MONOGRAFIA ORASULUI OLTENITA de PAUL AMU–VENITURILE BISERICILOR

Până în anul 1887, cele două biserici „Sfânta Paraschiva“ de la cimitir şi „Sfântul Nicolae“ din centrul oraşului,
nu au beneficiat de nici-o subvenţie din partea primăriei ci se întreţineau singure din rezultatul şi câştigul a
două prăvălii care vindeau produse specifice, bisericeşti; cărticele de rugăciuni, calendare bisericeşti, lumânări,
tămâie, candele, iască, fitile, iconiţe, diverse cruciuliţe – unele cu fosfor care luminau pe întuneric – şi altele, fiind
tolerate de fisc, fără a plăti niciun fel de impozite.
Se adunau sume de bani şi din ofrandele oferite de enoriaşi.
În anul 1881 doamna căpitan Smaranda Oţetea a făcut o casă de locuit pe locul şi curtea bisericii pe care a
lăsat-o parohiei. Această casă există şi astăzi, iar datele respective de donaţie, rezultă din placa de marmură aplicată
pe peretele dinspre strada Constantin Alimăneşteanu (în zilele noastre Alex. Iliescu) despre care prezint date în lucrarea
de faţă. Mai concret, este vorba de imobilul din spatele actualului sediu al LOTO şi al unei prăvălii particulare,
ambele, aflându-se pe acelaş aliniament cu monumentul eroilor ruşi din 1853.
În anul 1887 Dobre Budiştranu, orăşean proprietar, a vrut să doneze bisericii proprietatea sa din strada Monumentului
(Constantin Alimăneşteanu de mai târziu), respectiv „clădire şi curte“ pe simpla condiţie „d’a se perfecta
slujba pentru odihna sufletului şi pomenirea sa“. Donaţia nu întrecea suma de
lei. Actul însă nu s-a făcut pentru că evlaviosul om avea datorii foarte mari la stat şi casele i au fost până la urmă
luate de stat, în contul datoriilor către fisc.
În anul 1900, primăria oraşului prevăzuse în bugetul său suma de 600 lei pentru reparaţii. Banii fiind insuficienţi,
însuşi primarul a trebuit să se adreseze prefecturii Ilfov.
Redau mai jos, situaţia bugetelor parohiei Olteniţa pe câţiva ani:
287
BUGETELE PAROHIEI OLTENIŢA
Iată cum se prezenta bugetul bisericii în anul 1887;
La venituri:
încasările potrivit conturilor anexate la bilanţ ……………………………………..7.954,09
Doamna Benia Minovici, soţia doctorului bucureştean
Minovici (căruia îi poartă numele institutul din zilele noastre)………………….100,00
TOTAL ÎNCASĂRI .. 8.054,09
La vremea respectivă bilanţurile anuale ale parohiilor erau verificate de epitropii din cadrul Comitetului Permanent
al Judeţului Ilfov.
Drept urmare, după verificarea bilanţului, epitropii au exclus ca nejustificate – deci au respins de la plată –
sume în valoare de 2.085,60 lei de la următoarele capitole;
de la cap.I. art. 4 „Personal“, suma de……………………………154,75
de la partea II-a cap. 7 „remiza perceptorului“………………….37,04
de la partea II-a art. 8/ foncierea proprietăţilor”………………….0,06
de la partea II-a art. 9 „reparaţia bisericii şi a proprietăţilor ei” 1.462,75
Respingerea de la plată a acestor cheltuieli (care sigur, până la urmă s-au recuperat de la cei care le-au
efectuat ilegal) arată că se exercita un control exigent, aceasta pe de o parte, iar pe de altă, prevederea de la partea
a II-a articolul 8 „foncierea proprietăţilor44 de unde s-a respins la plată infirma sumă de 0,06 lei, denotă că biserica
avea pământ, proprietatea sa.
