MONOGRAFIA COMUNEI CHIRNOGI DE CONSTANTIN CEAUSU-prima parte !

Vor urma si alte capitole ale monografiei ! In curand ! !!CAP.A. ISTORICUL MONOGRAFIILOR LEGATE DE
COMUNA CHIRNOGI
Monografiile au făcut şi fac accesibile unui număr important de
oameni, de diferite grade de cultură şi profesii, informaţii preţioase, interesante
despre istoricul localităţilor, instituţiilor şi locuitorilor lor, realizările şi nerealizările,
principalele evenimente din viaţa comunităţilor locale, contribuţiile
lor la marile înfăptuiri ale neamului, bucurii şi compătimiri, după caz.
După ştiinţa noastră, prima monografie despre localitatea Chirnogi este
Monografia Bisericii Stupinele, întocmită în anul 1905 de către preotul Marin
Moisescu, monografie ce conţine 7 pagini în manuscris.
În afară de istoricul propriu-zis al bisericii ea conţine şi informaţii
interesante despre alte aspecte ale vieţii chirnogenilor până la data redactării.
Tot în primii ani de după anul 1900, învăţătorul I. Ionescu a redactat
Monografia localităţii Ghiuvelnia, judeţul Constanţa, devenită Chirnogeni, în
urma colonizărilor din Dobrogea de după Războiul de Independenţă de la 1877
– 1878. Monografia conţine 8 pagini dactilografiate şi câteva fotografii, însoţite
de informaţii interesante despre comuna matcă, Chirnogi.
În perioada interbelică interesul pentru istoria locală a sporit, fiind
stimulat de elanul patriotic prilejuit de marea reuşită din 1918, reîntregirea
naţională sau făurirea României Mari, România dobândind un firesc cadru teritorial
şi naţional. Autorităţile centrale şi locale, şcolile, bisericile, căminele
culturale, intelectualii, au avut ample iniţiative pentru redactat monografii.
Prefecturile judeţene şi preturile plăşilor chiar au presat autorităţile locale să
aibă astfel de iniţiative. De pildă, la 20 februarie 1934 primăria comunei
Chirnogi a răspuns unui chestionar al Prim-pretorului plăşii Olteniţa, care
printre altele solicita şi informaţii despre istoricul comunei. Răspunsul
primăriei era lacunar. Din trecutul comunei Chirnogi se cunosc următoarele
date: „satul Chirnogi a fost sat boieresc şi a luat fiinţă în 1850”, ceea ce este
inexact. Răspunsul conţine şi informaţii exacte ca cele despre monumental
eroilor 1877 – 1878 şi informaţii aproximative despre biserici şi cimitire.
Interesante sunt informaţiile despre săpăturile arheologice din 1922 „de la vii”
efectuate de Petre Ştefan „asistentul decedatului profesor Vasile Pârvan”,
obiectele descoperite fiind „depuse la Muzeul de Antichităţi din Bucureşti”,
sau despre acţiunile filantropice ale „decedatului Ghiţă Danielescu”. (1)
O nouă astfel de iniţiativă are loc în anul 1936 când învăţătorul Păun
Popeşteanu răspundea unei alte adrese afirmând că există o monografie a lo-
43
calităţii, dar în stadiul de manuscris. (2) Nu ştim dacă această monografie a
existat într-adevăr sau a fost doar un răspuns formal. La Biblioteca locală,
Chirnogi, există un caiet de memorii al marelui învăţător, cu însemnări sumare,
răzleţe, nicidecum o monografie şi pe care sunt şi alte scrisuri.
