OLTENITA DE ALTADATA-ISTORICUL CRUCII DE PIATRĂ DIN CURTEA „BISERICII EROILOR“ sau „ÎNĂLŢAREA DOMNULUI“ DIN OLTENIŢA

ISTORICUL CRUCII DE PIATRĂ DIN CURTEA „BISERICII EROILOR“ sau
„ÎNĂLŢAREA DOMNULUI“ DIN OLTENIŢA
Biserica situată vizavi de bătrâna „Moara Dunărea“, încă din momentul ridicării ei a fost cunoscută sub
două denumiri: Una cu hramul „Înălţarea Domnului“ şi cealaltă „Biserica Eroilor“.
Cu multe decenii în urmă, manifestările prilejuite de serbarea zilei naţionale a României de „10 Mai“,
concretizate mai întâi prin tedeum-uri şi apoi prin defilări, îşi avea ca loc de adunare „Biserica Eroilor“. de
aici în şiruri nesfârşite, cu fanfara înainte, porneau elevii şcolilor primare de băieţi şi fete
pe aunci erau separate, şcoala de meserii, şcoala de menaj a fetelor, elevele – care funcţionau separat
de liceu şi elevii liceului, premilitarii şi apoi militarii de la unităţile militare care aveau cazărmile în oraş.
Seara, pe terenul unde se află acum spitalul mare, se făcea retragerea cu torţe.
Traseul era „Biserica Eroilor“, apoi prin faţa rezervorului-castelului de apă, prin faţa parcului şi se continua
pe strada mare, în zilele noastre strada Argeş, până dincolo de centru, adică dincolo de hotelurile lui Vornicu
şi Paniu, spre poştă.
Pe ambele trotuare se strângea multă lume din tot oraşul, formând un imens culoar viu, care privea desfăşurarea defilării tuturor elevilor, pe care-i primea cu aplauze şi aruncau cu flori înaintea lor, iar pe scările de
la policlinică, autorităţile locale, primeau onorul defilării.
Ziua de 10 mai era o sărbătoare în adevăratul sens al cuvântului, era nelucrătoare, îi intrase în reflex
fiecărui cetăţean şi a reprezentat cea mai mare sărbătoare naţională a românilor până la venirea la putere a
regimului comunist.
Când înceta fanfara, elevii cântau:
Un vultur veni din munte
Si ne-a spus „români eroi!“…
Ştiu un prinţ viteaz și tânăr /Refren
Ce-ar veni cu drag la voi
Dacă vreţi, vi-l dau ca rege,
Noi cu toţii: „Să ni-l dai!“
Şi ne-a dat pe vodă Carol /Refren
Într-o zi de zece Mai
(Cântecul avea cinci strofe)
Majoritatea olteniţenilor, în special cei mai în vârstă, în vorbirea curentă şi mai bine cunoscută, folosea
denumirea „Biserica eroilor“, aceasta şi datorită faptului că aici se află frumosul şi valorosul „Monument al
Eroilor“ căruia, datorită importanţei istorice i-am consacrat un capitol aparte.
În curtea acestei biserici, aproape de poarta şi aleea de la intrare, cu faţa spre stradă, se află o cruce mare
realizată dintr-un bloc masiv de calcar având înălţimea de 2,80 m, de la suprafaţa solului plus 60 cm, în pământ

şi lată de 1,10 m.
Pe faţa acesteia este scris în limba română, dar cu literele alfabetului chirilic, un text care, odată cu trecerea
timplui, devine tot mai greu de citit, dar pe care, în urmă cu câţiva ani, am reuşit totuşi să descifrez ce scrie:
„Această sfântă cruce s-a ridicat lângă acest puţ, ce s-au făcut în zilele Înălţatului nostru Domn Carol I,
anul 1866, August 9, în memoria celor ce au stăruit şi au cheltuit: Velcu Ion, Ivanciu Vasile, Fiul său Petcu,
Ioan Dumitru, Drăgan Călin, Drăgan Gheorghe, Crăciun Mitru, Ivan Ikosin, Icu Stancu, Icu Anghel, Tudor
Stoian, Nencu Slav, Ştefan Călin, Ştefan Gheroghe, Călin Pascale, Licsandru Vasile, AMU IVAN, Drume
Milos, Meşteru Vasile, Tudor Nicolae“. Prin urmare, pe cruce sunt scrise numele celor 20 de locuitori din
Olteniţa care au contribuit la construirea fântânii.