Prezint în continuare Bugetul PE ANUL 1927
VENITURI:
Subvenţii pentru plata personalului ………………………………………. 382.854 lei
Chiria prăvăliilor şi celor două locuri de casă …………………………..96,150 lei
(chiria prăvăliilor în anul 1931 s-a redus cu 20%)
Din vânzarea lumânărilor la pangar ………………………………………… 61.479 lei
(adică din vânzarea lumânărilor în biserică)
Aprinsul policandrului, dările pentru cununie
şi vânzarea restului de lumânări…………………………………………… 16.200 lei
Ajutor bănesc de la prefectura judeţului Ilfov……………………………..30.000lei
Fondul milelor (contribuţia personală a oamenilor)……………………….1.965lei
TOTAL VENITURI 587.648LEI
288
Anul Venituri Cheltuieli Excedent
1874
1875
1879
1887
1889
1927
4.625,50
4.932,04
11.662,53
8.054,09
6.865,53
587.648,00
4.161,46
4.878,00
11.254,74
5.849,48
5.376,25
519.048,00
462,05
54,04
407,79
22.204,61
1.489,28
68.600,00
CHELTUIELI:
Plăţi din subvenţii pentru plata personalului ……………………………………….. 382.854 lei
Salarii personal neâncadrat fix……………………………………………………………….. 1.130 lei
îngrijirea bisericii şi asigurarea bisericii şi a imobilelor ……………………………10.077 lei
Contribuţii la fondul Arhiepiscopiei, milelor
şi sanatoriului protopopesc………………………………………………………………….. 2.600 lei
Cheltuieli cu lumânările la pangar………………………………………………………… 49.292 lei
Fond inalienabil……………………………………………………………………………………. 2.000 lei
Furnituri şi mobilier pentru cancelarie…………………………………………………….. 7.655 lei
Combustibil pentru biserică şi întreţinerea curţii………………………………………. 9.320 lei
Consum curent electric………………………………………………………………………….. 1.961 lei
Cheltuieli cu veşmintele preoţeşti…………………………………………………………. 27.200 lei
Mobilier pentru biserică………………………………………………………………………… 6.000 lei
Deplasarea preoţilor şi cântăreţilor la cercurile
şi acţiunile pastorale ………………………………………………………… ………………1.465 lei
Imprimate, registre şi abonamente la reviste……………………………………………. 1.735 lei
Cheltuieli cu hramul bisericii……………………………………………………………………. 959 lei
Cheltuieli pentru propaganda religioasă…………………………………………………….. 800 lei
Cota care se redistribuie Mitropoliei de 5%
calculată din venitul anual……………………………………………………………………… 4.000 lei
TOTALCHELTUIELI…………………………………………………………………….. 519.048 LEI
Prin urmare pe anul 1927, din activitatea bisericii, rezultă un excedent – profit – de 68.600 lei, care apar ca
diferenţă între venituri – 587.648 lei – deci mai mari – şi cheltuielile de 519.048 lei, mai mici.
Controlul activităţii economice şi financiare al bisericii se făcea odată pe an, cu ocazia verificării bilanţului
şi în rare cazuri, în cursul anului, când acesta era motivat de vreo sesizare.
FOTOGRAFIA REPREZINTĂ CORUL BISERICII “SFANTUL NICOLAE”
DIN OLTENIŢA ÎN ANUL 194220160821_101832
(Corul restrâns datorită inundaţiei oraşului nostru în jurul orelor 12, Joi 19 martie 1942)
Rândul unu pe scaune şi de la stânga la dreapta: 1 2. Maria Bobe, 3. lt.col. Dumitru
Baiculescu primarul oraşului, 4………. 5. Jeana Georgescu (poreclită Jeana lunga întru-cât era înaltă şi
slabă şi 6. Maria Georgescu sora ei mai mică, ambele fiicele măcelarului Matache Georgescu zis Candidu.
Rândul doi, în picioare de la stânga la dreapta: 1. Mielu Daniilescu, 2. Costel Cojocaru, 3. Lucica Olblu, 4.
