Ochiul peluzei despre Dinamo-Dunărea-1-1.

După tragedia încă neconsumată prin care trece fotbalul românesc, prin moartea lui Ilie Balaci, am impresia că orice eșec din arenele sportive este un motiv cel mult de a te scărpina la tocul de la ușa odăii de la drum, făță de adevăratele pierderi, care sunt irecuperabile. Iar când mai câștigi și un punct, într-un meci ce se anunța ca și pierdut, încă de la stabilirea calendarului competițional, deja simți că bomboanele colivei rezervate retrogradatelor trebuie sa le pui pe tortul rezervat echipelor din play-off. Dar, poate e prea devreme . Referindu-mă la partida din această seară, ochiul meu de iubitor de fotbal a văzut un meci între o echipă gazdă, Dinamo, cu unul dintre cele mai bogate și glorioase palmarese din fotbalul românesc, dar cu un prezent ridicol și trist și o echipă oaspete cu un palmares ce încape într-o cutiuță de alifie chinezească, dar cu un prezent frumos și onorabil.Din această ecuație cu n necunoscute luate ca atare, a ieșit un meci de uzură unde sigurele ocazii de gol, două la număr, au însemnat și golurile care au stabilit scorul final.Au mai câteva faze mai vioaie, unele, indulgenți fiind, putând să le numim jumătăți de ocazii și cam atât.Totusi, gândindu-ne la palmaresul și la obiectivele fiecărei echipe, plus statul de gazdă al echipei favorite din acest meci, rezultatul din această partidă are un singur câștigător, Dunărea Călărași, care a meritat acest punct cu prisosință, măcar și doar pentru faptul că a fost mai vioaie în teren și mai inteligentă pe bancă.Cu acest rezultat Alexa a mai făcut un pas mare spre consacrare care cred că se va consolida când va trece pe banca lui Dinamo, unde își dorește atât de mult .Nu știu de ce , dar datorită rezultatelor bune-(sau din cauza ) Dunărea poate… pierde un antrenor cel puțin la fel de bun …!!!