PIAŢA DE LEGUME ŞI ZARZAVAT-din OLTENITA-intre cele doua razboaie mondiale !

Între cele două războaie mondiale, în oraşul nostru se înfiripase o piaţă destinată în exclusivitate desfacerii legumelor şi zarzavaturilor. Această piaţă era formată şi găzduită de şase gherete din scândură acoperite
cu ţiglă ovală, având pe trotuar, în faţă, fiecare tarabe unde era expusă marfa spre vânzare.
Această piaţă funcţiona din primăvară începând cu vânzarea de spanac, salată verde, ridichi, ceapă, usturoi
verde, etc. continua toată vara cu tot felul de legume şi zarzavaturi, până toamna târziu când apăreau
legumele pentru murături, terminând cu varză albă, roşie, praz, gulii etc.
Proprietarii acestor gherete, erau din tată în fiu de profesie grădinari. Gheretele erau situate pe străduţa
numită Nicolae Belea. Strada mai există, ca denumire, şi în zilele noastre însă în partea de sud-vest a fost astupată,
pe unde se intra din actuala stradă a Pescarilor.
Această străduţă, pornea, între parcul care exista, pe locul actualei pieţe, şi cârciuma lui Gheorghe Popa,
tatăl arhicunoscutului Mircea Popa de mai târziu (decedat), mergea prin faţa casei lui Ciufu, a casei actualului
ceasornicar Mihai Cojiţă, apoi cotea la dreapta, prin faţa cârciumei lui Anghel Brotea, unde mai târziu, după
naţionalizare, aici a funcţionat pentru prima dată “Biroul pentru repartizarea forţelor de muncă”, apoi “Notariatul
de Stat Raional ” şi după aceea de Stat Olteniţa, iar în prezent se află blocurile, pe colţul unde se
aflăS.C.”Comstar” fostul O.C.L.M., intersectează bulevardul Republicii, apoi pe partea stângă era brutăria lui
Dragnea, casa lui Gheorghe Spânu, gheţăria şi cafeneaua lui Niţă Grecu şi în continuare cafeneaua cu biliard
a lui Costel Enică, iar pe partea opusă erau gheretele, cu spatele spre clădirea manutanţei, actualei fabrici de
pâine modernizată.
Gheretele respective au fost demolate pe timpul regimului comunist, iar pe locul lor şi-a extins curtea fabrica
de pâine.
Grădinarii respectivi aveau locurile pe care le cultivau cu tot felul de legume, în partea de vest a oraşului,
dincolo de dig, pe malul stâng al Argeşului.
Fiecare, pe marginea Argeşului, chiar în apă, perpendicular, avea o roată cu un diametru de cca 4 metri,
fixată pe nişte piloni din lemn. Acea roată, de jur împrejur, avea montate un fel de găleţi din tablă. Cursul apei,
umplând prin împingere găleata, roata se învârtea şi în timp ce 2-3 găleţi ieşeau la suprafaţă, altele intrau în
apă, iar cele care se aflau diametral opuse celor din apă, se goleau singure, într-un jgheab din lemn, astfel că,
apa, gravitaţional, curgea mai întâi pe un canal mai mare de unde era dirijată pe unele şenţuleţe, aproape până
la tulpina legumelor, aşa cum era cazul cu roşii, ardei, varză,etc.
În acest fel irigarea culturilor se făcea fără carburanţi, fără zgomot şi fără efort, roata învârtindu-se singură,
încet, concomitent cu cursul apei, un singur om fiind deajuns, ca să dirijeze apa unde dorea.
Nu-i mai puţin adevărat că apa nu era infectată, nu era poluată, era curată şi chiar bună de băut. Nu se inventase
încă detergenţii şi alţi factori nocivi pentru plante. Pe atunci legumele nu se tratau cu nimic pentru că
nu existau dăunători, nu se foloseau îngrăşăminte chimice şi numai mraniţă formată în timp din bălegarul de
la vite.
Copil fiind, ţin minte că cel care cumpăra legume, dacă cerea, i se da o legătură de leuştean, de pătrunjel,
de mărar, sau un ardei iute, fără bani.
181
Printre grădinarii mai cunoscuţi şi mai renumiţi erau : Fane Biu, Ivan Vardianu şi alţii.
Nu se pomenea ca legumele sau zarzavaturile să aibă viermi sau cine ştie ce gângănii.
Cu timpul însă, Argeşul s-a poluat în aşa hal încât apa nu mai este bună nici de spălat.
Pe timpuri, până nu se introdusese apa potabilă în oraş, lumea din oraş şi din Olteniţa rurală, în special
cei de la periferie, foloseau apa din Argeş pentru spălat, care era mai bună decât apa din fântâni.
Odată cu colectivizarea, grădinarii respectivi care trăiau de pe urma acestor ocupaţii, au fost deposedaţi
de suprafeţele pe care le deţineau astfel că, în marşul său impetuos, comunismul a învins şi piaţa de legume şi
zarzavaturi pe care a desfiinţat-o pentru totdeauna.
În fotografia alăturată cititorul poate vedea piaţa de legume şi zarzavaturi şi gheretele din scânduri de
altă dată, cu detaliile respective.

Error