La 17 februarie 1939, Pretura plăşii Olteniţa a transmis tuturor primăriilor
din subordine o circulară pe un ton foarte dur, cărora le reproşa „ca unii
primari nu au putut dovedi că posedă oarecari cunoştinţe asupra trecutului
istoric al comunei pe care o reprezintă, alţii habar nu au”. În continuare,
circulară menţiona că este util a avea aceste cunoştinţe şi recomanda fiecărei
comune să-şi înfiinţeze „un registru istoric” care să cuprindă date istorice
despre înfiinţarea localităţii, istoricul principalelor instituţii (biserici, şcoli,
post de jandarmi, cămin cultural), evenimentele mai importante, participarea
la războaie cu numărul soldaţilor, eroilor, decoraţilor, stare economică a
comunei, starea culturală şi intelectualii ridicaţi din comună, manifestările care
au loc în comună. Răspunsul primăriei a venit peste trei luni, la 22 mai 1939,
un răspuns evaziv, anume „lucrarea pentru istoricul comunei, s-a început şi
cum este vorba de o lucrare mare, acum se continuă cu strângerea datelor şi
elementelor necesare pentru desăvârşirea acestei lucrări”. (3)
Pretura plăşii Olteniţa, prin serviciul său de statistică, a cerut de la
comune în 1941, informaţii despre hărţi vechi, tabele cu date istorice sau
monografii, la care primăria a răspuns „ca la această comună nu se găsesc”
astfel de documente. (4)
Pretura Olteniţa a revenit la 28 februarie 1943, răspunsul primăriei
fiind „avem onoarea a va înainta monografia comunei Chirnogi completată cu
materialele ce s-au putut aduna de noi, în lipsă de acte şi documente vechi,
care nu se găsesc la nici o instituţie din comuna din care s-ar putea culege”. (5)
Prima monografie a comunei Chirnogi este opera învăţătorului Nicolae
Manea, unul dintre cei mai reprezentativi dascăli ai şcolilor din Chirnogi din
toate timpurile, atât ca învăţător cât şi ca director de şcoală. Lucrarea este intitulată
„Monografia comunei Chirnogi, judeţul Ilfov; lucrare personală pentru
avansarea la gradul I”, redactată în anul 1944. (6) În 32 de pagini dactilografiate
şi cu multe fotografii, Nicolae Manea arată că este „modestul învăţător al satului
(…), care iubeşte satul” şi prin misiunea sa „este adevăratul apostol” (7),
ceea ce este adevărat, spunem noi, mândri ca am avut marea sansa de a-i fi
fost elevi.
Monografia aceasta marchează succint şi corect condiţiile naturale,
starea generală a satului, vatra satului, situaţiile statistice, locuinţele, igiena,
obiceiurile, ceremoniile, instituţiile satului cu accent pe şcoli, biserici şi cămin
cultural, manifestările artistice, viaţa economică, politică, juridică, evoluţia
demografică, habitatul etc.
Monografia este una de pionierat, ceea ce îi dă mare valoare. În plus,
autorul utilizează un vocabular bogat şi elevat, o exprimare foarte clară şi cu
nuanţe naţionaliste şi anticomuniste, ceea ce îl caracteriza, motiv pentru care
44
peste câţiva ani va fi victima epurărilor politice. Deplânge pierderile teritoriale
ale României din 1940 cu accent pe pierderea Cadrilaterului, unde au locuit
foarte mulţi colonişti din Chirnogi.
Din păcate, din punct de vedere istoric informaţia nu coboară mai jos
de anul 1853 când şi chirnogenii şi-au dus contribuţia la fondarea oraşului
Olteniţa, după care sare la războaiele Balcanice, puţin despre primul război
mondial şi nimic despre al Doilea Război Mondial, care era în curs când lucrarea
era deja redactată şi predată.
În anul 1954, Sfatul Popular al comunei Chirnogi, sub semnătura
preşedintelui său, Barbu Stancu, răspundea şi el unei circulare a Sfatului
Popular al raionului Olteniţa, într-o pagină şi jumătate dactilografiate, publicând
o Monografie a comunei Chirnogi, lucrare ce conţinea grave erori
istorice, inexactităţi. Astfel „asupra datei înfiinţării satului, cu toate cercetările
făcute de noi, nu s-a găsit nici la sfat, nici la şcoale, şi nici la biserici, unde
mai ales ar trebui să se găsească, nici un fel de acte din care să reiasă data înfiinţării
satului şi nici de unde şi-a luat numele de Chirnogi. Data înfiinţării
satului trebuie să fie încă de prin secolul al XVI-lea dacă ţinem seamă de documente
(care? n.a.) din care reiese că la anul 1853” şi chirnogenii au contribuit
la constituirea oraşului Olteniţa (sec al XVI-lea se încheie în anul 1600,
anul 1853 făcând parte din secolul al XIX-lea n.a.), sau despre „data
topografică nu se ştie nimic”, dar explică originea numelui de Chirnogi inexact
sau că „prima aşezare ar fi făcută pe vremea fanarioţilor ceea ce din lipsă de
acte pare verosimil. În sprijinul ipotezei vine şi faptul că satul a fost boieresc”,
de asemenea inexact.(8)
În anul 1967 cu prilejul centenarului şcolii Stupinele, al cărui director
era coordonatorul acestei lucrări, împreună cu învăţătorul Stan Pană, au redactat
monografia respectivei şcoli, dactilografiată, informaţiile obţinându-le în
cvasitotalitate din arhive (Arhivele Naţionale Centrale şi arhiva şcolii) şi
într-o oarecare măsură din informaţiile obţinute de la bătrânii satului, foşti
elevi ai acestei şcoli, refăcută în 1971, la solicitarea ISJ Ilfov colaborând şi
prof. Constantin Popa. Monografia a fost folosită în acel an aniversar dar şi în
anul 1997, la a 130-a aniversare, o mare aniversare organizată de directorul
de atunci al şcolii, prof. Elena Stanimir, la care au participat mai mulţi
inspectori şcolari, cadre didactice de la toate şcolile din comună, foşti elevi şi
cadre didactice ale şcolii, autorităţile locale în frunte cu primarul de atunci,
Vasile Checiu.
