CEAUSU CONSTANTIN-Monografia scolii din Chirnogi

CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC AL COMUNEI. Comuna Chirnogi este una dintre cele mai mari localităţi rurale din judetul Călăraşi, fost Ilfov. Ea este asezată în sudul României, în zona de contact câmpie-luncă: extremitatea sud-estică a Câmpiei Burnasului şi luncile unite ale Dunării la sud şi Argeşului la est. Aici, marele fluviu, în cursul său inferior primeşte afluentul Argeş, ambele formând o luncă largă, ca o pâlnie la confluenţă. De reţinut că aceste ape îşi păstrează numele  de peste două milenii.

În zonă sunt vaduri traversate de drumuri comerciale, unele foarte importante încă din antichitate, unde s-au constituit  aşezări pereche, ca Turtucaia-Chirnogi, care au mijlocit legături economice şi import de civilizaţie între populaţiile de pe ambele maluri ale Dunării. În preajmă  şi pe malurile Argesului s-au constituit așezări deasemeni  pereche, ca Olteniţa-Chirnogi, Şoldanu-Radovanu, Budeşti- Crivăţ etc.

Comuna Chirnogi are două mari componente: Chirnogiul vechi, pe câmpie şi Chirnogiul nou sau Stupinele, în luncă.

Arealul este unul bogat în istorie, cu urme de existenţă umană de aproape şapte milenii, datorită   unui cadru natural deosebit de generos, ce a oferit omului un trai decent întotdeauna: sol fertil atât în câmpie cât şi în luncă, o bogată reţea hidrografică cu trei mari unităţi (Dunărea, Argeşul şi fostul lac Greaca), la care se adaugă o mulţime de privaluri, floră şi faună bogată şi diversificată (de câmpie, de luncă şi apă), ce au oferit apa, recolte bogate, vânat, peşte, lemn, furaje, păşuni, refugiu în caz de urgii, care nu au fost puţine,iar mai târziu, apropierea de portul şi oraşul Olteniţa a constituit un imbold economic şi cultural.

La rândul lor, oamenii au construit case, anexe gospodăreşti, drumuri, biserici monumentale, şcoli, cămin cultural, dispensar uman şi veterinar, reţele rutiere, electrice si de telefonie, în curs de executare fiind reţelele de apă curentă, canalizare şi gaze naturale.

Actualul nume al localităţii Chirnogi este atestat documentar pentru prima dată la 1778, dar nu poate fi mai vechi de anul 1700, pentru că până atunci numele  a fost Suharna, atestat documentar la 2 septembrie 1493, dar cu siguranţă este mai vechi şi probabil au fost alte nume înainte.

În timp, proprietatea a fost mai întâi obştească, apoi domnească, boierească şi mănăstirească. Unul dintre cei mai importanţi proprietari ai satului Suharna a fost domnitorul Mihai Viteazul, care l-a dăruit mănăstirii Mihai Voda şi ulterior, prin tranzacţii succesive, a

ajuns în proprietatea  mănăstirii Pantelimon, apoi în proprietatea Eforiei Spitalelor Civile, viitorul I.A.S Chirnogi, azi S.C Agro S.A. Chirnogi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

POPULAŢIILE. Localitatea a fost întotdeauna una rurală, cu o populaţie total ţărănească, românească, dar în care uneori au existat ocazional sau permanent şi alte etnii, percepute diferit de chirnogeni, pozitiv sau negativ, obiectiv sau subiectiv.

Lunca Dunării era puțin populată, iar perioadele de prosperitate erau întrerupte de recul din diferite cauze, ca seceta, epidemiile, invaziile şi dominaţia străină, fiscalitatea etc, la care populaţia satelor dunărene a răspuns adesea prin fugă, fie la nord, fie la sud de Dunăre, după caz. Uneori, românii reveneau de la sud de Dunăre ca “stăini” pentru că aşa beneficiau de anumite privilegii pe care ceilalţi nu le aveau. De aceea, părţi ale unor sate dunărene se numeau străini (Chirnogi- Străini, Ulmeni- Străini) sau  atârnaţi (Olteniţa – Atârnaţi).

