OLTENITA DE ALTADATA-PROPRIETARII MOŞIEI OLTENIŢA

Capitol din cartea-MONOGRAFIA MUNICIPIULUI OLTENITA de PAUL AMU !                                                                                                                                                                       PROPRIETARII MOŞIEI OLTENIŢA

 

Anul 1742 – Postelnicul Constantin Alexeanu;

Anul 1746 – biv. vel. sluger Constantin Cocorescu;

Anul 1749 – Postelnicul Mihail Cantacuzino prin cumpărarea moşiei

de la slugerul Constantin Cocorescu;

Anul 1762 – Constantin Ştefan şi Grigore Alexeanu;

Anul 1762, din luna aprilie fraţii Pârvu şi Mihail Cantacuzino;

Anul 1776 – Polcovnivul Grigore Alexeanu, dobândeşte moşia în urma

acţionări în justiţie, proces câştigat;

Anul 1794 – Văduvele Smaranda Chirculescu şi Bălaşa Alexeanu;

Anul 1819 – Stolnicul Radu Greceanu, slugerul Iamandache şi

Teodosie Vruna;

Anul 1830 – Stolnicul Radu Cornescu;

Anul 1841 – Prinţul Alexandru Dimitrie Ghica.

Dreptul de proprietate asupra moşiei Olteniţa, a celor de mai sus, rezultă şi este dovedit de următoarele

împrejurări şi documente:

1. 1 iunie 1742.Cartea lui Mihail Racoviţă voevod, domnul Ţării Româneşti, dată postelnicului Constantin

Alexeanu, pentru fixarea numărului zilelelor de clacă şi pentru dreptul de a vinde vin pe moşia Olteniţa, pro-

prietatea sa.

 

 

 

 

 

2. 1 ianuarie 1746,jalba către domn a postelnicului Constantin Alexeanu prin care cere voie să forteze

la clacă şi dijmă locuitorii de pe moşia Olteniţa, precum şi dreptul de a vinde vin pe moşia sa.

3. 1 septembrie 1746.Actul de schimb prin care Pârvu Cantacuzino biv vel logofăt dă moşia sa Găvana

din judeţul Prahova lui Consatantin Cocărescu biv vel sluger pentru moşia Olteniţa.

4. 1 august 1749.Zapisul prin care postelnicul Mihail Cantacuzino pune zălog la Pătru Obedeanu, moşia

Olteniţa peste 500 de taleri.

5. 1761,actul prin care Pârvu Cantacuzino vel logofăt şi Mihail Cantacuzino biv vel vistier fac schimb

de moşii cu nepoţii lor Constantin Alexeanu, dau moşia Rătunda din judeţul Buzău pentru moşia Olteniţa.

6. 4 februarie 1762,zapisul prin care Constantin Ştefan şi Grigore Alexeanu dau trei părţi din moşia

Olteniţa lui Pârvu Cantacuzino vel vornic şi lui Mihail Cantacuzino vel vistier, schimb pentru 600 lei şi moşia

Rătunda din judeţul Buzău.

7. 20 aprilie 1762.Cartea pentru fixarea hotarelor moşiei Olteniţa a fraţilor Pârvu şi Mihail Cantacuzino,

dinspre Dunăre, întărită cu rezoluţia domnitorului Ştefan Mihai Racoviţă, voevod.

8. 5 ianuarie 1776.Cartea lui Alexandru Ipsilanti voevod, domnul Ţării Româneşti prin care întăreşte

stăpânirea peste trei părţi din moşia Olteniţa, polcovnicului Grigore Alexeanu, părţi care fuseseră vândute lui

Pârvu şi Mihail Cantacuzino, de fraţii lui când lipsea din ţară.

9. 10 iunie 1777.Anaforeaua veliţilor boieri către domn, prin care arată că cercetând vechile privilegii ce

le are şetrarul Grigore Alexeanu la moşia Olteniţa pentru darea birului, l-a pârât drept şi adevărat şi roagă pe

domn să-i dea carte pentru acest privilegiu.

