest , lângă statuia ridicătă în memoria eroilor din primul război mondial, în mijlocul
grădinii publice. Locul acela este cel pe care se gaseste astăzi  Judecătoria Olteniţa,

În această curte a societăţii, în spatele scenei amenajate, exista la vremea aceea o gheţărie veche – rămasă
de la o fostă cârciumă. În vremurile acelea, asemenea manifestări constituiau evenimente rare – o singură dată
pe an – se strânsese lume multă, formată din părinţi şi rudele copiilor, dar şi din oameni curioşi.
Începerea desfăşurării serbării, era aşteptată cu nerăbdare de toată suflarea oraşului. Populaţia oraşului
în anul 1925, sigur că era mult mai mică, aproximativ 7500 suflete, însă în proporţie de 95% era autohtonă,
astfel că oamenii în majoritatea lor se cunoşteau între ei.
Serbarea a început cu programul copiilor de la grădiniţă. Grădiniţa avea două clase; în primul an erau
„cei mici“, iar în anul al doilea, „cei mari:. Pe atunci în Olteniţa exista o singură grădiniţă de copii cu program de la
8 la 12, iar „sufletul“ acesteia era doamna şi domnul Pârvulescu, care locuiau chiar în clădirea grădiniţii, și în mod
deosebit domnişoara Coman care toată viaţa, din tinereţe şi până la pensionare, s-a consacrat educării copiilor.
242
Dominişoara Coman – care nu a fost căsătorită niciodată, – a educat ani de zile, zeci de generaţii de copii,
la care s-a străduit şi a reuşit să cultive – la mai toţi copii – înalte calităţi morale. A avut faţă de copii, familie
şi societate, un comportament deosebit, rar întâlnit, a murit destul de târziu, foarte bătrână, fiind respectată de
toţi olteniţenii. Foşti elevi ai domnişoarei Coman, care mai sunt în viaţă, sunt în vârstă, sau, oricum, destul de
bătrâni.
Sediul grădiniţei de copii a fost pe strada Constantin Alimăneşteanu, numită în timpul regimului comunist,
Alexandru Iliescu, nu mai ştiu ce număr, dar ştiu că aici a fost mai înainte, un timp sediul poliţiei, iar după
grădiniţă, sediul administrativ al întreprinderii de Industrie locală. Acum aici este un cămin de zi de copii.
Cred că puţine sunt casele vechi în care să nu mai existe fotografi, tablouri mari, făcute de fotografii
Wexller, iar mai târziu de Barton, fără a lipsi din mijlocul copiilor domnişoara Coman.
DUPĂ SERBAREA CELOR MICI DE LA GRĂDINIŢĂ, urmau elevii mai mari, care aşteptau să le vină
rândul să-şi prezinte programul, care era aşteptat cu nerăbdare de către părinţii copiilor.
Soarta însă a fost mult mai vitregă, cu unii dintre ei, care s-au urcat pe gheţăria veche şi care era goală
fără gheaţă.
Lemnăria de la acoperişul gheţăriei, nefiind suficient de rezistentă, datorită greutăţii copiilor, a cedat, sa rupt, s-a creat o panică, s-a prăbuşit spre fundul gheţăriei, care era mai strâmtă, faţă de deschiderea de la suprafaţă, astfel că au murit prin asfxiere 15 eleve cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani, astfel:
ÎN ZIUA ÎNMORMÂNTĂRII, JOI 2 IULIE 1925, s-a format un cortegiu de 13 trăsuri, în fiecare aflându-se
câte un coşciug mic de copil, iar cele două fetiţe ale lui Mircea Frigator au fost puse separat într-o singură trăsură.
După efectuarea unei slujbe deosebite de către un sobor de preoţi de la bisericile din oraş, toate cele 15
eleve, murind neîmpărtășite, nespovedite şi fără lumânare, şi plecarea de la biserică a impresionantului şi unicului cortegiu funerar, urmat de o însemnantă parte a populaţiei oraşului venită în număr mare la această nemai
întâlnită nenorocire nici de către oamenii cei mai bătrâni, a început un potop de ploaie amestecată cu furtună,
parcă a fost un semn de la Dumnezeu, astfel că preoţii au fost nevoiţi să întoarcă la biserică tot cortegiul şi sicriile cu corpurile neînsufleţie ale fetiţelor decedate, astfel că înmormântarea a fost amânată pentru a doua zi.
Părinţii copiilor şi toată lumea plângeau în hohote şi parcă întreaga natură plângea soarta acestor eleve
nevinovate, plecate de timpuriu dintre noi la o vârstă atât de fragedă.
”Atunci a murit şi sora mea” spunea dr. Ilie Cernea.
Dumnezeu să le primească, să le aibă în pază şi să le ocrotească şi mai departe în grădinile însorite ale
raiului, aceste suflete nevinovate, iar noi, locuitorii oraşului Olteniţa, care am mai rămas puţini în viaţă, să le
păstrăm o veşnică amintire, un moment de reculegere, să le aprindem o lumânare, rămăşiţele lor pământeşti,
nemaiexistând de mult, o singură lacrimă şi promisiunea că atât timp cât vom trăi, puţini câţi mai suntem, să
ne amintim de nevinovăţia şi curăţenia sufletească a acestor copii.
Această nefericită întâmplare este bine să se transmită prin viu grai, din generaţie în generaţie, spre a nu
se aşterne peste ea, necruţătoare uitare.
Cele de mai sus, au fost relatate de martorul ocular doctorul Ilie Cernea, născut la 20 iulie 1911 – în ziua
de Sfântul Ilie, care la data nedoritului eveniment avea doar 14 ani.
243
Nr. crt. Numele si prenumele
fetelor decedate
Vârsta Prenumele părinților
copiilor
Anul nașterii Vârsta
în 2003
1 Valeria Săndoi 6 Lazăr și Teodora 1919 84 ani
2 Lucia Bălătică 12 Ilie și Gherghina 1913 90 ani
3 ELENA CERNEA 11 Tudor și Niculina 1914 89 ani
4 Alexandrina Pestrițu 12 Anghel și Safta 1913 90 ani
5 Elena Ionescu 12 Petre și Vasilica 1913 90 ani
6 Alexandrina Ionescu 12 Iancu și Constantina 1913 90 ani
7 Silvia Păsculescu 12 Niță și Teodora 1913 90 ani
8 Anghelina Gheorghe 12 Drăgan și Maria 1913 90 ani
9 Emilia Vlad 10 Vasile și Maria 1915 88 ani
10 Elena Ion 11 Mihai și Petra 1914 89 ani
11 Lucia Basso 8 Alexandru și Ivona 1917 86 ani
12 IOANA MIRESCU 11 Vasile și Vasilica 1914 89 ani
13 Alexandrina Madinoaie 10 Mincu și Paraschiva 1915 88 ani
14 SONIA FRIGATOR 10 Mircea și Octavia 1915 88 ani
15 VERA FRIGATOR 9 Mircea și Octavia 1916 87 ani
Olteniţenii vor trebui să-şi facă un obicei, de a se pomeni în fiecare an la 29 iunie, adică de Sfinţii Apostoli
Petru şi Pavel, tragedia celor 15 eleve nevinovate, care şi-au curmat viaţa în cele mai tragice condiţii şi nu ar
fi fost exclus, dacă nu aveau această soartă, cel puţin una din aceste eleve de atunci să fi trăit şi astăzi