Ochiul peluzei sau „Domnul și periculoasa” după Dunărea-Voluntari 1-1 !

Fiind stelist de când Dumnezeu planta gazon pe Ghencea și îngerii trăgeau la poartă, l-am apucat, preț de câteva etape, și pe Bergodi ca antrenor la Steaua ! Deși a stat foarte puțin în Ghencea , elegantul antrenor lazial a rămas în istoria recentă a Stelei și în inima mea pentru toată viața, prin gestul de mare curaj, dând-ul afară din vestiar tocmai pe cel care-i plătea salariu.Evident că a doua zi a trebuit sa plece, pentru că capetele noastre, croite pe caftanele turcești, nu suportă actele de curaj, mai ales când sunt făcute cu eleganță! Și prin acel gest minim s-a dovedit, dacă mai era nevoie, de ce lumina vine de la Apus și nu de la Răsărit, cum susținea marele dar atât de obedientul Sadoveanu! Meciul de sâmbătă a confirmat și el ceva sau mai multe !A confirmat că ” ulciorul nu merge de multe ori la apă sau că ceea ce ție nu-ți place, nici altuia nu-i face”! Dunărea continuă să joace periculos și intr-un mod care pare a spune că altfel nu se poate ! Nefiind vorba de nișca-i ași pe care Alexa să-i scoată din mânecă, de la „oficială” se plusează, mimând prin „marele jucător” Dinu zis Vamă, o carte mare și strigând cu mâinile făcute pâlnie : „- Sec!”