Program de conferințe la Oltenița cu ocazia lansării cărților doamnei Maria Timuc- 27 ianuarie, ora 12,00, Primăria Oltenița

 

IMG_1455Temele se regăsesc în cărțile care vor fi lansate, respectiv ”Pași către tine însuți – Vindecarea Cauzală”, ”Pași către tine însuți – Puterea frumuseții interioare”, ”Jocul Divin – Șansa Omului în Univers” și ”Iubire de nisip” …
Maria Timuc – Calea Frumuseții Interioare
Parapsihologul Mihăiță Toma – Puterea Vindecătoare a iubirii
Fizicianul Alexandru Mușat – Sensul Omului în Univers

***

Despre cărțile Mariei Timuc, care vor fi lansate la Oltenița

”Pași către tine însuți – Vindecarea Cauzală” – Editura Dharana:
carte de spiritualitate, an de apariție 2015, luna mai

Cartea face parte din activitatea publicistică a autoarei din perioada în care a fost editorialist la ziarul Jurnalul Național și se adresează publicului larg interesat de căutarea de sine. Așa cum sugerează unul dintre titlurile cărții, respectiv ”vindecarea cauzală”, există o intenție terapeutică ce se menține în fiecare dintre capitolele cărții și în fiecare dintre ”eseurile” cuprinse în ea. Dumitru Constantin Dulcan, semnatarul unei scurte prefețe a cărții, spune că ”scrierile Mariei Timuc au asupra cititorului un efect trezitor al bucuriei de a fi și al lucidității care ne descoperă sensurile originare, din Illo tempore ale lumii – sensuri care par pierdute în continua sa zbatere și curgere spre niciunde a cotidianului tot mai apăsător”! Dimensiunea spirituală a ființei umane este tărâmul secret și dezvăluit, în același timp, al cărții, este tărâmul pe care, descoperindu-l, analizându-l, conștientizându-l și fertilizându-l prin iubire, atenție, grijă și înțelegere, ne putem recăpăta sensul, bucuria de a trăi și forța de a merge mai departe în această experiență fascinantă, dar și grea adesea, presărată cu obstacole și cu trăiri traumatizante. Împărțită în patru mari capitole, respectiv ”Iubirea”, ”Fericirea și relațiile”, ”Credința și rugăciunea” și ”Tehnici de vindecare”, cartea încearcă să poarte cititorul către cheile care deschid calea spre creștere spirituală, spre conștientizare și spre vindecare a singurei ființe pe care o putem schimba: noi înșine.
Referințele la diferite cărți și autori, în special mari inițiați, mari duhovnici, iluminați sau persoane care au trăit experiențe spirituale profunde caută să orienteze discret cititorul către alte lecturi valoroase în procesul de căutare de sine, cum tehnicile de vindecare prezentate îl invită la practica spirituală. Fiecare eseu conține o sugestie terapeutică, pe care cititorul o poate practica imediat, constatând că starea sa interioară se schimbă prin propria decizie și alegere de a lucra cu sine, de a se îmbunătăți sau transforma pe sine. Într-o cronică din revista ”România literară”, din mai a.c, criticul literar Alex Ștefănescu, a scris: Simultan cu volumul de versuri, Maria Timuc a publicat și un fel de manual de fericire, Pași către tine însuți. În ceea ce mă privește fac alergie când îmi cad în mână asemenea cărți cuprinzând sfaturi de îmbunătă]ire a vieții, chiar și dacă aparțin unor scriitori (lui Vasile Andru, de exemplu). De obicei, sunt amatoristice și de prost-gust, un amestec de pretinsă știință și de optimism pueril. Culegerea de eseuri (apărute întâi în periodice) a Mariei Timuc este altceva. Deși autoarea se adresează maturilor ca unor copii pe care îi învață să trăiască, ceea ce nu poate decât să enerveze, reușește pânî la urmă să-i cucerească printr-un fel de înțelepciune rabinică și prin farmec literar. Maria Timuc dă dovadă, în aproape tot ce scrie, de simț artistic”!
În aceeași notă, criticul literar Ionel Bota a scris:” Maria Timuc m-a impresionat (nu doar pentru – și el inconfundabil – autograf) ci și ca autoare a volumului Pași către tine însuți. Vindecarea cauzală, apărut la Editura Dharana. Până la punctul de destinație al acceleratului nopții, am realizat prima lectură a acestui op minunat. Terapie curată, prieteni! Cred că femeia aceasta e menită să reprezinte acel balsam mult așteptat pentru rănile grave, multe neînchise încă, ale culturii românești. (…) //.
Despre ”Pași către însuți – Puterea Frumuseții interioare”
-autor Maria Timuc, Editura Dharana

