RIDICAREA MONUMENTULUI EROILOR DIN 1916-1919 in OLTENITA–partea a doua !

.

 RIDICAREA MONUMENTULUI EROILOR DIN 1916-1919
Execuţia monumentului eroilor a fost încredinţată până la urmă sculptorului Ion Iordănescu din Bucureşti.
Statuia propriu-zisă din bronz, înaltă de trei metri, a fost turnată, cu concursul unor meşteri modelişti de
prestigiu, la fabrica lui V.V. Răşcanu din Bucureşti.
Piatra a fost procurată şi selectată sub supravegherea arhitectului Ion Cernescu, al cărui nume mai dăinuie
17
şi astăzi pe unele clădiri care parcă sfidează trecerea timpului.
Deasemeni, planul monumentului a fost conceput şi întocmit de priceputul şi talentatul arhitect Ion Cernescu
care – aşa cum am arătat mai sus – are pe cele mai reprezentative construcţii şi clădiri din oraş, pe pereţii
cărora tronează încă autoritar, numele său. În lucrare vor apare construcţiile existente încă, concepute de el.
Lucrarea a fost terminată în 1930.
Costul total al lucrării a depăşit suma de 800.000 lei. Dar pentru olteniţeni, monumentul eroilor din 1916-
1919, fiii acestui oraş, are o valoare inestimabilă, de simbol. Înainte de anul 1944, oamenii care aveau legătură
cu cei înscrişi pe tabelele din bronz, de la baza monumentului, aprindeau aici, de ziua eroilor, lumânări, tămâiau
locul, şi împărţeau colaci, colivă etc.
După 1944, acest lucru a fost interzis de noile autorităţi. Separat de aceasta, au urmat eroii din al doilea
război mondial. Alte familii îndoliate, alte femei văduve, alte mame necăjite, alţi copii orfani.
Dar pentru eroii din al doilea război mondial, exponenţii regimului comunist n-au mai ridicat niciun monument
pentru că luptaseră împotriva ruşilor care-i adusese la putere.
Potrivit părerilor oamenilor de specialitate care ne-au vizitat oraşul dar şi oamenilor simpli, monumentul
este o operă de artă foarte bine reuşită şi totodată, timpul a dovedit şi foarte rezistentă.
Este format din două părţi principale. El reprezintă „un soldat în atac“ şi în spatele lui, dar puţin mai deasupra,
o femeie tânără cu trăsături delicate, simbolizând „gloria“ care îl încurajează pe militar, sunând atacul
cu o trompetă îndreptată spre Turtucaia, ţinând în semn de recunoştinţă, o coroniţă de lauri deasupra capului
militarului. Ea reprezintă totodată şi reuşita în viaţă pentru învingerea greutăţilor ca urmare a simbiozei dintre
bărbat şi femeie, familia fiind prima şi cea mai importantă celulă care stă la baza societăţii.
Monumentul eroilor din 1916-1919 din Olteniţa, simbolizează ca valoare istorică şi artistică, strălucita,
binemeritata, lăudabila şi recunoştinţa olteniţenilor faţă de memoria înaintaşilor noştri, care plătind tributul
suprem s-au jertfit pentru întregirea ţării şi neamului românesc, alături de întreaga naţiune română, în timpul
primului război mondial, intrat iniţial în istorie, sub denumirea de Marele Război.
Căzând pe câmpurile de luptă, la datorie, în chinuri groaznice, văzându-şi moartea cu ochii, în marile şi
decisivele încleştări cu mai mulţi duşmani, superiori numeric şi ca dotare cu echipament şi tehnică de luptă,
dar inferiori ca dârzenie, hotărâre, curaj, vitejie şi sentiment patriotic purtat în suflet până la ultima suflare,
animaţi de o cauză dreaptă şi sfântă, cei 166 de eroi, s-au jertfit pentru ţară, îndoliind pentru tot restul vieţii
peste 1000 de persoane reprezentând bunici, părinţi, surori, fraţi, soţii, copii, nepoţi, rude şi cunoscuţi, iar în
privinţa răniţilor, numărul acestora a fost de peste 800, din care aproximativ 260 au rămas infirmi pentru totdeauna,
iar vreo 70 mari mutilaţi de război, pentru care viaţa lor, şi a celor din jur a fost un calvar.
