PRESA OLTENIŢEANĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

În anul 1926 în Olteniţa existau două partide politice mai importante şi mai active. Acestea erau:
„Partidul Naţional“ adică partidul naţional ţărănesc, căruia după revoluţia din decembrie 1989 i s-a dat
denumirea de Partidul Naţional ţărănesc Creştin Democrat (P.N.Ţ.C.D. şi „Partidul Liberal“ adică partidul
Naţional Liberal, (P.N.L.) cum apare după revoluţie.
Cele două partide de mai sus, înaintea alegerilor îşi aveau fiecare jurnalul său local şi anume: Partidul
Naţional (PNŢ) avea aşa numita „Gazeta Olteniţei“, iar Partidul Liberal jurnalul „Viitorul Olteniţei“.
„Gazeta Olteniţei“ organ al Partidului Naţional (P.N.Ț.) apărea săptămânal şi îşi avea redacţia şi administraţia
la Banca „Gura Argeşului“, care avea sediul pe strada mare în actualul imobil impunător unde funcţionează
Muzeul de Arheologie Cultura Gumelniţa.
Clădirea care a fost a doctorului Constantin Deculescu, a fost naţionalizată – mai pe direct spus – confiscată
în mod abuziv de exponenţii regimului comunist, şi a fost retrocedată în anul 2008, urmând ca în anul 2010,
moştenitoarea, fiica sa doamna Annie Bentoiu să fie pusă în posesie efectiv.
În gazeta Olteniţei nr. 1 din 10 ecembrie 1926 – de pe care prezint alăturat o copie, apare pe prima pagină,
în partea stângă fotografia profesorului Nicolae Iorga, iar în partea dreaptă fotografia lui Iuliu Maniu preşedintele
Partidului Naţional.
44
Aceştia doi, reprezentau cele mai mari personalităţi politice ale Partidului Naţional (ţărănesc) ale vremii
şi iată în mod concret de câtă încredere şi onoare se bucura organizaţia Partidului Naţional de la Olteniţa.
Sub semnătura lui Nicolae Iorga marele nostru savant istoric, apărea un articol de fond cu următorul
conţinut:
„O foaie care apare în judeţul Ilfov are o mai însemnată misiune şi datorii mai grele decât o alta. Nu
fiindcă acest judeţ cuprinzând capitala României ar fi străbătut de mai multă culturaă decât altele, ci, dimpotrivă,
fiindcă în el nu se umple incuria marelui oraş de lumină care se află în mijlocul lui.
E ciudat, dar aşa e. Pe când centre mici din alte judeţe ale ţării au o viaţă sufletească destul de vioaie, o
umbră deasă învăluie acest mare şi frumos judeţ.
Câţiva oameni de inimă şi de hărnicie au izbutit să trezască pe ilfoveni la viaţa politică ………..(nu
am reuşit să descifrez cele două rânduri, după care urmează)…
Celor cari încep acum la Olteniţa osteneală în această direcţie li se cuvine recunoştinţă şi încurajare.
Nicolae Iorga
Alături de articolul lui Nicolae Iorga – care estre scurt şi scris cu litere mari, cel de mai sus – se află cel scris
de Iuliu Maniu intitulat „Cuvânt introductiv“ din care redau:
„Am stat multă vreme la îndoială înainte de a ne hotărâ să începem să apară pentru Olteniţa o gazetă.
Mărturisim astăzi că ne pare rău că n-am făcut-o mai devreme.
Nădăjduim că conducătorii noştri vremelnici de aici vor fi înţeles că ţara e sătulă de silnicia mijloacelor de
cârmuire ale partidului liberal şi că cel puţin în ceasul din urmă se vor pocăi.
Ne-am înşelat. Îngăduiţii de până acum ne-au socotit pe noi neputincioşi. Tăcearea noastră în neghiobia
lor au luat-o drept încurajare. Am ajuns astăzi să fim martori la lucruri care uimesc.
Oameni care înainte de război nu-i găseai dintr-o sută, cari astăzi scuturaţi niţel lasă să se vadă numai afaceri
necurate, risipe de ban public, dispreţ a tot ce e lege, aceşti oameni care într-o mână ţin un sac de făgăduieli mincinoase,
iar în ceaaltă o sabie îşi închipuie că lumea de pe aici niciodată n-a fost mai fericită ca acum şi dacă
vreodată se va întâmpla să cadă de la putere va fi o jale generală. Ei bine gluma nu mai merge, paharul s-a umplut.(…)
Când ai puterea în mână nu înseamnă să te crezi sentinela unui pod care nu lasă să treacă decât pe cel ce îngenunche
în faţa sa sau pe cel care-l mituieşte.
Se va vedea că tot ce s-a clădit în Olteniţa e pe nisip şi că ferestrele se vor deschide ca să intre aerul sănătos.
Nu plecăm la luptă cu carul de iluzii. Nu se pot stârpi obiceiurile rele de la o zi la alta. Dar dezvăluind orice act necurat,
înfierând în mod regulat pe cei cari îşi bat joc de drepturile cetăţeneşti ca să-şi creeze situaţii nemeritate şi
averi negândite, avem nădejdea că cei ce păcătuiesc astfel nu se vor mai plimba cu fruntea sus ci vor simţi povara
faptelor lor ruşinoase.