În Chirnogi, ca şi în alte sate dunărene, s-au aşezat deseori imigranţi sud-dunăreni, percepuţi de multe ori ca sârbi, dar în realitate erau bulgari. Deseori  erau în relaţii foarte bune cu românii. Astfel, la 20 iunie 1810, în timpul unui război ruso-turc, chirnogenii şi turtucăienii furau de la Chirnogi „toţi fără sfială peştele bălţii cu năvoadele şi alte feluri de mreje (….) fără voia mănăstirii şi a Spitalului Pantelimon, proprietara bălţii” , iar la 3 iunie 1819, turtucăienii aduceau „peşte de la Chirnogi şi Căscioară” fără oprelişti.

Ateori relaţiile erau mai încordate. Catagrafia de la 1810 consemna că în Chirnogi au venit bulgari „de au făcut sat lângă satul lor”, iar un grup de 70 familii bulgăreşti s-a aşezat lângă „satul Stupinele, sub conducerea a doi căpitani peste ei, anume Dumitru si Andronache. Un Petcul se numeşte pre  sine şi volintir, în silnicie au făcut pe moşia Chirnogi, din sudul Ilfovului cârciumi în care vinde vin şi rachiu” şi când a fost întrebat de ispravnicul judeţului de ce face aceasta „el a întins puşca asupra-i”, afirmând că are aprobarea ruşilor, care le-a dăruit şi balta, ceea ce era o exagerare.

Pe moşia Chirnogi, bulgarii băjenari făceau negoţ „de măcelărie şi cu băcănii şi cârciumi pe moşia Spitalului Pantelimon”, neplătind vamă de peşte şi chiar încasând-o de la alţii. De aceea, domnitorul Ţării Româneşti a cerut ruşilor „să oprească pe bulgarii de la Chirnogi de a mai ţine scaun de carne şi a nu mai face comerţ cu băcănii”, ceea ce înseamnă ca aceştia erau bine integraţi în comunitatea chirnogeană.

Războaiele balcanice şi primul război mondial au încordat relaţiile româno-bulgare. În toamna anului 1916, bulgarii au ocupat comuna Chirnogi şi, din păcate, armata bulgară s-a comportat barbar, a comis atrocităţi abominabile asupra populaţiei civile dezarmată, tâlhăriile erau la ordinea zilei, au fost jefuite şi incendiate bisericile, şcolile, arhivele, magaziile, furajele, circulaţia a devenit periculoasă, au deteriorat monumentul Eroilor români de la 1877-1878. Chirnogenii contemporani evenimentelor, au purtat toată viaţa lor amintiri de coşmar, dureroase din acea perioadă de două luni.

În perioada interbelică, moşia Chirnogi a E.S.C. avea pe malul Argeşului o grădină de zarzavat de câteva zeci de hectare cu sere calde, grădină lucrată cu grădinari bulgari calificaţi şi necalificaţi.

În iunie 1935, turtucăieni şi olteniţeni cu complicitatea unui paznic au furat produse din această grădină şi, fiind surprinşi de paznici, unul din hoţi a atacat paznicul cu un cuţit, dar a fost imobilizat, ca şi ceilalţi hoţi.

În toamna anului 1940, când România a pierdut Cadrilaterul, la Chirnogi s-au refugiat românii de acolo, dar şi „ trei familii de bulgari, cu copii dar fără avere”.

După anul 2010, Primăria şi Consiliul local Chirnogi au demarat ample acţiuni de înfrăţire cu localităţi dunărene, în frunte cu Turtucaia, acţiuni reuşite într-o Europă unită.

Grecii au fost percepuţi negativ de societatea românească, mai ales în timpul domniilor fanariote, domnitorii fiind urmaţi de mulţi greci (negustori, oligarhia fanariotă, înalţi demnitari ai Bisericii Ortodoxe), pentru că „ţările române reprezentau pentru ei o tradiţie”. Totuşi, domnitorul fanariot, Grigore II Ghica, a construit spitalul-azil Pantelimon, care avea o moşie la Chirnogi, despre care am mai vorbit. Moşia era o unitate economico-socială ce aproviziona spitalele din Bucureşti, inclusiv Facultatea de medicină şi a fost întotdeauna o unitate agricolă modernă. Unii administratori ai moşiei au fost greci: Constantinidis, Pascalopol, Diamandi, Cosopol (acesta a avut o fiică, Anastasia, născută la Chirnogi, devenită mare cântăreaţă de operă).

În perioada interbelică a trăit la Chirnogi un grec, Nicos Mavros, băcan, crescător de oi şi proprietar de căşărie, care în 1936 a devenit cetăţean român, Nicu Mavru, fiind „om cu bune purtări”.