De la ei ne-au rămas, povestite, faptele de arme şi de glorie nepieritoare, care au făcut cinste şi fală, victorioasei
armate române şi neamului din care provin, creând şi având o rezonanţă istorică pe plan european.
Ani de zile, victoriile armatei române, abnegaţiei şi priceperii comandanţilor săi, au ţinut capul de afiş al
marilor publicaţii europene, au constituit o sursă inepuizabilă pentru literatura naţională şi universală, faptele
lor făcându-ne cunoscuţi în întreaga lume şi fiind apreciate chiar şi de popoarele armatelor pe care le-am învins.
Ani de zile aceşti eroi, ca o pioasă aducere aminte, au fost pomeniţi în şcoli, de preoţi în bisericile din
oraş, iar familiilor lor – şi câţiva ani chiar şi autorităţile oraşului – le-au făcut pomeni şi parastase după regulile
creştineşti, întrucât toţi au murit nespovediţi şi neîmpărtăşiţi.
În cimitirul mare din oraş, mai sunt însă destule cruci pe care stă încă scris, numele acestor eroi ai neamului
românesc.
Nu trebuie să-i uităm nici pe cei care au contribuit cu bani, sau prin muncă efectivă, la ridicarea acestui
monument şi care, la vremea lor, şi ei au fost oameni de seamă ai oraşului nostru şi pe care, copil fiind, pe toţi
i-am cunoscut. Voi mai avea prilejul în lucrarea de faţă ca şi despre aceştia să mai vorbesc. Aproape toţi aceştia
la rândul lor au luptat în primul război mondial.
La locul potrivit voi arăta că Olteniţa a dat ţării oameni, ofiţeri, ofiţeri superiori şi chiar generali, care au
luat parte şi au condus armata română, nu numai în primul dar şi în al doilea război mondial. Unii din ei, au
rămas pentru totdeauna pe frontul de luptă, în îndepărtatele stepe ruseşti, alţii au căzut prizonieri la ruşi, unde,
privaţi de libertate şi de minim de condiţii umane, au fost torturaţi în fel şi chip, ani întregi.
La întoarcerea în ţară, la scurt timp, când încă nu se refăcuse fiziceşte pentru că rămăsese nişte umbre de
oameni, exponenţii regimului comunist, i-au „răsplătit“ cu închisori de maximă siguranţă, cu ani mulţi de temniţă
grea, unde, în condiţii inimaginabile şi-au sfârşit viaţa.
Tocmai subordonat acestui scop, în lucrare, apar şi aceşti oameni, pe care, ar fi păcat ca să-i uităm, deşi
exponenţii regimului comunist au dorit acest lucru, fiindu-le teamă de ei, chiar după ce-au murit.
18
NUMELE FIILOR ORAŞULUI NOSTRU CĂZUŢI LA DATORIE ÎN RĂZBOIUL DIN 1916-
1919, ÎNCRUSTATE PE PLĂCILE DE BRONZ, AFLATE LA BAZA MONUMENTULUI DIN GRĂ-
DINA PUBLICĂ RIDICAT PENTRU CINSTIREA MEMORIEI ŞI ÎN AMINTIREA EROILOR
CARE S-AU SACRIFICAT PENTRU ÎNTREGIREA ROMÂNIEI MARI.