Sofia (Fiţa) Amu, 5. Gică Moise, 6. Iulia Cucu, 7. Jean Popescu, 8. Tudorică Georgescu, 9. Gelu Stoicescu, 10.
Gioni Iacob, 11. Florescu I. Ultimul decedat Gică Moise la 22 nov. 2008, la 94 de ani.
289
FOTOGRAFIA REPREZINTĂ CORUL BISERICII “SFANTUL NICOLAE” DIN CENTRUL ORAŞULUI FĂ-
CUTĂ ÎN ANUL 1943, CU OCAZIA ÎNCETĂRII MANDATULUI DE PRIMAR A LT. COL. DUMITRU
BAICULESCU20160821_101905
Rândul unu de jos, cei care stau turceşte, de la stânga la dreapta:
1. Constantin (Puiu) Popescu, 2. Fănică Velescu, 3. Ionel Duţu şi 4. Sandu Gulan.
Rândul doi, pe scaune, de la stânga la dreapta:
1. Locotenent colonel Dumitru Băiculescu primarul oraşului Olteniţa, 2. Maria Bobe, 3. Dorina Florescu, 4.
colonel Gheorghiu prefectul judeţului Ilfov, 5. Colonel Zăvoianu Comandantul garnizoanei Bucureşti, 6. colonel
Praporgescu din Marele Stat Major, 7. Jeana Georgescu (poreclită Jeana lungă – era înaltă şi slabă) 8. colonel State
P. din Marele Stat Major.
Rândul trei, în picioare numai fete, de la stânga la dreapta:
1. Maria Georgescu sora mai mică a Janei georgescu (fiicele lui Candidu-Matache Măcelaru) 2 3
Sofiu, 4 …..5. ………………..Sofia(Fiţa)Amu în negru.6. Tudorița Trufilă, 7. Iulia Cucu.
Rândurile patru şi cinci, numai bărbaţi, de la stânga la dreapta:
1. Paul Moise, 2. Petrică Creţu, 3. Paul Obilişteanu, 4. Ştefan Ciorică, 5. Sandu Scriban, 6. Sandu
Moise dirijorul corului- fratele lui Gică Moise, 7…………………, 8. Gache Penu, 9. Picu Popa, 10. Gică
Bărbulescu, 11. Ionel Tală – tenorul cum îi spunea Popa Gheorghe, 12. Chirlomez 13. locotenent
colonel Istode Vigu comandant premilitari pe judeul Ilfov.
N. B. Fotografia – ca şi precedenta – este făcută la şi de Barton
Locotenent colonel Dumitru Băiculescu primarul oraşului – ca şi în fotografia precedentă, apare numai lângă
Maria Bobe.
Din cei de mai sus, în anul 2008, deci după 65 de ani mai sunt în viaţă:
Fănică Velescu, Tudoriţa Trufilă (căsătorită cu Dodu Cătălui), Ştefan Ciorică, Picu Popa (fiul lui Simion
Popa) şi Gică Bărbulescu.
Pe toţi cei de mai sus, i-am cunoscut, întru-cât dumineca spuneam “Crezul în biserică” şi mai erau ca mine
care, eram mândri că ne bagă preotul în seamă, în sensul că, îi dădeam la mână cădelniţa cu tămâie, îi puneam în
faţă preotului o măsuţă pliantă pe care punea cartea şi citea, după care o strângeam şi o duceam în altar şi alte
diverse servicii mărunte.
290
DONAŢII FĂCUTE DE
OLTENIŢENI BISERICII
„SFANTULUI NICOLAE”
Prin amabilitatea părintelui paroh Marcel Veştemanu am avut posibilitatea să mă documentez asupra unor
donaţii mai importante, atât ca valoare ca şi vechime făcute în decursul timpurilor de diverşi olteniţeni, după cum
urmează:
Icoana înaltă de un metru şi lată de 70 cm. ce se află în partea dreaptă a altarului, pe care, pe o carte deschisă
în cadrul icoanei scrie: VENIŢI BLAGOSLOVIŢI PĂRINTELUI MEU DE MOŞTENIŢI îMPĂRĂŢIA CERULUI
CARE ESTE GĂTITĂ VOUĂ DE LA îNTEMEIEREA LUMII”.