Tot în perioada interbelică, Eftimie Caciantoni, băcan şi el, consilier local, s-a declarat „machedon” , dar în localitate el a fost perceput ca grec. În timpul celui de-al doilea război mondial, el ca şi alţi chirnogeni, a oferit generos găzduire bucureştenilor evacuaţi din cauza bombardamentelor. Fiul său, Tănase (Grecu), băcan şi el, a fost perceput de chirnogeni ca un personaj de o deosebită cumsecădenie.

În Chirnogi a făcut istorie olandezul Hans H. Dithmer, arendaşul moşiei Chirnogi al E.S.C. (1898-1918). În timpul mandatului său a lăsat „urme nepieritoare”, fiind apreciat de chirnogeni pentru hărnicia şi obiectivitatea sa, pentru coloană vertebrală în faţa ocupanţilor bulgari şi germani, în timpul primului război mondial, dar mai ales pentru construcţia digului, care a scăpat de inundaţii 1298 ha şi cartierul Stupinele, dig care există şi astăzi.

Sudul Ţării Româneşti a fost deseori vizitat de călători străini, care , printre altele, au lăsat şi însemnări interesante. O astfel de însemnare sublinia că „românii sunt oameni destul de cumsecade” , dar la ei „înşelători sunt armeni, greci şi evrei, care aici ca pretutindeni, sunt meşteri în mijloacele de a se  îmbogăţi în dauna altora”.

Evreii au ajuns în spaţiul românesc în mai multe etape şi din mai multe direcţii şi erau priviţi cu rezerve, fiind consideraţi infideli sau ostili statului român.

În preajma celui de-al doilea război mondial, când antisemitismul european era la apogeu, mişcările evreilor erau urmărite cu mare atenţie. Astfel, în 1938, Primăria Chirnogi confirma Prefecturii Ilfov că „s-a interzis strângerea de fonduri sub orice formă pentru organizaţiile sioniste din ţară” şi că „ în această comună nu sunt evrei”.

La 12 noiembrie 1941, şi la Chirnogi s-a aniversat un an de la instaurarea regimului antonescian şi cu acest prilej a fost organizat un plebiscit pentru „aprobarea sau neaprobarea” regimului, dar primăria a fost atenţionată că „evreii nu votează”.

Şi după al doilea război mondial, autorităţile româneşti monitorizau  traseele refugiaţilor, subliniindu-se că la Chirnogi „nu există proprietăţi mobiliare şi imobiliare evreieşti.

Unguri nu prea au fost în Chirnogi, dar în timpul primului război mondial, Ianos Hamos, „supus ungur”, a fost despăgubit pecuniar de comună „pentru că a fost internat” de autorităţile române, iar un alt ungur, Ianos Szabo, stabilit şi căsătorit în Chirnogi a murit în acest război, cu gradul de caporal al armatei române.

Turci, ruşi şi nemţi nu au existat în Chirnogi, dar faptul că a fost o dominaţie otomană timp de mai multe secole, că in cele două războaie mondiale au luptat atât împotriva ruşilor cât si împotriva nemţilor, ei fiind ocupanţi, au rămas urme în memoria chirnogenilor.

După cum se ştie, timp de 461 de ani (1417-1878), Ţara Românească a fost sub ocupaţia turcilor . Spre deosebire de alte state vecine (Bulgaria, Serbia, Ungaria) care au dispărut ca state, ţările române au continuat să existe ca state, bucurându-se de o largă autonomie,dar au fost secătuite printr-o fiscalitate excesivă, atât din cauze externe, ca susţinerea deselor războaie purtate de Imperiul Otoman cu Imperiul Habsburgic si Imperiul rusesc, dar şi cauze interne, pentru că domnitorii îşi cumpărau bunăvoinţa înalţilor demnitari otomani corupţi, încercând să obţină maximum de profit. În plus, românii de pe linia Dunării, printre care şi chirnogenii, au suferit şi desele jafuri mai mult sau mai puţin organizate. Astfel, la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea, în această zonă, rebelul paşă de Vidin, Pazvanoglu a făcut ravagii cu armata sa de cârjalii, jafuri, amplificând spaima şi groaza  şi în sudul judeţului Ilfov, iar „de spaimă, Bucureştiul s-a depopulat”, motiv pentru care sultanul a făcut apel şi la oastea Ţarii Româneşti recrutată pe linia Dunării.