Prima placă
În partea de vest a monumentului, adică spre centru:
A doua placă
În partea de sud a monumentului, adică spre Dunăre:
19
1. Turcu Ion Ni\` sergent 22. Toma Voicu soldat
2. Iliescu }tefan sergent 23. Nimnu Gheorghe soldat
3. Moise Gh. Traian sergent 24. Mitan Petre soldat
4. Ruse Dumitru plutonier 25. Tudor Marin soldat
5. Stancu Marin sergent 26. Mih`ilescu Nic. soldat
6. Niculescu Traian sergent 27. Lemnaru I. Dobre soldat
7. Ni\escu Zaharia sergent 28. Coco] Gheorghe soldat
8. Ni\` Georgescu sergent 29. Tudor Dumitru soldat
9. Ches`raicu Gheorghe caporal 30. Georgescu Teodor soldat
10. Roman Ion caporal 31. Dumitru Gheorghe soldat
11. Dobrescu Achile caporal 32. Cârlova Dumitru soldat
12. Ene Petre caporal 33. Dobre Alexandru soldat
13. Cristea Ion caporal 34. Ion Niculae soldat
14. Biu I. Petre caporal 35. Dragomir Iordan soldat
15. Dr`gan N. }tefan caporal 36. Tudor V. Dumitru soldat
16. Matei Ion soldat 37. Dumitrescu Ion soldat
17. Maxim Hulcinho soldat 38. Constantin Dumitrescu soldat
18. Oprescu Tiberiu soldat 39. Dumitru N. L`utaru soldat
19. Buc`\ic` N. Gheorghe soldat 40. Gheorghe Radu soldat
20. Miti\escu Alexandru soldat 41. Gheorghe Velicu soldat
21. Cosmescu Constantin soldat
*) Este de observat c` din cei 41 de eroi, doar unul singur de la nr. 17 Maxim Hulcinho nu este de
etnie ]i protec\ie, (cum se spunea atunci), român`.
42. Antonescu Cristache soldat 63. Stan Stan soldat
43. Troac` Dumitru soldat 64. Poenaru Mirea soldat
44. Manea N. Ion soldat 65. Ro]u Ilie soldat
45. Bulind` }tefan soldat 66. Dumitru Cristea soldat
46. Grecu Gheorghe soldat 67. Stoian C-tin soldat
47. Dobre Constantin soldat 68. Brezeanu Alexandru soldat
48. P`tra]cu Vasile soldat 69. Sociu Ion soldat
49. Petrescu Ion soldat 70. Ilie Petre soldat
50. Toma Ioan soldat 71. Petcu I. Dumitru soldat
51. Constantin Dumitru soldat 72. Stoian Gheorghe soldat
52. Marin Ion soldat 73. Dobre Alecsandru soldat
53. Grecu M. Gheorghe soldat 74. }erban Ghi\` soldat
54. Tudor }t. Niculae soldat 75. Constantin Ion soldat
A treia placă
În partea de est a monumentului, adică spre gară:
A patra placă
În partea de nord a monumentului, deci spre tribunal:
20
55. Coman Marin soldat 76. Boac` Gh. Dobre soldat
56. Velicu T`nase soldat 77. Iordache Alecu soldat
57. Gheorghe Petre soldat 78. Pestri\u Ion soldat
58. Mogo] Constantin soldat 79. Lo\car Marcu soldat
59. Dan Tudor soldat 80. Negoi\` V. Ion soldat
60. Bo]nigeanu Nedelcu soldat 81. Constantin Ion soldat
61. Dumitrescu V. Dumitru soldat 82. Dumitru Dumitru soldat
62. Florescu Dumitru soldat 83. Berbec Gheorghe soldat
*) Din cei 42 de eroi, doar unul singur de la num`rul 79 este evreu.