Cartea ”Puterea Frumuseții Interioare” este al doilea volum din ciclul ”Pași către tine Însuți…”: volumul I se numește ”Pași către tine însuți – Vindecarea Cauzală” și a fost lansat la începutul acestui an. Cartea are 400 de pagini (deci este mai…bogată cu aproape 50 de pagini decât prima carte) și un conținut divers. Începe cu două prezentări: una este scrisă de Dumitru Constantin Dulcan și cealaltă de acad. dr. Ovidiu Bojor. ”Pași către tine însuți – PUTEREA FRUMUSEȚII INTERIOARE” este structurată în trei mari capitole: 1) Despre tăcere, suflet, destin, înțelepciune și alte lucruri frumoase. 2) Fețele divine și fețele omenești ale iubirii. 3) Tinerețea, frumusețea și sănătatea trupului și a sufletului. Capitolul 1 conține alte patru subcapitole: 1) Despre puterea spirituală a tăcerii. 2) Despre ..Cartea Vieții, înțelepciune, demnitate, afecțiune, lacrimi și alte lucruri frumoase.3) Despre suflet. 4) Despre tainele minții.  Acest capitol este extrem de divers, el conține o multitudine de aspecte ale ființei, ale minții și ale sufletului, între care: ”Despre…Obstacole”, ”Despre atașament”, ”Despre viitor”, ”Despre lacrimi”, ”Despre hotărâre”, ”Despre jurământ, promisiune și legământ”, ”Despre nerăbdare”, ”Despre emoțiile copleșitoare” , Despre frica de abandon și frica de singurătate, etc. Cartea conține și trei meditații practice, precum și câteva poezii cu tematică spirituală, ceea ce este o noutate. Maria Timuc este autoarea a trei cărți de poezii, iar poeziile incluse în aceste eseuri spirituale sunt inedite.
” Maria Timuc înșiră pe firul timpului toate comorile care conferă vieții sens, frumusețe și fericirea de a fi. Cuvintele ei străbat veacurile începând de la înțelepciunea Orientului antic până la implicațiile psihologice ale lumii contemporane. Scrisul ei alert, inteligent, cu incursiuni în ungherele contorsionate ale sufletului omenesc, pare a fi inspirat din alte sfere ale Universului. O putem considera pe Maria Timuc, fără a greși, o prietenă a îngerilor care îi arată în permanență ieșirea spre lumină din labirintul frământatei noastre existențe”, scrie Dumitru Constantin Dulcan.
Acd. Dr. Ovidiu Bojor spune: ” Maria m-a învățat pe mine să vindec în primul rând sufletul prin „sufletul plantelor” care, prin bunătatea lor, prin dăruirea lor, parfumează mâinile celor care strivesc. Am mai învățat de la Maria că începutul oricărei acțiuni începe prin expresia „Pași către tine însuți…”, titlul minunatei sale cărți care conduce cititorul către cunoașterea de sine și înțelegerea profundă a propriei ființe. Pentru ca omul să ajungă la o astfel de cunoaștere, ne spune Maria, are nevoie de armonie interioară, de frumusețe interioară, de înțelegere a trăirilor sale, de alegere conștientă a acestor trăiri, de schimbare a percepțiilor care creează sentimentele, emoțiile și gândurile sale. Armonia omului cu sine însuși face ca lumea în care trăim, frământată și confuză, căzută în diferite patimi și-n suferință, să devină o lume mai frumoasă, mai prietenoasă și mai conștientă. Maria reușește – prin eseurile sale –  să înfrumusețeze lumea, să ofere cunoașterea inițiatică atât de prețioasă, care ajută, alină și poate schimba conștiința omului, schimbându-i viața”.
Despre cartea … ”Jocul Divin – ȘANSA OMULUI ÎN UNIVESRS”
– autori Alexandru Mușat, Maria Timuc și Valentin Nedelea, Editura Dharana