Apoi, în partea de jos scrie; Această icoană s-a îmbrăcat în argint de robii lui Dumnezeu; Ioniţă I. Turcu,
Turcu Vasile, Turcu Petre, P. Georgescu, Ion Stoenescu, I. I. Stoenescu, D. G. Neagu, A. D. Neagu, Manole I.,
Stoica, I. Bărbulescu, N. Mandache, I. Petrescu, D. Oblu, C. Georgescu, G. Ionescu,
I. Catiof, Eftimia Dobrescu, C. D. Nica, M. Ionescu, G. N. Popoa, Ilie Sârbulescu, ST. Eralău, Panait Constandiois,
I. C. Greacu, N. Obilişteanu, I. Drăgulescu, I. Slăvescu, Andrei Dumitru, Tudor Niţă, Niculică Elefterie, Ion Mihalache,
Ion Mihai Ştefan, Marin GH. Vasile, Ion Pană, Danielescu?, preot
Marinescu, preot I. Ionescu, preot C. Mihăilescu, preot Gheorghe Sachelarie.
Data; anul 1913, luna martie, ziua 25
Icoana a fost lucrată dde F. R. Popescu din Bucureşti
– în stânga altarului, o icoană de dimensiunea, înaltă de un metru şi lată de 70 cm. pe care scrie; făcută de
Hagi Velicu Ionu şi soţia sa Ioana şi fiii săi Maria, Dobra, Niculae şi Vasile.
Data; anul 1880, luna septembrie, ziua 18.
Icoană lucrată de M. Săbăraru. Icoana se vede că este suflată cu aur de 24 karate în noiembrie 2008, mi-a
spus preotul Marcel Veştemanu, meşter Cipanidis Mircea din Bucureşti, meşter recunoscut, fiind acelaş care a
lucrat racla Sfântului Dimitrie Basarabov care se află în catedrala patriarhală din Bucureşti.
Suflarea cu aur a icoanei, mi-a spus preotul Marcel Veştemanu că a costat 20 milioane lei.
– mai spre dreapta altarului, se află o icoană de un metru înaltă şi lată de 70 cm. din argint masiv. Este vorba
de Icoana Sfintei Treimi, adică Dumnezeu Tatăl, Fiul şi maica domnului şi deasupra Duhul Sfânt în chip de porumbel.
– sub cea de mai sus, se află altă icoană a Sfintei Treimi, lată de un metru şi înaltă de 20 cm. pe care se poate
citi:
Această icoană a Sfintei Treimi s-a îmbrăcat în argint în anul 1913, luna mai de comersanţii din oraşul
Olteniţa, după multa stăruinţă depusă de domnii; Ioan I. Stoenescu, Gh. Marinescu şi preotul Ioan Ionescu, Aristide
D. Penu, Ivan Cristea Grecu, Nicu N., Obilişteanu, Ioniţă Zarzor, Ioan Roman, M. Dumitrescu, Ioana M. Dobrescu,
Mihai N. Popa, Gheorghe N. Popa, Stelian Mirescu, Mihalache Mănescu, Dumitru Trifu, Al. V. Chioseaua, Ioan
Dumitrescu, Vasile R. , Fundeneanu, Tică R. Fundeneanu, Ioniţă Turcu, Ioan I. Turcu, Petre Georgescu, GH.
Ionescu, Ilie Bărbulescu, Ivanciu Deacu, Velicu Jeles, Dumitra Răduleasa, Ivan Jeles, Ivan T. Popa, moştenitorii
Cristea.
Lucrată de fraţii Popescu – Argintari din Bucureşti.