84. Iancu Leandra soldat 105. Nicolae Ion soldat
85. Dragostin Dumitru soldat 106. Marinoiu P.Anghel soldat
86. Velicu }tefan soldat 107. Ticheaua Gh. Ilie soldat
87. Constantin Vasile soldat 108. Ion Cristea soldat
88. Aprozeanu Gh. Florea soldat 109. Vasile Mocanu soldat
89. Vasile Ioni\` soldat 110. Slav M. Gheorghe soldat
90. Florea Petre soldat 111. Gheorghe S`ndoi soldat
91. Arsene Iordache soldat 112. Zamfir Neagu soldat
92. Barbu Ilie soldat 113. Frangulea Niculae soldat
93. nache Cristea soldat 114. Istode R. Ghi\` soldat
94. Stoica Niculae Cârni] soldat 115. Gheorghe Ioan soldat
95. Stancu Marin soldat 116. Dumitru Ioni\` R`dan soldat
96. Mihale Petre soldat 117. Arsene Dumitru soldat
97. Nenciu Gheorghe soldat 118. Gheorghe Deacu soldat
98. Leibu Froim soldat 119. Constantin Filipache soldat
99. Tudor Niculae soldat 120. Ion Petrescu soldat
100. Rotaru Gheorghe soldat 121. Voican Ilie soldat
101. D`nielescu Ion soldat 122. }tefan Velicu soldat
102. Ni\` Anghel soldat 123. Pan` Ion soldat
103. Iordoc Alecsandru soldat 124. Dr`gulin Gh. Marin soldat
104. Niculae Niculae soldat 125. Om`t I. Ioan soldat
*) Din 42 de eroi români, cel de la nr. 98 – Leibu Froim este evreu.
126. Marin B`nic` soldat 147. Culea Dr`gan soldat
127. Iordache Arsene soldat 148. Negoi\` Tudorache soldat
128. Mihai Gheorghe soldat 149. Mutu Ion soldat
129. Dumitru Tudor soldat 150. Bobanc` David soldat
130. Boac` Gh. Niculae cerceta] 151. Tudorache Radu soldat
131. Dumitrache Gheorghe soldat 152. Ioan }t. Iano] soldat
132. Matei M. NIculae soldat 153. Stan Ilie Radu soldat
133. Chiriac Isvoranu soldat 154. Berbec D. Gheorghe soldat
134. R`dan Dumitru soldat 155. Deciu Dumitru soldat
135. Ene Constantin soldat 156. Ivan Petre Ionescu soldat
În partea de vest pe monument scrie:
1916 – 1919
EROILOR DIN OLTENIŢA
ADÂNCĂ RECUNOŞTINŢĂ
Documentul introdus în soclul monumentului
eroilor din primul război mondial din Olteniţa
Cititorul va avea ocazia să ia cunoştinţă şi să vadă pentru prima dată după 80 de ani, un document inedit
de certă valoare şi deosebită importanţă, care a stat la baza ridicării emblematicului nostru monument în memoria
eroilor căzuţi la datorie în primul război mondial.
Este vorba de documentul introdus într-un tub de oţel, în soclul monumentului eroilor din Olteniţa, căzuţi
la datorie în primul război mondial. În timpul ceremoniei care a avut loc cu această ocazie, despre care am
vorbit mai înainte, în colţul de Nord-Vest al soclului monumentului, a fost îngropat un tub de oţel care conţinea
un document scris pe pergament. Documentul este cel prezentat mai jos.
DOCUMENT
În anul 1929, luna iunie ziua 24, Rege fiind M.S.R.Mihai I, sub înalta Regenţă a M.S.R. Principelului Niculae,
I.P.S.S. Fericitul Miron Cristea şi D.G. Buzdugan, cu ajutorul lui Dumnezeu, pusu-sa piatra fundamentală
a monumentului vitejilor din oraşul Olteniţa, morţi în Războiul cel Mare pentru întregirea Neamului (1916-
1919) în semn de veşnică amintire.
Săvârşitu-sa acest monument prin munca neobosită a Comitetului şi cu ajutorul bănesc al Prefecturii judeţului
Ilfov şi Primăria Oraşului Olteniţa şi cu contribuţia bănească a publicului.
Prefect al judeţului Ilfov fiind dl. dr. Const. Deculescu.
Primar al oraşului Olteniţa fiind dl. Ionel Deculescu.
Autorul monumentului fiind sculptorul I. Iordănescu şi arhitectul Ion Cernescu.
Spre recunoştinţă veşnică,
Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Amin!