În 1803 şi 1806, Pazvnoglu a jefuit Turtucaia, Olteniţa şi Chirnogi, motiv pentru care autorităţile române au organizat la Olteniţa un post de pază, ca urmare a „pretenţiilor exorbitante” ale acestuia , domnitorul trebuind să scoată bani dint-o ţară bogată, dar prea stoarsă.

Timpurile de atunci, caracterizate prin instabilitate şi dezordine, au intrat în folclorul românesc sub numele de “vremea lui Pazvante.”

Aceeaşi situaţie s-a menţinut şi după dispariţia lui Pazvnoglu. Astfel, în 1825, paşa de Giurgiu l-a atenţionat pe domnitorul Ţarii Româneşti să interzică lui „ Derdis Aga, Deli Aga şi Ali Aga de a mai pescui în balta Chirnogi”, şi mai târziu, acelaşi paşă spunea domnitorului “că nu poate să-i dea permisiunea lui Toscun Aga ca să dea foc gardurilor pentru vânat şi pescuit la balta Chirnogi”, deoarece ar fi “ împotriva bunei vecinătăţi cu pământul Ţării Româneşti”.

În timpul războiului nostru de independenţă, la 6 mai 1877, turcii cantonaţi la Turtucaia, timp de doua ore au bombardat zona Olteniţa-Chirnogi, ceea ce i-a determinat pe români să instituie un sistem de patrulare-alarmare, cu atenţie sporită pe drumul Chirnogi- Olteniţa, deoarece, deobicei, după bombardamentele otomane urmau jafurile lor în nordul Dunării.

În al doilea Război mondial, un turc dobrogean, Ali Aurelian, lucrător la moşia Chirnogi  a E.S.C. , a fost încorporat de la Chirnogi şi a murit în război sub drapel românesc.

Tot în timpul celui de-al doilea Război mondial, chirnogenii s-au dovedit încă o dată caritabili şi, printre altele, au oferit alimente “coloniei italiene din comuna Greaca”, aflată la vest de Chirnogi.

După turci, cronologic, ruşii au fost cei care au deranjat poporul român pentru că sub pretextul panortodoxiei, nu urmareau altceva decât să înlocuiască dominaţia otomană cu cea rusească si nu numai.

După Războiul de Independenţă, in care românii şi ruşii au fost aliaţi, ca deobicei, ruşii au cam uitat să plece acasă, şi, tot ca deobicei, s-au dedat la jafuri, abuzuri, tâlhării, motiv pentru care autorităţile româneşti au trebuit să monitorizeze retragerea armatei ruseşti şi zilnic primeau rapoarte informaive din teritoriu. Asfel, la 12 ianuarie 1878, arendaşul mosşiei Chirnogi a E.S.C.informa Prefectura Ilfov “că armata rusă staţionată la punctele Chirnogi şi Olteniţa, a tăiat şi taie necontenit pădurea din baltă după acea moşie”, solicitând o constatare la faţa locului. Peste doua săptamâni se raporta că “ n-a plecat încă toată armata rusă”, iar “cazacii de Don din Pâlcul nr. 11 din armata imperială” jefuia la Chirnogi.

Luna următoare, februarie 1878, subprefectul de Olteniţa aducea la cunostinţa Prefecturii Ilfov că în localităţile de pe malul Dunării, intre Prundu şi Chirnogi se aflau “ca 50-60 de cazaci cu ofiţerul lor”.

În timpul primului război mondial, trupele ruseşti, deşi aliate, la 24 decembrie 1918, în deyordinea provocată de revoluţia Bolşevică, au păgubit moşia chirnogi a E.S.C. “ cu 314000 kg grâu, 30000 kg orzoaică, 50000 kg ovăz”, precum şi importante cantităţi de porumb, fasole, mei, au dat foc la şirele de paie şi fân, au rechiziţionat nomeroase animale (boi, porci, oi), precum şi atelaje.

Ruşii au fost percepuţi negativ şi mai mult în al doilea război mondial. Ei au răpit României Basarabia, Bucovina de nord si Herţa, iar la 12 septembrie 1944 au impus României o Convenţie de armistiţiu înrobitoare, nenegociată. Printre altele, s-au constituit birouri judeţene cu filiale locale, care achiziţionau de la români animale şi produse agricole platite de statul român sub preţul pieţii, produse ce urmau a fi livrate sovieticilor în contul datoriilor de război. În plus, armata sovietică “eliberatoare” aflată în tranzit, se autoservea cu animale, produse agricole şi animaliere de la români, schimba animalele, luându-le pe cele valide şi lăsând în loc pe cele epuizate, rănite, bolnave, fără nicio despăgubire.

