OLTENITA DE ALTADATA-Urmarile cutremurului din 4 martie 1977-demolarile !

Cutremurul de la 4 martie 1977 ora 21:20 de peste 7 grade pe scara Richter, care a cauzat destule dezastre
şi nenorociri ţării şi populaţiei, avea să constituie un pretext pentru Nicolae Ceauşescu, pentru a trece la dezlănţuirea furibundă a demolării caselor oamenilor, în mod deosebit în Bucureşti, care fusese cel mai afectat
de efectele cutremurului, pentru că a avut clădirile cele mai vechi şi cele mai înalte, ca şi în majoritatea oraşelor.
Am găsit un document din care olteniţenii vor afla, după patru decenii, cum le era pecetluită soarta caselor
lor, cine decidea aceasta, şi de fapt ce ne aştepta, prin planurile de perspectivă, totul făcut de sus, dar cu acceptul
celor de jos, fără ca cel puţin formal, să fie consultat un singur olteniţean.
În permanenţă, noii veniţi la cârma oraşului, proveneau de pe aiurea şi nu-i cunoştea nimeni, însă ei erau
împuterniciţi să hotărască în numele nostru. Se folosea termenul, “Noi am hotărât…”sau, “aşa a indicat conducerea superioară”,etc. etc.
Dar cine erau aceşti “Noi” ?…. Atunci erau, Iosin Nicolae preşedintele Consiliului popular şi secretar –
ori prim secretar al Comitetului orăşenesc de partid Olteniţa, ţigan turc provenit de prin părţile Alexandriei,
care ulterior a atras după el la Olteniţa o şleahtă pe care a plasat-o în comerţul de stat local pe care l-a acaparat,
Anghel Vasile din sectorul IV de la Ulmeni, activist U.T.C., Marinescu Dumitru fost notar la Chirnogi, toţi cu
liceul făcut la seral sau la fără frecvenţă şi cu sesiune specială de bacalaureat organizată la Brăneşti doar pentru
activişti şi miliţieni, care, fără exagerare, nu cunoşteau integral nici tabla înmulţirii şi nici tot alfabetul.
Documentul de care pomenesc mai sus, poartă antetul Consiliului Popular al oraşului Olteniţa – Comisia
locală de sistematizare – şi de demolare ar fi trebuit să se numească – este înregistrat sub nr. 3246 / 13 mai
1977 şi reprezintă “procesul-verbal încheiat la 13 mai 1977, privind avizarea detaliului de centru oraş Olteniţa”
39
proiect nr. 16302 / 1977 (actualizarea – variantă suplimentară la D5 zona centrală proiect nr. 15589 / 1976).
În cadrul şedinţei privind avizarea detaliului de centru oraş Olteniţa au participat, din partea Consiliului
popular al oraşului Olteniţa, Iosin Nicolae preşedintele consiliului, Anghel Vasile vicepreşedinte, Marinescu
Dumitru secretar al consiliului, Boiangiu Doina tehnician biroul arhitectură, precum şi comisia de sistematizare,
FĂRĂ A SE SPUNE DIN CINE ESTE FORMATĂ DACĂ SAU CINE PARTICIPĂ EFECTIV ?!…
Din partea Consiliului popular al judeţului Ilfov au participat : arhitect şef adjunct Bălănică Lupu, arhitect
Matache Elena, din partea Institutului de proiectări Ilfov, arhitect Geicu Ion, arhitect Cristian Egon, inginer
Runcan Pavel.
Proiectul prevedea sistematizarea zonei cuprinsă între străzile : Pescarilor, Mihai Eminescu, Heliade Rădulescu, şi bulevardul Mărăşeşti. În proiect erau precizate numărul apartamentelor ce urmau să se construiască
în perioada 1976-1980 şi care erau de 1096 apartamente din fondul de stat, iar 1444 apartamente O.C.V.L. ?…
Se propunea lărgirea străzii Alex.Sahia la 14 m. carosabil, dotări comerciale şi deservire repartizate pe
strada Argeşului, Alex.Sahia şi B-dul Mărăşeşti.