– Policandru mare grecesc cu heruvimi, înalt de un metru cu circumferinţă de 80 cm. suspendat din patru
părţi, aflat în faţa altarului pe care scrie: Donat de soţii Mihail şi Filofteia Popescu în anul 1941, luna martie ziua
9. Policandru este prevăzut cu foarte multe becuri alungite.
– Un alt policandru tot grecesc, aflat în faţa capos – adică în dreptul balconului, mai pe înţelesul tuturor –
unde cânta corul, ca dimensiuni, semănând cu cel din faţa altarului.
– între cele două policandre mari – adică cel din faţa altarului şi cel din faţa balconului corului, se află un
policandru nou cu vulturi şi icoane, care afost donat în luna noiembrie 2008 de familia Marian şi Veronica Creţu
din Olteniţa.
291
BISERICA SFANTUL NICOLAE
– între casa bisericii şi biserică se vede ceardacul de deasupra balconului hotelului Voinicu de pe strada mare,
în partea stângă.
– în partea dreaptă, între biserică şi clopotniţa bisericii se vede spatele casei lui Fănică……………………… iar
în fund în planul îndepărtat se vede etajul I partea dreaptă de pe strada gării a Hotelului de România al lui Ion
Paniu. în partea dreaptă a clopotniţei se vede o parte şi un turn de pe acoperişul clădirii unde a fost Banca Gura
Argeşului, casa doctorului Constantin Deculescu şi a generalului Cavacaş care acum găzduieîte Muzeul Arheologic
Olteniţa.
– Jos în partea dreaptă a clopotniţei o parte din Casa Parohială cu plăci.
CAPELA „SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI LAZĂR”
În partea de nord a bisericii „Sfântul Nicolae“ din centrul oraşului a fost construită şi ridicată capela cu hramul
„Sfântului şi dreptului Lazăr”.
Creşterea continuă a populaţiei, după cum era şi firesc – a atras după sine şi creşterea deceselor. Deasemeni,
demolarea caselor şi construcţia blocurilor a determinat, ca o parte însemnată a populaţiei să locuiască la bloc. Decesul,
care face parte din viaţa fiecărei persoane, indiferent de momentul şi vârsta la care survine, constituie cel
mai groaznic şi trist eveniment din viaţa familiei în care are loc. în acelaş timp, o seamă de rude, cunoscuţi, apropiaţi
şi prieteni cu persoana decedată ţin să vină la cel decedat spre a-şi manifesta regretul şi în acelaş timp să-şi ia rămas
bun. Cu acest prilej se strânge lume multă iar locuinţele de le bloc sunt neîncăpătoare. Aşa se face că majoritatea,
spre a rezolva această problemă a aglomeraţiei îl depune pe decedat la capelă. Prin urmare, existenţa acestei capele
rezolvă o seamă de probleme.
Capela cu hramul „Sfântul şi dreptul Lazăr“ a fost ridicată şn perioada anilor 2005-2008. Este o construcţie
solidă, rezistentă, având o fundaţie de un metru cu o lăţime de 60 cm.
Deasupra intrării, afară, are o turlă mică, cu cruce sus, pe care este pictată scena punerii în mormânt a Domnului
(epitaf) şi Sfântul Alexandru pe lateral. Capela a fost pictată în interior de pictorul
Marian Ban din Bucureşti.
Sunt foarte mulţi sfinţi, pe toţi pereţii şi plafon din SINAXAR ORTODOX – altfel spus totalitatea sfinţilor
ortodocşi-. în interiorul capelei, în centrul plafonului (pantocratos) sunt cei patru evanghielişti Matei, Marcu, Luca
şi Ioan.
292
În cadrul aceleaşi clădiri cu capela, într-o încăpere alăturată, are bucătărie proprie dotată cu tot ce este necesar
şi pentru a prepara mâncare precum şi vaselă completă pentru 50 de persoane.
Are trei puncte sanitare racordate la reţeaua oraşului, este prevăzută cu gresie pe jos, cu faianţă, cu sursă de
apă.
Capela s-a realizat, din următoarele surse financiare; din donaţia oamenilor, din fondurile bisericii şi mai ales
din ajutorul dat de primărie.