În septembrie 1944, trupele sovietice staţionate la Chirnogi au luat animalele de reproducţie, furajele şi utilajele Grajdului comunal şi i-au obligat pe chirnogeni la prestaţii în muncă, atât cu braţele cât și cu căruţele. Au mai luat de la chirnogeni aparate de radio şi căruţe sub pretextul că ar fi fost luate de trupele româneşti din Basarabia, Bucovina şi URSS.

Chirnogenii au opus uneori şi rezistenţă sovieticilor, ascunzând animalele ce  urmau a fi rechiziţionate, motiv pentru care autorităţile sovietice semnalau că în comuna Chirnogi se duce o propagandă împotriva Armatei Roşii.

În fine, mulţi prizonieri români în URSS au revenit în patrie la mai mulţi ani după terminarea războiului.

Până la  primul război mondial, chirnogenii nu prea au venit în contact direct cu nemţii, cu toate că regele era neamţ. În noiembrie 1916, la Chirnogi, ca şi în toată România sudică, au venit nemţii ocupanţi, ei înlocuindu-i pe bulgari şi în primul rând au modificat ştampila primăriei, introducând şi înscrisuri în limba germană.

Preocupările ocupantului german erau în primul rând de natură economică, pentru susţinerea armatei germane în război, colectând prin abuz alimente, furaje, atelaje, vite pentru muncă şi hrană, pene de păsări, păr de animale, lemn de nuc etc.

La sfârşitul războiului, Prefectura Ilfov a solicitat tuturor primăriilor din judeţ informaţii despre efectele ocupaţiei militare germane şi Primăria Chirnogi le-a furnizat: moaşa comunală a fost arestată 15 zile, pentru că ar fi găzduit prizonieri francezi, ceea ce nu s-a confirmat; rechiziţiile erau făcute direct de germani, care numai de formă cereau să fie însoţiţi de primar sau consilieri, deoarece nu ţineau seama de opinia lor; distrugerea podului de peste Argeş dintre Chirnogi şi Olteniţa în momentul retragerii; jefuirea şi devastarea “stabilimentelor” comerciale, a gospodăriilor arendaşului moşiei E.S.C., directorului şcolii şi preoţilor.

Un neamţ, Vetzel, a fost coarendaş al moşiei E.S.C.,alături de  olandezul Dithmer, având bune rezultate, dar în 1917 a fost arestat ca inamic de autorităţile româneşti şi a murit în detenţie.

În 1941, în timpul celui de-al doilea război mondial, în Chirnogi au fost găzduiţi militari germani: 134 soldaţi, 30 subofiţeri, 4 ofiţeri şi cu tehnică de luptă printre care 50 maşini şi motociclete. La plecarea din localitate “n-a rămas nimic de plată”.

Înainte de al doilea război mondial şi după, la Chirnogi avea o deosebită autoritatte profesională un meşter sobar neamţ, Frantz Unghert, cunoscut ca Franţ, care a construit în zonă primele sobe de teracotă.

După declanşarea celui de-al doilea război mondial, autorităţile româneşti, centrale şi locale,filau  cu mare atenţie supuşii stăini aflaţi în puncte strategice, inclusiv porturile dunărene si zonele de frontieră, ceea ce era şi cazul comunei Chirnogi, unde urma să se ia “măsuri de supraveghere din timp”.


Notice: Undefined variable: responsive_view_320 in /home/buterezr/radiotvoltenita.ro/wp-content/plugins/advanced-floating-content-lite/public/class-advanced-floating-content-public.php on line 205

Notice: Undefined variable: responsive_view_480 in /home/buterezr/radiotvoltenita.ro/wp-content/plugins/advanced-floating-content-lite/public/class-advanced-floating-content-public.php on line 209

Notice: Undefined variable: content in /home/buterezr/radiotvoltenita.ro/wp-content/plugins/advanced-floating-content-lite/public/class-advanced-floating-content-public.php on line 121

Notice: Undefined variable: responsive_view_480 in /home/buterezr/radiotvoltenita.ro/wp-content/plugins/advanced-floating-content-lite/public/class-advanced-floating-content-public.php on line 136

Notice: Undefined variable: responsive_view_320 in /home/buterezr/radiotvoltenita.ro/wp-content/plugins/advanced-floating-content-lite/public/class-advanced-floating-content-public.php on line 136