21
136. Severin Ion soldat 157. Mitu Gherghe soldat
137. Gheorghe Constantin soldat 158. Iancu Marin soldat
138. Ene Marin soldat 159. Aprozeanu Ion soldat
139. Aprozeanu Alexandru soldat 160. Moise M. Gheorghe soldat
140. Mihai Z. Mihail soldat 161. Manole Constantin soldat
141. Antoniu N. Enache soldat 162. Popa D. Constantin soldat
142. Petre Ion Su]u soldat 163. Marin Dumitru soldat
143. Dumitrescu Constantin soldat 164. Pisea Gheorghe soldat
144. Ro]anu Sava soldat 165. M`n`stirescu Niculae soldat
145. Negoi\` Gheorghe soldat 166. Enciu Marin soldat
146. Tudor Cristea soldat
*) Cei de pe aceast` plac` sunt în exclusivitate români.
Comitetul de iniţiativă format din 50 de membri pentru supravegherea ridicării monumentului
ostaşilor din Olteniţa căzuţi la datorie în primul război mondial (1916-1919)
A. Preşedinte: Ionel Gh. Deculescu
Prefect: Dr. Constantin Deculescu
Este de remarcat faptul că acest numeros comitet a fost format eligibil, din cea ce se poate numi pe drept
cuvânt crema intelectuală, spirituală şi socială a oraşului în acea vreme, fiind animaţi, fiecare membru în parte
şi toţi la un loc, de sentimentul patriotic local şi naţional, de dorinţa sinceră de a ridica cât mai repede şi cât
mai frumos, un monument în memoria eroilor căzuţi la datorie în primul război mondial, care s-au jertfit pentru
ţară şi au contribuit la făurirea României Mari.
Din analiza structurii celor care au făcut parte din comitetul de iniţiativă, dat fiind faptul că am avut avantajul
că sunt locuitor autohton, iar străbunii mei sunt de o seamă cu oraşul, din discuţiile pe care, când eram
copil sau mai târziu, fără să vreau, le auzeam, pe mulţi din membrii acestui comitet am cunoscut peste ani, iar
pe alţii, în decursul celor zece ani de documentare, i-am întâlnit prin arhive, sub forma semnăturilor ori a informaţiilor
pe diverse acte, astfel că, sunt în măsură să arăt următoarele:
– mai întâi că nici o persoană nu a fost aleasă la întâmplare în acest comitet, astfel că, primarul de atunci,
Ionel Gh. Deculescu, cred că intenţionat, a dorit şi chiar a reuşit să-i aleagă pe cei mai buni.
Probabil că a fost sfătuit de fratele său doctorul C. Deculescu, care pe atunci era prefect al judeţului Ilfov,
ca să procedeze în acest fel. Iată că, prin această împrejurare, emblematicul şi istoricul monument de la Olteniţa,
corespunde, nu întâmplător cu perioada de prefectorat de Ilfov a doctorului C. Deculescu, fără a cărui contribuţie
financiară, ridicarea monumentului, poate nu ar fi fost posibilă.
– o bună parte din membrii comitetului au fost intelectuali, oameni respectabili cu reputaţie. De exemplu:
doctori: C. Sava, fost primar al oraşului în două rânduri, apoi medic şef de plasă, de oraş, sau de spital, Albert
Wortman, P. Lungu, la fel; farmacişti: Leon Azdril, D. Greifiens (evrei), s-au implicat în multe alte acţiuni so-
22
1. A. Dociulescu 26. Gh. Florescu
2. Al. I. Stoicescu 27. V. St`nculescu
3. Dr. Const. Sava 28. G. D. Stoenescu
4. Dr. Albert Wortman 29. Vasile I. Turcu
5. Dr.Petre Lungu 30. Mihai N. Popa
6. P. Vasilescu 31. Gh. D. Be]liu
7. Leon Azdril 32. I. Mu]
8. Ioan B`rbulescu 33. I. Ioani\escu
9. Dumitru Gh. Deculescu 34. Cpt. Port Ulic
10. Nicolae }aitan 35. N. C. Deac`
11. Vasile A. Teodoru 36. Alex. Ofenheimer
12. Costic` D. Nica 37. Friderich Crestels
13. Hr. G. Daniilescu 38. Anghel Brotea
14. Mircea V. Frigator 39. Gheorghe Untescu
15. D. Mih`escu 40. D. Gheorhiade
16. Ioan Nanculescu 41. Ioni\` I. Vornicu
17. Const. Ches`raicu 42. Niculic` A. Teodoru
18. Pr. I.S. Ionescu 43. I. L. Buznea
19. Pr. Gh. Sachelarie 44. Marin Ionescu
20. Pr. N. Andreescu 45. Mihail Popescu
21. D. Greifiens 46. I. I. Stoenescu
22. Alex. Pârvulescu 47. Ion Paniu
23. V. Moruzan 48. Alexandru Neagu
24. M. Constantinescu 49. Nae Mandache
25. I. D`nescu 50. Alexandru Ionescu
*) Ionel Gh. Deculescu era fratele doctorului Const. Deculescu.