Aflată la ediția a III-a, cartea apărută în alte două ediții era semnată de fizicianul Alexandru Mușat, cunoscut ca inventator al stimulatorului de unde cerebrale, SPIRIDUȘ( un aparat destinat îmbunătățirii parametrilor de sănătate energetică și fizică) și Valentin Nedelea, o persoană cu deosebite capacități intuitive. Această ediție are un al treilea autor, Maria Timuc, jurnalistă și scriitoare.
Cartea conține un ”Cuvânt Înainte” scris de prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan și altul, din ediția anterioară, scris de Emil Străinu. Această ediție are un aspect și un conținut diferit de primele două și încearcă să descifreze misterul existenței universului, dar și al omului în Univers, precum și scopul prezenței noastre pe  Pământ. Demersul autorilor pleacă de la descoperirile științifice din fizică, în mod special cele din fizica cuantică, și încearcă să le interpreteze din punct de vedere spiritual. Cine suntem și de unde venim, unde trebuie să ajungem și ce avem de făcut pentru a conserva, a stimula valorile și  a descoperi adevăratele valori ale speciei noastre, ce avem de făcut pentru  a nu repeta istoria autodistructivă a altor civilizații, precum Atlantida, care s-au autodistrus, ignorând aceste valori.
Cartea prezintă o imagine a nașterii Universului, dar nu dintr-un simplu Big Bang fizic. Big Bangul este văzut ca un fenomen spiritual și fizic, în același timp, ca un conglomerat ordonat de forme informaționale, în primul rând, născute din Spiritul Divin, sursa tuturor lucrurilor. Universul are un scop, are legi de funcționare și are sens, spun autorii, și descifrează o parte dintre aceste scopuri, legi și sensuri ale Universului Informațional și ale celui Material. Din cuprinsul cărții amintim câteva capitole: ”Prima zi – ziua în care Dumnezeu era singur”, ”Universul Material – între potențialitate și manifestare”, ”Rezonanța – prima lege a Universului”, ”Spin, fermioni, bosoni sau Când solidaritatea generează puterea”, ”Cărămizile Universului Informațional”, ”Chipul Holografic al creației”, ”Evoluție fractală – Universul Material ca un dans”, ”Haosul ca bază a oricărei transformări în univers”, ”Spiritul ca o carte și Biblioteca Divină”, ”Radiația Gurwitch și…corpurile de lumină”, Educația și cunoașterea necesare pentru reactivarea fondului informațional din alte vieți”, ”Omul – o hologramă la rezoluție scăzută”, ”Big Ban gul continuă și astăzi”, ”Jocul Divin – Legi care guvernează Universul”, ”Iubirea – cea mai mare lege a existenței” etc.
”Cartea Jocul Divin scrisă de inginerul Alexandru Mușat, Valentin Nedelea și Maria Timuc  –  cunoscută deja publicului prin operele în care a excelat ca jurnalist, eseist, poet și scriitor  –  vine într-un moment propice încercând să ofere cititorului o serie de opinii interesante, unele provocatoare de discuții pe care le consider a fi acum, fără dubiu, necesare.Cartea este scrisă pe două planuri corespunzătoare, firește, profesiunii autorilor, unul narativ și eseistic și un altul paralel, cu formulări matematice și incursiuni în științele actuale. Transpare evidentă intenția autorilor de a rescrie o istorie a Universului, într-un limbaj modern și științific.Contrar aserțiunilor oferite de astrofizică și de științele actuale, în general, care atribuie existența Universului întâmplării, autorii își iau ca ghid constant în demersul lor Inteligența Divină.Este inspirată tehnica de a explica finalitatea prin paradoxul contrastelor. Ne-am separat de Armonia Divină pentru a ne reunifica după un îndelung drum parcurs prin materie. Conștientizăm armonia, experimentând dizarmonia. Conștientizăm binele după ce am trăit răul ; provocăm haosul pentru a-l transforma în ordine. Frumoase metafore! Dar mă întreb, dacă niște minți diabolice, îmbătate de orgoliul de a da lecții întregii lumi, ar transforma planeta în haosul Neantului, în ce ordine s-ar mai transforma ?! Sunt multe idei demne de reținut din această carte, cum este și aceea că Big Bang-ul nu este doar un proces fizic, cum se străduiesc unii astrofizicieni să ne convingă, ci și informație, spirit.”, scrie Dumitru Constantin Dulcan în prefața cărții. Această ultimă întrebare este una dintre marile teme ale cărții ”Jocul Divin – Șansa Omului în Univers”, o carte care-și propune să conștientizeze omul în privința puterii Liberului său Arbitru, instanța care alege între bine și rău, între a alege calea autodistrugerii sau calea care ne duce spre și prin Planul Divin către destinul nostru …divin.
MARIA TIMUC –
”Iubire de nisip” – carte de poezii, Editura Tracus Arte, an de apariție 2015, luna mai