Pentru str. Argeşului se aviza favorabil profilul din varianta a II- a, cu retragerea blocurilor cu magazine
la 6 m. de la carosabil pe- redau textual – : “pe latura nordică a străzii”?…
Cum era posibil să retragi blocurile construite cu doar 3-4 ani înainte ?!…
În centrul civic se propunea : casă de cultură (500 locuri) ; hotel cu 250 paturi, extindere spaţii administrative şi dotări comerciale. Ca dotări sociale se prevedea construirea unei policlinici, trei şcoli cu 16 săli de
clasă cuplate cu grădiniţe şi trei creşe la parter de blocuri.
Pe întreaga zonă se propunea realizarea a 5906 apartamente din care :
– 5063 cu P (parter) + 4 etaje = 85,8%
– 843 cu P + între 6 şi 10 etaje = 14,2%
Suplimentarea de plan de locuinţe cu 500 apartamente se propunea să se realizeze în zona Pescarilor (150
apartamente), iar restul pe B-dul Mărăşeşti.
Ce nu se consemnează în acest proces verbal este faptul că suplimentarea numărului de apartamente pe
B-dul Mărăşeşti avea în vedere familiile de spoitori de peste 200 – care formau un cartier mărginaş aparte – şi
care deşi se pomenise aici încă de la înfiinţarea oraşului, au fost nevoiţi şi obligaţi de autorităţile locale comuniste, să-şi vândă bivoliţele, să-şi abandoneze profesia şi preocuparea de spoitori şi să-i bage forţat la bloc.
Din cele 5063 locuinţe cu P+4 se propunea să fie construite din panouri mari 1350, iar restul pe structură,
diaframe şi cadre.
Structura apartamentelor pe camere urma să fie astfel:
– cu 1 cameră = 196 apartamente adică 3,4 %
– cu 2 camere = 2293 apartamente adică 38,8%
– cu 3 camere = 2543 apartamente adică 43,0 %
– cu 4 camere = 874 apartamente adică 14,8%
În etapa I se prevedea ca să se construiască 3040 apartamente, acestea în continuarea ansamblurilor începute în zona străzilor Alex. Iliescu, Argeşului, Sahia şi bulevardului Mărăşeşti.
Întru-cât un număr de locuinţe existente (NU SE SPUNEA CÂTE SUNT) pe parter (vrea să spună pe
pământ), sunt insalubre şi avariate de seismul din 4 martie 1977, Consiliul popular al oraşului poate asigura
eliberarea unor terenuri nemaifiind necesare exproprieri.
În concluzie cei de mai sus AVIZAU FAVORABIL, fără recomandări, varianta suplimentară prezentată.
Semnează preşedinte (Iosin Nicolae) şi secretar (Dumitru Marinescu).
Se anexează acest document în copie.
Reprezentanţii autorităţilor comuniste, deşi au efectuat inventarul locuinţelor insalubre, avariate de seismul
din 4 martie 1977, totuşi, nu l-a menţionat, aici făcându-şi loc partea de abuz a proprietarilor respectivi, prin
intimidare cu procese juridice, cu darea afară din serviciu, că nu îi va mai primi la bloc şi alte forme de şantaj,
în funcţia de dârzenia celui care se opunea la demolarea casei sale.
Nu puţine au fost cazurile în care, destul de multe locuinţe au fost demolate, s-au întocmit dosare, iar
piesa de bază ERA O FOTOGRAFIE CARE SE PUNEA LA ÎNCEPUTUL DOSARULUI, ŞI CARE ÎN FAPT
ERA A VREUNEI CASE DIN SPOITORI SAU DIN ŢIGĂNIE.
Iată că şi în această privinţă, autorităţile locale comuniste au excelat în malversaţii şi escrocherii.
