Pe mine ma leaga multe amintiri frumoase de orasul dunarean Oltenita , aici la Oltenta -sarind-ul pe  i – cum pronunta  mama mea , am facut liceul care  se numea  pe atunci Alexandru Sahia, am avut gagici ,am avut prieteni . Totusi cand spun Oltenita mintea si ochii mi se umplu cu imaginile de la balciul  organizat an de an  in ultima duminica a lunii august . Va rog eu foarte frumos sa nu spuneti nimic rau despre despre asemenea manifestari si sa veniti  alaturi de copilul din mine la mirificul si vraja pe care eu am simtit-o la varsta de  3-4 ani atunci cand tata m-a dus la primul Balci acolo in praful de la Oltenita .  Da mi se umezesc putin ochii pentru ca asta se intampla prin anii 1957 -58 , atunci tata s-a trezit cu noaptea in cap , l-a inhamat pe Misu la caruta , ce cal frumos era Misu-negru ca taciunele , puternic si foarte mandru cu a lui coama – i-a pus zurgalai si cocoarda la gat ,a pus leaganul de sarbatoare  in caruta .   Alaturi de tata , mama  si de mine a urcat in caruta  si tovarasul meu de joaca Titi lui Martalog cu a lui mama .  Tata a pocnit din bici si calul putere Misu a pornit in depasirea tuturor carutelor aflate in calea noastra , am depasit an fanfan pe cei plecati din  Radovanu , pe cei plecati din Valea Popi  , pe cei plecati din Chirnogi .  Eu si cu Titi chiuiam de bucurie la ficare caruta depasita de Misu ,aia deapasiti ramanand intr-un mare  nor de praf , poate nu stiati dar in anii ’50 Soseau Radovanu -Oltenita era pavata cu un strat de praf de peste 20 cm – fii atent poate suna aiurea dar era un praf curat, atat de curat incat noi copii atunci cand ne juleam sau raneam  opream sangerarea cu praf .  Cursa a fost nebuneasca de parca am fi fost colonistii europeni gonind spre pamanturile amaratilor de indieni americani , asa ca o paranteza prietenul meu de joaca din copilarie ,Titi , a ajuns si pe la unchiul Sam  dar nu s-a putut adapta .  Ajungem printre primii la Balciul de Oltenita eu sar pe un calut de lemn , Titi sare pe alt calut si ne invartim pana ametim , mancam vata pe bat , turta dulce , bem limonada , tata isi cumpara un briceag  si o palarie , mama isi cumpara o oglinda , carlige de rufe si o basma .  Mirajul Balciului de la Oltenita s-a impregnat atat de puternic in  mine incat in fiecare an de atunci pana in anul 2007 am mers impreuna cu parintii sa vad acel spectacol arhaic nemaipomenit .  L-am dus la Balciul din Oltenita  si pe fiul meu Andrei , fiu care timp de cativa ani buni a avut  o marota , adica un fix sa-l vedem pe Nenea Chaplin cu a lui mustata , palarie si baston  .Pur si simplu de cand ajungeam la Balci intram direct la spectacolul  Marelui  Chaplin si stateam acolo cateva ore bune , spectatorii se schimbau  dar noi ramaneam in cortul respectiv , el radea cu gura pana la urechi iar si iar cu aceasi pofta .  Dupa 8-10 reprezentatii cu Nenea Chaplin se plictisea si zicea ferm – gata mergem acasa , de acest cosmar am scapat abia atunci cand lui Andrei a inceput sa-i placa fetele .  Celebrul cal Misu a ajuns prin colectivizare in CAP , eu si parintii mei am trecut la transportul cu autobuzul ,  cu Dacia personala , apoi cu Cielo , am trecut din 2004  la Mercedes pastrand insa  acelasi ritual al cumparaturilor; tata palarie si cutit , mama oglinda , carlige de rufe  si basma , turta dulce , vata pe bat , a uitasem micii cu berea de rigoare  . Sa nu credeti cumva ca faceam asta din zgarcenie , pentru ca eu mi-am ajutat foarte mult parintii , noi acolo la Balciul din Oltenita  eram pur si simplu cuceriti de farmecul , culoarea lumii si a vietii – eu va spun acum  dupa tot ce am patimit cu mafia din jurul clanului Udrea -Basescu ca VIATA este cel mai frumos lucru ce i se poate intampla unui om pe Pamant .SURSA-http://www.nicuvatafu.ro/blog/nicu-vatafu-si-balciul-de-la-oltenita/