Cartea ”Iubire de nisip”, Editura Tracus Arte, este cea de-a treia carte de poezii a autoarei, apărută la distanță de 14 ani de a doua carte, ”Și Dumnezeu Dumnezeiește pe aici”(Ed. Diacon Coresi) și la distanță de 18 ani de prima carte, ”Oul de lut”(Ed Diacon Coresi). Prezent la Bookfest, cu ocazia lansării cărții, criticul literar Alex Ștefănescu a spus că ” ”Poezia românească este în schimbare. Maria Timuc este printre inițiatorii acestei schimbări. (…) Maria Timuc este un personaj misterios: ea va fi personaj în ediția a doua a Istoriei Literaturii Române la care lucrez în prezent. (…)Cartea ei este o carte despre dragoste înțeleasă ca o religie. Religia ei este dragostea, dragostea în toate formele ei, o dragoste spiritualizată, un fel de diamant cu două fețe pe care-l răsucești între degete să vezi cum își schimbă sclipirile ….. Maria Timuc scrie o poezie de o mare gravitate și, în același timp, cu spirit ludic.(…) Poezia ei, ”Și în tristețe îngerii există” este o bijuterie literară”. Dacă ar fi scris numai această poezie aș fi venit să-i prezint cartea – a spus Alex Ștefănescu la Bookfest, cu ocazia lansării cărții ”Iubire de nisip”!
Iar într-o cronică recentă din România Literară, Alex Ștefănescu scrie:
”Și iată că acum Maria Timuc publică o nouă carte de versuri, Iubire de nisip, mai bună decât cele precedente și mai bună decât cărțile multor autori de azi, nu prea talentați, dar agitați. Poeta s-a eliberat de influența directă a lui Nichita Stănescu (identificabilă și în versurile altor membri ai cenaclului „Noduri și semne” din Galați, publicate în tinerețe, de exemplu în cele ale lui Mihail Gălățanu). În plus, în Iubire de nisip, a devenit mai puternică impresia că autoarea scrie pentru ea însăși și nu ca să intre în grațiile cititorului”.
”Maria Timuc redescoperă emoția, pe care alții au abandonat-o la muzeul poeziei. Nu întâmplător, citindu-i versurile, ursuzul Fănuș Neagu s-a iluminat, ca și când ar fi privit o flacără jucăușă: „Maria Timuc vibrează de dragoste ca o creangă de vișin crescut pe mal de râu. Scrie cu pană împrumutată de la o lebădă neagră despre tristeți care se petrec doar în visul alb al zăpezilor intrate-n colind. «Dumnezeu ca un lord/ își răsucește cuvintele în sus și-n jos și așteaptă cu mine frumos/ trenul»”. Sub fruntea ei Timpul se schimbă-n Cântec.” Avea dreptate Fănuș Neagu”(fragmente din cronica semnată de Alex Ștefănescu la rubrica – Noul Val – România Literară, anul XLVII .19 iunie ).