Capela, cu anexele enumerate mai sus, cu picturi cu tot a costat circa 2 miliarde de lei.
În această situaţie capela a contribuit la decongestionarea bisericii, că nu de puţine ori, s-a întâmplat ca în
aceeaşi zi să moară mai multe persoane, sau afară de decese, concomitent să fie şi cununii religioase, aşa că, aceste
inconveniente s-au rezolvat prin construirea capelei. în exterior, în partea de vest a capelei sunt prevăzute locuri
pentru lumânări (separat cei vii de cei morţi).
Prin urmare, prea cucernicii preoţi va trebui să-i pomenească în biserică pe toţi cei care şi-au dat osteneala
şi şi-au adus aportul la realizarea acestei capele.
Sfinţirea capelei s-a făcut de sfinţia sa, preot doctor Damaschi episcopul Sloboziei şi Călăraşilor la 7 decembrie
2008, odată cu resfinţirea bisericii „Sfântul Nicolae“ cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la punerea pietrei de
temelie a bisericii.
De la data de 7 decembrie 2008, când a fost sfinţită această capelă, aici au fost depuse corpurile neînsufleţite
a trei personalităţi, la înmormântarea cărora, pentru că i-am cunoscut foarte bine, am luat parte; Este vorba de Nicu
Vornicu, olteniţean autohton, bun prieten, proprietarul impunătoarei clădiri din centrul oraşului, arhicunoscută de
olteniţenii mai bătrâni sub genericul de „Hotelul lui Vornicu“ decedat în Bucureşti la 28 decembrie 2008 – care împlinea
la 21 februarie 2009, vârsta de 82 de ani, a fost înmormântat la cavoul familiei Vornicu din cimitirul Olteniţa
la 30 decembrie 2008, Apoi Stoian I. Gheorghe fost director de bancă cu care am lucrat 28 de ani, decedat la 18
martie şi înmormântat la 21 martie 2009, la 85 de ani.
A urmat apoi profesorul Lucian Iulian Pavel pe care l-am cunoscut în urmă cu 35 de ani. A avut o moarte fulgerătoare.
Luni 11 mai 2009, m-am întâlnit întâmplător la semafor, la ceas. Am stat cu el de vorbă mai bine de o
jumătate de oră. I-am readus aminte că, nu mi-a dat nici-o informaţie despre evenimentele de la 22 decembrie 1989,
el fiind atunci în miezul evenimentelor şi că lucrarea de monografie nu o pot încheia fără să apară şi revoluţia de
la Olteniţa, atâta cât a fost. Şi-a dat cuvântul de onoare şi mi-a spus că are un material pregătit pe care mi-l va da
peste 2-3 zile că acum a ieşit la pensie. Profesorul Pavel a fost până la 22 decembrie 1989 inspector şcolar general
adjunct la Inspectoratul Judeţean Călăraşi, iar apoi a devenit inspector general. în ziua de marţi 12 mai 2009, trecând
prin faţa magazinului de flori vizavi de primărie, fata de acolo m-a oprit şi mi-a spus că a murit profesorul Pavel.
Sigur că nu-mi venea să cred din moment ce eu cu o zi înainte am stat de vorbă cu el, arăta bine, iar figura lui nu
trăda o stare anormală. Prin urmare am aflat că în noaptea de luni spre marţi, a încetat din viaţă.
Pentru că pe Nicu Vornicu l-am cunoscut bine şi în ultimii 5-6 ani am fost buni prieteni, pentru că pe răposatul
Stoian Gheorghe deasemeni l-am cunoscut şi am lucrat împreună, pentru că şi pe profesorul Pavel Lucian l-am
cunoscut, iar în biserică nu a luat cuvântul nimeni dintr-un puhoi de lume, pentru toţi am vorbit în biserică, evocând
liber, pe cât mi-a fost cu putinţă, personalitatea fiecăruia.VA URMA !

Error