ciale ale oraşului; preoţii: I.S. Ionescu, N. Andreescu, Gheorghe Sachelarie, care nu numai că efectuau serviciile
religioase la bisericile respective, având şi funcţii de paroh, dar aşa cum este cazul ultimului – Sachelarie –
acesta a fost şi primar; deasemeni, cadre didactice şi anume: profesorul şi directorul liceului, Alex. I. Stoicescu,
Alex. Pârvulescu deasemeni fost director la liceu, Nicolae Saitan etc. Avocaţi: A. Dociulescu, Mircea V. Frigator,
jurist, moşier, parlamentar (senator ori deputat), Ioan Bărbulescu, fost primar şi parlamentar, V. Moruzan,
I.I. Stoenescu, Mihail Popescu etc.; foşti primari C.D. Nica (avocat), D. Mihăescu, Constantin Chesăraicu, M.
Constantinscu, pretor al plăsii Olteniţa în 1929, Dumitru Gh. Deculescu, moşier şi fost primar, Hristache Daniilescu
fost primar în trei legislaturi cu un palmares bogat de realizări, nu numai edilitare dar şi sociale, alţi
proprietari de imobile, de mari suprafeţe agricole de teren, negustori, cerealişti, comercianţi: Ioniţă I. Vornicu
fost proprietar al impunătorului imobil, construit în anul 1904, arhicunoscut de olteniţeni sub genericul „Hotelul
lui Vornicu“ un fel de kilometru zero al oraşului, al imobilului care nu a rămas decât în vederile şi felicitările
cu caracter de suvenir şi care, de la naţionalizare până la demolare a găzduit Miliţia orăşenească şi raională
încă de la înfiinţare, locul pe care se află actuala primărie, locurile pe care s-a construit localul băncii demolat
în martie 2008 şi altele; Ion Paniu fostul proprietar al hotelului care era construit pe actualul loc unde se află
Clubul Şantierului Naval şi care se numea „Hotel de România“ care nu a mai rămas decât în fotografii, Vasile
A. Teodoru moşier, casa sa, este cea care de la naţionalizare găzduieşte Procuratura Olteniţa, numită după revoluţie
Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa, Niculică Teodoru, imobilul cu etaj, casa există şi în zilele
noastre şi a găzduit Tribunalul Popular, iar după revoluţie Judecătoria Olteniţa până s-a mutat în noua clădire
etc.
Pe acest document – pe care l-am redactat motamo – care a fost introdus în tubul de oţel, în partea de sus,
se arată împrejurările şi data la care a fost pusă piatra fundamentală, apoi sunt scrise citeţ numele componenţilor
comitetului, iar în partea de jos se află semnăturile.