Și Ionel Bota a scris despre ”Iubire de nisip”: ” E un spectacol fascinant poezia Mariei Timuc. Atât de fascinant încât aproape că nu mi-aș dori să încep astfel cronica, dintr-o dată entuziast, dintr-o dată plin de elanuri pozitiviste, dintr-o dată aplaudând, dar sunt atât de multe argumente că te afli în preajma a ceea ce cred și eu că reprezintă noua față a liricii române, astăzi, încât nu mai găsești alt refugiu, cu toate rafinamentele interpretului literaturii, decât în gestul de a accepta marea provocare. Lectura cărții Mariei Timuc, recent lansată și ea la BookFest, te bucură, enorm și te încredințează, vai, cât de liniștitor, că poezia românească se află iarăși pe un drum bun. Pe epigrafa copertei ai și întâmpinarea lui Alex. Ștefănescu iar aceste lucruri splendide spuse despre lirica Mariei Timuc nu sunt doar cuvintele de escortă galantă ale profesionistului, unul din creierele atât de limpezi ale comentariului literar de la noi; sunt, iarăși, argumentele aduse excepționalei solemnizări a discursului liric din creația acestei autentice.
Și acum gata cu prestația spontan-feerică fiindcă uimirile, nu-i așa, mai mult sau mai puțin programate, ardere și ceremonie sunt peste tot în lumea celor ce, cu har sau fără, scriu în această cultură națională inflaționistă sub agresiunea invaziei elementarului. Să încercăm, așadar, să notăm despre această carte, Iubire de nisip (București, Editura Tracus Arte, 2015, 126 p.), un creuzet inconfundabil de zămislire a poeziei suverane, o carte în care eul se confesează, dramatic sau abia șoptit, asimilând continuumul imanențelor și descifrând, sub semnul și el evocator al marilor insurgențe, exorcizarea senzațiilor. Nu insinuăm aici vreo pierdere a sensului metafizic într-un edificiu al templului tragic, precum clama Adorno când Barth abia rostea primele concluzii despre un postmodernism care, de-atunci, trebuia să fie, duplicitar, demolator și re-edificator. Dar în cartea Mariei Timuc întrezărim marea ruptură, estetic vorbind, între ce a fost și ce va fi poezia pe care o scriu astăzi câteva doamne aflate în lojile din față ale literaturii. Poate că exagerăm, poate că sunt doar semnele unei altfel de coerențe identitare și iremediabilul regrupează, receptacul magic, spațiul arhetipal. Dar în textele Mariei Timuc însăși poezia redevine un centru simbolic, un refugiu mitic al lumii, obsesie și constelație restaurată a semnelor unei magii amintind, fără a fi un truism, acum, de o altfel de „corolă a minunilor.” Poeta noastră, altminteri, elogiază adăpostirea în ispita orizontului, proiecția trecerii într-un scenariu care transformă în mit și paradigma”…
Despre ”Iubire de nisip” Liviu Antonesei a scris că este ”o foarte frumoasă carte”:” Cea de-a treia carte de poezie a Mariei Timuc, „Iubire de nisip” (Tracus Arte, Bucuresti, 2015, 124 pagini), marcheaza o schimbare de ton, dar si de substanta, anuntata inca din volumul din 2001, al doilea. Volumul de debut un lirism senzoarial si chiar exuberant, foarte placut de altfel. Cel de acum e cu siguranta mai elaborat, desi senzoarilitatea ramine o nota marcanta, nu neaparat si exuberanta, care face loc unei anume dispozitii meditative, cu nota religioasa.(…) Iubire de nisip? Da, e foarte posibil ca formula sa fie mult mai valabila decit pentru titlul volumului. Cred ca cele trei volume citite acum definesc un drum si traseaza profilul unei poete autentice, care ne va mai oferi multe surprize. O sa citesc superbul scurt poem care inchide o foarte frumoasa carte: „La capatul unei poezii/ e un scris mic, mic de tot/ Ca o scorbura in care intru/ Sa te regasesc…”.

Error