Fac precizarea că NMENI NU A CERUT ŞI NICI NU A FOST DE ACORD CA SĂ I SE DEMOLEZE
CASA, ASTFEL CĂ TOT CE S-A SUSŢINUT, CONTRARIUL, AU FOST MINCIUNI GROSOLANE, în40
trebuinţându-se aceleaşi metode ca şi la înscrierea oamenilor cu pământul în G.A.C.-C.A.P. “DE BUNĂ VOIE
ŞI NESILIT DE NIMENI”.
Acestea sunt realităţi care trebuiesc cunoscute de toată lumea.
Cu toate că, de regulă participau o droaie de delegaţi, de ingineri, arhitecţi, proiectanţi etc., mult mai mult
decât chiar cei menţionaţi în procesul verbal, totuşi, nici cel puţin aceia nu semnau procesul verbal, fugind de
răspundere, în final punându-i să semneze doar pe preşedinte şi secretar care, ştiau că indiferent ce fac, au partidul în spate care-i susţine şi-i fereşte de orice răspundere, indiferent de gravitatea abuzului comis.
Prezint alt document legat de legislaţia şi mai ales practica ce se folosea în domeniul sistematizărilor şi
al demolărilor aparţinând Consiliului popular al judeţului Ilfov – Secţia de arhitectură şi sistematizare, intitulat,
“Expunere de motive” referitor la sistematizarea zonelor centrale ale oraşelor OLTENIŢA, Urziceni, Buftea şi
pentru zona cinematografiei Buftea, din care redau textual un fragment:
“Propunerile de sisteamtizare ale acestor zone, au fost întocmite în conformitate cu prevederile schiţelor
de sistematizare ale oraşelor Olteniţa, Urziceni şi Buftea, aprobate de conducerea superioară de partid şi de
stat şi cu indicaţiile date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Conumist Român, transmise cu adresa Cancelariei C.C. al P.C.R. nr. 568/1977.”
Prin urmare, scurt şi cuprinzător, clar şi la obiect !
Nu se pomeneşte nimic şi deloc de Consiliul de Miniştrii, care practic – deşi este format în exclusivitate
tot numai de cadre ale partidului, selectaţi pe baza originii sociale, a ataşamentului faţă de partid şi personal
faţă de secretarul general – devine o structură formală, inoperantă, o marionetă, fără atribuţiuni efective.
Schiţele de sistematizare sunt aprobate de “conducerea superioară de partid şi de stat” şi cu indicaţiile
date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu secretar general al P.C.R., transmise cu adresa Cancelariei C.C. al P.C.R.
nr. 568/1977.
Prin urmare conducerea de partid, de stat, secretarul general, este unul şi acelaşi, Nicolae Ceauşescu, iar
Cancelaria C.C. al P.C.R. a preluat atribuţiunile Consiliului de Miniştrii. Este evident că în acest fel, Statul în
sine a devenit o anexă a P.C.R. Prezint în lucrarea de faţă un capitol cu privire la modul de subordonare al
structurilor politice şi administrative, paralel cu modul în care au evoluat unele prevederi din constituţiile comuniste ale României, unde se prevede categoric că “Partidul Comunist Român este forţa politică conducătoare
în Romaânia”. Prin urmare statul este înlăturat şi partidul rămăsese totul.
În materie de legislaţie şi de competenţă cu privire la analiza şi avizarea detaliilor de sistematizare, erau
speculaţii uşor de sesizat. Legea nr. 58/1974 prevedea ca analiza şi avizarea se face de comisiile orăşeneşti de
sistematizare, iar acestea, obligatoriu trebuia să ţină seama de dispoziţiile primite de la eşaloanele superioare.
Apoi aprobarea “conducerii superioare” spune că aprobă propunerile comisiilor orăşeneşti, cu toate că în
fapt, în prima fază acestea veneau ca şi aprobate de sus. Se lăsa impresia unei false autonomii locale cu toate
că totul era dirijat de sus.
Pentru oraşul nostru detaliul de sistematizare cuprindea zona dintre străzile Alexandru Iliescu – pe care
locuiesc şi eu, şi unde în 1989 ajunsese cu construcţia blocurilor până la 150 de metri – strada Mihail Eminescu,
Heliade Rădulescu şi bulevardul Mărăşeşti, în suprafaţă de 40 de hectare.