Fântâna despre care se scrie pe cruce, era situată lângă cantonul aflat în partea de nord-vest a oraşului, la
şoseaua spre Chirnogi, care se îndrepta spre podul care traversa Argeşul. Acest canton era cunoscut de
olteniţenii mai vârstnici sub denumirea de „Bariera Argeş“. Perceptorul – sau un înlocuitor al său – în funcţie
de anumite dispoziţii superioare, avea stabilite atribute de control asupra căruţelor care intrau sau ieşeau din
oraş, pentru a le taxa.
Cu timpul însă, din varii motive, apa din fântână nu mai era potabilă, fântâna şi-a pierdut utilitatea şi importanţa, a fost abandonată şi părăsită iar crucea de piatră – acest veritabil monument – a devenit fără obiect.
Oamenii dându-şi seama de dubla importanţă a acestei cruci de piatră, nu numai ca simbol al crediţei dar
şi de caracterul său istoric rezultat chiair din înscrisul pe ea: „Această sfântă cruce s-a ridicat lângă acest puţ,
ce s-au făcut în zilele Înălţatului nostru Domn Carol I, anul 1866, august 9,…“ au hotărât mutarea ei.
Mutarea acestei cruci-monument ridica două probleme: mai întâi locul unde urma să fie amplasată şi apoi
modul de transportare, întrucât avea în jur de două tone. În cele din urmă, şi după consultarea şi a autorităţilor,
având în vedere şi perspectiva construirii unei noi biserici, s-a hotărât ca această cruce să fie adusă şi montată
pe locul unde se află şi în zilele noastre. Deşi se află în acest loc de circa nouă decenii, totuşi, puţini olteniţeni
ştiu ce reprezintă şi mai puţini îi cunosc istoricul.
Această cruce de piatră în fapt este un monument şi este important din foarte multe puncte de vedere:
etnografic, lingvistic, artistic, onomastic etc. Modul de desfăşurare al unor evenimente istorice, aşa cum a fost
cazul cu retragerea trupelor germane în primul război mondial, s-a făcut spre Chirnogi, pe podul de peste
Argeş, care apoi a fost avariat, prilej cu care, această cruce de piatră a atras atenţia specialiştilor cu multă
vreme în urmă şi a fost obiectul unor publicaţii în Germania la începutul secolului trecut, prin anul 1918.
Lăsând modestia la o parte, pot să mă mândresc cu faptul că, printre cei 20 de inşi care, încă se mai află
înscrişi pe această cruce, figureză şi străbunicul meu patern Amu Ivan.
Partea proastă însă este că, pentru conservarea acestui monument nu s-a luat niciun fel de măsuri din
partea autorităţilor, astfel că, treptat dar sigur şi progresiv acesta se va deteriora şi chiar nu se va mai înţelege
nimic din scris.
În urmă cu doi ani, lateral spre în faţă, aici s-a montat o cruce care, în loc de a pune în valoare monumentul
existent de nouă deceni, mai mult îl maschează, ceea ce denotă că alegerea locului pentru montarea celei de a
doua cruci, nu a fost inspirată.
De altfel, şi din porţiunea de teren afectată monumentului eroilor din curtea bisericii „Înălţarea Domnului“
nu ştiu cine şi-a permis să vândă din partea de sud, în condiţiile în care, legislaţia care reglementează problematica monumentelor prevede o zonă de protecţia de 100 de metri, distanţă de la limita exterioiară a terenului
pe care este situat monumentul.
Prezint mai jos, în clar articolul apărut în ziarul de Călărași din 1-7 febr. 2002 intitulat :„La Oltenița SE
CONSTRUIESC GARAJE PE MORMINTELE EROILOR” (Articolul original se află la pagina 238).