În schimb vom înconjura cu simpatia noastră şi vom apăra pe toţi oamenii, din orice partid ar ace parte,
de omenie şi de ordine. Şi mai cu seamă vom sprijini cu toată căldura pe cei mici şi nevoiaşi, setoşi de dreptate,
cari astăzi sunt forţaţi să-şi cerşească drepturile lor şi să se facă chiar – în mod trecător desigur – coadă de
topor a satrapilor.
Chemăm să pună umărul alături de noi pe cei cu sufletul curat, tari de caracter şi doritori de bine; îi asigurăm
că lupta va fi scurtă, izbânda neîndoioasă.“
* * *
Cealaltă publicaţie, ziarul „Viitorul Olteniţei“, organ al Partidului Liberal, anul I nr. 2, duminică
ianuarie 1926, având redacţia şi administraţia la Clubul Naţional Liberal din str. Carol, pe prima pagină,
cu litere mai mari, scrie:
„După cum spune legea administrativă, consiliile comunale ce vor fi alese, în toată ţara, la 18 februarie
a.c. (1926) vor funcţiona 8 ani. Aceste consilii nu vor putea fi dizolvare, atâta vreme cât nu se vor abate
de la datoria lor, fiindcă legea administraivă e categorică când prevede că orice dizolvare să se facă numai
după o prealabilă judecată şi cu decret regal.
Angajamentul partidelor de opoziţie de a desfiinţa reforma administrativă şi de a dizolva consiliile comunale
şi judeţene, nu are nici o valoare, fiindcă nici unul din aceste partide, nu o pot face.
Aceasta ca să se ştie!“
45
Observaţii:
Din conţinutul acestui înscris, avem posibilitatea să vedem că în anul 1926, consiliile comunale şi judeţene
erau alese pe opt ani. şi nu patru ani ca după revoluţia din decembrie 1989.
De asemeni, exista în lege prevedereea că aceste consilii puteau fi dizolvate dacă nu-şi făceau datoria,
însă numai după o prealabilă judecată şi numai prin decret regal.
Sub înscrisul de mai sus se află, tot pe prima pagină, ca un editorial articolul: OPERA LIBERALA ÎN
ORAŞUL OLENIŢA, iar ca subtitlu – Fapte nu vorbe. Articolul este semnat de Hristache Daniilescu, cel
care a fost primarul oraşului în trei rânduri 1901-1902; 1907-1909; 1919-1929. A fost unul dintre cei mai
apreciaţi primari în timpul căruia Olteniţa a înregistrat însemnate realizări, aşa cum arăt în lucrare. Hristache
Daniilescu este cel care l-a botezat pe Cristinel Roşianu născut în 1922, în vârstă de 87 de ani în anl 2009. Sora
sa Lucica Roşianu – căsătorită cu colonelul (r) FIlip Ion, născut în anul 1925, este în viaţă în anul 2009.
46
Iată conţinutul articolului intitulat „Opera liberală în oraşul Olteniţa“ – Fapte nu vorbe.
„În anul 1922 odată cu venirea la conducerea ţării a Partidului Liberal, ocupând demnitatea de Preşedinte
al Comisiei Interimare a acestui oraş, am studiat chestiunile mari ce trebuiau rezolvate în interesul general al
orăşenilor şi am căutat a le pătrunde, căci de rezolvarea lor depindea îndrumarea Olteniţei pe o nouă cale de
prosperitate şi înfrumuseţare. Se ştie de toţi că oraşul nostru are lipsă de apă higienică, de pavaje, de lumnă
electrică, abator, şcoli superioare, hală şi alte îmbunătăţiri. Pentru toate aceste era nevoie de bani şi cum nu
47
puteam găsi sume suficiente pentru toate cele arătate, ne-am gândit că primul lucru ce trebuia făcut era terminarea
lucrărilor pentru aducerea apei potabile în oraş, lucrări începute încă înainte de război dar lăsate în părăsire.
Trebuia înfăptuită în primul rând această operă, întrucât apa de băut de la puţurile din oraş şi din râul
Argeş era – după cum se ştie, impură şi nehigienică, aducătoare de boli şi trebuie deci înlăturat cu un moment
mai înainte acest rău.
Pe de altă parte, opera trebuia grăbită fiindcă se stricau instalaţiile deja efectuate înainte de război şi care
azi ar fi costat încă multe milioane.
Arhitectul W. Schmidt, angajat cu contract de comună a întocmit planurile şi devizele.
Urmează apoi o seamă de detalii cu privire la introducerea apei potabile, extinderea reţelelor acesteia, a
iluminatului public şi alte lucrări care apar detaliat în lucrarela capitolele respective, astfel că nu este cazul să
le cuprind şi aici.
Pe prima filă a jurnalului „Viitorul Olteniţei“ în care apare articolul cu titlul de mai sus, la mijloc,
este şi fotografia lui Eftache Daniilescu care în perioada respectivă a înde plinit funcţia de Preşedinte al
Comisiei Interimare a oraşului, cel care, avea să fie poliţai al oraşului,
Eftache Daniilescu este fratele lui Hristache Daniilescu, primar în mandatele menţionate mai sus.
În lucrare anexat la capitolul cu lista primarilor, se află şi fotografia de familie a lui Eftache Daniilescu,
când era poliţai îm preună cu fratele său Hristache Daniilescu, ambii cu soţiile.
De asemeni se află o fotografie de familie cu părinţii acestora.VA URMA !