* * *
Consiliul Popular al Judeţului Ilfov cu scrisoarea S./20.010./25.03.1980, a transmis în copie extras din
Decretul Consiliului de Stat nr. 73/13.03.1980 privind exproprierea unor terenuri şi construcţii, Consiliul Popular al oraşului Olteniţa care prevedea:
“Art. 4. În scopul realizării a 341 apartamente şi a dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare aferente, în
zona centrală a oraşului Olteniţa, se expropriază, se trec în proprietatea statului şi se dau în administrarea
directă a oraşului Olteniţa judeţul Ilfov, terenurile în suprafaţă de 2.784 m.p. şi construcţiile în suprafaţă de
949,41 m.p., situate în oraşul Olteniţa judeţul Ilfov identificate potrivit planului de situaţie anexa nr. 4, proprietatea persoanelor prevăzute în tabelul anexă nr. 5 la prezentul decret.
Se aprobă demolarea construcţiilor expropriate potrivit alineatului 1.
NICOLAE CEAUŞESCU
PREŞEDINTELE
REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
41
În anexa nr. 5 la Decretul Consiliului de Stat nr. 72/13.03.1980, la nr. 2 din planul de situaţie, la numele
proprietarului figurează Ionescu A. Barbu şi soţia sa Ionescu Agripina, strada Cuza Vodă nr. 116, cu suprafaţa
imobilului de 584 m.p. din care construcţii 225,91 m.p. din care suprafaţă locuită 98 m.p.
* * *
Prin calculaţia de evaluare a imobilului, organele statului au stabilit o valoare de 127.097 de lei la care a
ajuns printr-o stratagemă – în sensul că din valoarea stabilită de 195.535 de lei, a dedus suma de 68.438 de lei
reprezentând uzură calculată în funcţie de un coeficient de 35%, cu toate că imobilul, casa, era în perfectă
stare.
Prin urmare valoarea plătită de Barbu Ionescu pe casa cumpărată în 1942 a fost de 180.000 de lei, a fost
evaluat apoi de stat la 127.097 de lei, iar potrivit scrisorii nr. 2913/18.05.1984 a fost despăgubit cu suma de
80.000 de lei.
Familia lui Barbu Ionescu a fost evacuată forţat şi obligată să se mute la bloc, organele autorităţii comuniste au băgat buldozerul şi au distrus clădirea, nu s-a recuperat nimic, nici un fel de material, iar pe locul unde
a fost această clădire, la intersecţia formată de strada Nicolae Bălcescu cu Cuza Vodă, de peste 3 decenii, se
află un loc viran pavat.
Observaţie importantă: aşa după cum se vede din anexe, pe toate documentele pe care se referă la demolare
şi expropriere se află aplicată ştampila:
şi “S.”= SECRET
Iată deci propria dovadă a comportamentului nelegiuit şi abuziv al Partidului Comunist (TERORIST)
Român, despre care – pe toate căile – nu dorea să rămână urme. Şi totuşi acestea au ieşit la iveală, deşi nu credea
că va fi vreodată înlăturat de la putere şi aruncat la groapa istoriei, sau că se va prăbuşi ca cea mai şubredă şandrama.
Nicolae Ceauşescu, adulat de ciracii lui linguşitori din imensul lui anturaj şi inimaginabilul angrenaj care
a fost Comitetul Central al Partidului Comunist Român, care îi era în exclusivitate la dispoziţie, cu ramificaţii
în profil teritorial, care erau răsplătiţi cu nenumărate privilegii viagere, şi care trăiau pe spinarea poporului
obidit ca lipitorile, foloseau frecvent convenabila expresie des vehiculată de “mult iubite şi stimate”, nu şi-a
imaginat vreodată că va sfârşi împuşcat cu mâinile la spate.
Şi totuşi s-a sfârşit repede şi uşor faţă de cât şi-a chinuit şi şi-a bătut joc de propriul popor.