„În curtea bisericii Înălțarea Domnului căreia oltenițenii îi zic biserica EROILOR se află un monument
străjuit lateral de câte o zonă de protecție de 10 m. Tot monumentul, cu tot cu zona de protecție ocupă o
suprafață de 1500 m.p. Această suprafață este despărțită de curtea bisericii printr-un gard din plasă de sârmă.
De câte ori am vizitat monumentul am constatat că erau depuse flori, fuseseră aprinse lumânări, iar pe jos depuse monede de 500 și 1000 lei.
Acest lucru m-a uimit și l-am întrebat pe tânărul preot al bisericii, Ionel Enică, dacă nu cumva aici se află
și morminte ale eroilor. Aveam în vedere și prezența celor opt cruci anepigrafe care fac parte din complexul
monumental. Domnia sa a negat vehement și a susținut că este vorba doar de un cenotaf al unui ostaș din
primul război mondial. În urma unor cercetări mai minuțioase asupra monumentului, sub un strat de tencuială
și var am reușit să descopăr următoarea inscripție :„ AICI ODIHNESC OSTAȘI NECUNOSCUȚI CĂZUȚI

PE ACESTE LOCURI ÎN RĂZBOIUL 1916-1919”. În felul acesta am dezlegat misterul de ce biserica se numește și a „EROILOR” și de ce se depun ofrandele amintite.
Eroii înmormântați aici sunt o parte din ostașii care au murit în timpul luptelor de la Turtucaia din 19-24
august 1916. Lor li s-a creeat un cimitir special peste care s-a așternut în ultimii 50 de ani negura uitării.
Firma S.C.Viky Stoica S.R.L., patron Stoica, care își are sediul vis a vis, a reușit să închirieze de la preotul
MATEESCU (acum pensionar) o suprafață de 400 m.p., zona de protecție a monumentului din partea stângă
în parc mai mult ca sigur se află morminte ale eroilor. Profitând de alegerile locale când un primar a plecat și
altul ales se instala ,domnul STOICA ION, fără autorizație de construcție, a turnat o platformă de beton de
120 m.p. pe care a ridicat scheletul unui magazin din pari și căpriori.
Sesizat, noul primar de atunci prof. Rodin Sima, a sistat construcția, dar în loc să procedeze la demolarea
construcției ilegale și aplicarea amenzii, i-a îngăduit domnului Stoica să umble să-și scoată avizele necesare !
O altă ilegalitate crasă.
Avzele date pentru ridicarea unei construcții în incinta unui cimitir al eroilor care și-au vărsat sângele
pentru libertatea și unitatea națiunii române sunt ilegale. Ca atare, îl rugăm pe actualul primar și pe consilierii
săi să ia act că monumentul este de o importanță excepțională, atât pentru orașul nostru cât și pentru întreaga
țară. Propunem totodată să se evacueze „ambalajele” depozitate în incinta monumentului, să se demoleze construcția ridicată ilegal !
Să se respecte legea, deoarece suntem într-un stat de drept, nu într-un stat al încălcării dreptului (BOGDAN
A IONESCU). Menționez că în perioada 2000-2004 a fost primar dl prof. Ștefan Dumitru.
Și partea de vest a zonei de protecție a Monumentului Ostașilor ruși din centrul orașului de la 1853 a fost
efectiv invadată de o construcție învecinată cu cea a LOTO, tot în mod abuziv.
Toate persoanele de mai sus, implicate, au partea lor de culpabilitate, și au speculat cu bună știință, în exclusivitate și numai în favoarea lor – nu și a statului sau a societății – împrejurările profitând de incertitudinile
și criza de autoritate de după revoluție a unor instituții care – cu sau fără intenție, cu sau fără vreun interes – au
ezitat să avizeze luarea unor măsuri, cu toate că existau reglementări, și aceasta pentru că fiecare „și-a luat
partea leului”, iar pe cei cu musca pe căciulă, îl cunoaștem.                                                                            EXTRASE DIN VOL.-MONOGRAFIA ORASULUI OLTENITA-de AMU PAUL !