Este pentru prima dată după opt decenii (în anul 2009) când ne-a fost dat de providenţă să vedem semnăturile
unor oameni de seamă ai oraşului nostru, cum şi a celor care au fost prezenţi la acest eveniment şi au
semnat fără a fi în comitet,- care s-au străduit şi până la urmă au reuşit să ridice, în semn de veşnică măreţie
şi recunoştinţă, a monumentului eroilor din primul război mondial, care a constituit şi reprezintă emblema
oraşului nostru, cu care ne legitimăm în faţa lumii, că înaintaşii noştri, acoperindu-se de glorie nepieritoare,
au luat parte la marea epopee a Marelui Război, că i-a adus tributul cu sânge, cu jertfa supremă la făurirea României
Mari, motiv pentru care avem tot dreptul să ne mândrim şi să le respectăm memoria veşnică, indiferent
de vicistitudinile istorice.
Cu privire la semnăturile de pe document. La limita laterală partea dreaptă, paralelă cu marginea documentului,
apar semnăturile sculptorului I. Iordănescu şi a fratelui său, pictorul Vasile Iordănescu.
Între primul şi al doilea grup de membrii ai comitetului, în partea de jos, oblic, semnează arhitect
Cernescu.
În urma unei migăloase analize a documentului, pentru a oferi cât mai multe detalii, am constatat trei
speţe şi anume:
a) Persoane care sunt în comitet – scrise mai sus citeţ – dar care nu au semnat documentul;
b) Persoane care au semnat documentul, dar nu sunt înscrise în lista de mai sus, deci care nu erau în comitet;
c) O sumă de semnături indescifrabile.
Cu privire la prima speţă „persoane care figurează în comitet dar care n-au semnat“, ţinând seama de numărul
curent din tabel: 2) Alexandru I. Stoicescu; 9) Dumitru Gh. Deculescu; 13) Hristache Daniilescu; 15)
D. Mihăescu; 23) V. Moruzan; 24) M. Constantinescu; 25) I. Dănescu; 26) Gh. Florescu; 27) V. Stănculescu;
28) G.D. Stoenescu; 30) Mihai N. Popa; 32) I. Muş; 33) I. Ioanişescu; 34) Căpitanul portului Ulic; 35) N.C.
Deacă; 36) Alex. Ofenhelmer; 37) Friderich Crestels; 38) Anghel Brotea; 40) D. Gheorgiade; 43) I.L. Buznea;
46) I.I. Stoenescu; 47) Ion Paniu; 48) Alexandru Neagu; 49) Nae Mandache; 50) Alexandru Ionescu.
Cei de mai sus, sunt în număr de 25 şi reprezintă jumătate din membrii comitetului, nu cunosc cauza
pentru care nu au semnat, şi n acelaşi timp mă îndoiesc că ar fi vorba de o scăpare, pentru că nu cred că la un
asemenea eveniment să lipsească 50%, mai cu seamă că – după cunoştinţa mea – mai toţi erau persoane publice.
De exemplu: Alexandru I. Stoicescu profesor de limbă română, erudit şi director al Liceului „Constantin Alimăneşteanu“
cel mai bun, din toate punctele de vedere, care nu a mai avut egal până în zilele noastre, deci în
decurs de nouă decenii (în 2009 liceul a împlinit 90 de ani) şi care a rostit chiar un discurs la acea dată. Apoi
Dumitru (arhicunoscutul) Mitică Deculescu nu putea lipsi – în condiţiile în care Ionel Gh. Deculescu era primar
iar fratele său Constantin Deculescu prefect de Ilfov, de la un asemenea eveniment. În privinţa lui Hristache
23
Daniilescu, care între 1919 şi 1929 fusese primar – înaintea lui Ionel Deculescu – şi care a fost unul dintre cei
mai buni primari pe care i-a avut Olteniţa, când fratele său Eftache Daniilescu a fost poliţai al oraşului, iar
mai târziu Aristide Penu venise cu propunerea ca o stradă din Olteniţa, să-i poarte numele, apare de neînţeles,
lipsa semnăturii lui.
De asemeni Marin Constantinescu, a cărei semnătură lipseşte, în 1929 era pretorul plăşii Olteniţa. Mihai
N. Popa, care avea restaurantul pe strada mare, exact pe locul unde în zilele noastre se află trezoreria.