10. 15 martie 1780.Cartea domnitorului Alexandru Ioan Ipsilanti, prin care obligă pe cei 600 locuitori

aflaţi pe moşia Olteniţa, proprietatea lui Grigore Alexeanu să dea dijmă a zecea parte din toate produsele şi să

facă 12 zile de clacă pe an, sau să plătească un zlot pe an de fiecare casă.

11. 3 decembrie 1782.Cartea de privilegiu dată de Constantin Caragea voevod, domnul Ţării Româneşti,

lui Grigore Alexeanu, vel pitar, pentru a lua vam la schela Olteniţa, ce se află pe moşia sa, câte trei parale

pentru carul cu sare ce se descarcă, sau pentru carul încărcat cu lână ce trece în ţara turcească. Pentru carul cu

băcănie ce vine din ţara turcească spre Bucureşti sau alt oraş, tot trei parale. Pentru herghelii, cirezi de vite sau

turme de râmâtori, care sunt numai trecătoare să nu se ia nimic.

12. 5 iulie 1785.Jalba serdarului Grigore Alexeanu, proprietarul moşiei Olteniţa, prin care cere domnului

ţării să-i recunoască privilegiul de a lua tara pentru cereale ce descarcă sare la schela Olteniţa.

13. 9 mai 1793.Porunca sărdăresei Bălaşa Alexeanca, prin care cere să i se întărească privilegiul ce-l are

în moşia Olteniţa pentru a ţine cârciumă şi a lua dările după obiceiul pământului.

14. 23 iunie 1794.Porunca vel spătarului către căpitanul de Olteniţa, prin care-i pune în vedere să nu mai

vândă vin, încălcând privilegiul văduvelor proprietărese, pentru că au acest drept din vechime.

15. 23 iunie 1794.Jalba văduvelor Smaranda Chisculeasca şi Bălaşa Alexeanca, proprietarele moşiei

Olteniţa, prin care se plâng domnului ţării contra unui căpitan, care a pus o cârciumă acolo, contra privilegiului

lor ce au pe moşia Olteniţa şi cer întărirea privilegiului lor.

16. 1794.Copie după întărirea domnului Alexandru Constantin Moruzi și raportul vel spătarului locului,

prin care se arată că cercetând pricina a găsit dreptate văduvelor Smaranda Chirculeasca şi Bălaşa Alexeanca.

17. 3 ianuarie 1797.înştiinţarea dată de vel spătar către căpitanul de la Olteniţa, prin care îi porunceşte să

nu mai vândă vin şi rachiu pe moşia Olteniţa, proprietatea doamnei Bălaşa Alexeanca.

18. Foiade împărţeală a averii rămase după moartea Bălaşii Alexeanca, ficei sale Zamfira, care moşteneşte

trei părţi din moşia Olteniţa.

19. 15 octombrie 1799.Foaie de cheltuieli făcute cu ocazia nunţii Zamfirichii Alexeanca.
20. 19 iunie 1825.Jalba stolnicului Radu Greceanu către domnu, prin care cere ca ţăranii de pe moşia

Olteniţa să facă zile de clacă pentru ierbăritul vitelor de pe moşia sa.

21. Iunie 1825.Porunca domnului Grigore Ghica către ispravnici judeţului Ilfov să cerceteze pricina.
22. 3 octombrie 1826.Adresa prin care Logofeţia Mare a Dreptăţii din Ţara de Jos îl înştiinţează pe biv

vel stolnicul Răducan Greceanu să se înfăţişeze înaintea veliţilor boieri în pricina de judecată pentru reclamaţia

ce se face vorniceasa Smaranda Ghica pentru partea sa de moşie de la Olteniţa.

23. 28 iunie 1827.Notiţa prăjinilor de pământ ocupate de coşarele cu sare şi cămărăşia de Olteniţa de

stolnicul Răducan Greceanu.

 

239

 

 

 

24. Anaforeauavel logofătului din Ţara de Sus şi a domnului judecător al principatului Valachiei în pricina

de judecată pentru privilegiul moşiei Olteniţa a stolnicului Radu Greceanu. Se menţionează vechiul privilegiu

şi legalizarea făcute de Judecătoria de Dâmboviţa.

 

Bibliografie:

Arhivele Centrale Naţionale Bucureşti Mss. 432, 17 septembrie 1838.