În 1971, învăţătorul Stan Pană şi-a susţinut gradul didactic I cu o lucrare
metodică cu accent pe condiţiile materiale ale şcolii Stupinele de la întemeiere
până în 1970, anul redactării.
A două monografie a comunei a fost redactată în 1964 tot de învăţătorul
Manea Nicolae, care a trebuit să renunţe la nuanţele naţionaliste şi anticomuniste,
cu puţine noutăţi. Totuşi coboară cu informaţia la 1780 care este corectă,
dar fără să o argumenteze. Oferea informaţii mai bogate despre Eforia
45
Spitalelor Civile, familia Danielescu, evenimentele de la 1888, Reforma agrară
de la 1921.
Tonul anticomunist a fost înlocuit cu unul adaptat noilor condiţii
politice din România. În 1971 a fost redactată o nouă monografie a comunei
Chirnogi de către un colectiv format din inv. Ioan Pop, director adjunct al
Şcolii Stupinele, inv. Anghel Paceagiu, inginerii şefi ai celor două C.A.P.,
Ştefan Tuhar şi Gheorghe Samara, precum şi bibliotecarul comunei Chirnogi,
Maria Păduraru. Monografia este în bună parte cea a lui Nicolae Manea la care
s-au adăugat noile realităţi ale comunei de după 1960 când în comună s-a
încheiat colectivizarea agriculturii.
În anul 1983, Constantin Ceauşu, profesor al Liceului Teoretic din
Olteniţa, coautor al prezentei monografii, a redactat o lucrare de istorie locală,
pentru obţinerea gradului didactic I, intitulată „Reforma agrară de la 1921 în
plasa Olteniţa”, în care comuna Chirnogi este bine reprezentată, inclusiv colonizarea
Cadrilaterului cu chirnogeni.
Nici o variantă din aceste monografii nu a fost publicată, făcând parte
din aşa zisele scrieri „de sertar”.
De aceea, ca fii ai satului, ne-am hotărât să redactăm o monografie cât
mai amplă a comunei, la nivelul cunoştinţelor, informaţiilor zilelor noastre, o
monografie pe care chirnogenii o merită cu prisosinţă.
Sperăm să prezinte interes pentru iubitorii de istorie locală şi nu numai,
pentru că ea aduce în atenţia cititorului o perioada îndelungată, frământată şi
complexă din istoricul unei localităţi dunărene, Chirnogi.
Lucrarea conţine copii xeroxate, hărţi, citate, fotografii mai vechi şi
mai noi, care întăresc afirmaţiile noastre, iar glosarul ajută cititorii mai puţin
obişnuiţi cu arhaismele sau termenii ştiinţelor auxiliare ale istoriei.
Note:
1) Arhivele Naţionale, Filiala judeţului Călăraşi, Fond Primăria
Chirnogi, Dosar 23/1934, f. 65;
2) Arhivele Naţionale Bucureşti, Fond. Fundaţia Culturala
Regală, Dosar 2068/1934, f. 28;
3) Arhivele Naţionale, Filiala judeţului Călăraşi, Fond Primăria
Chirnogi, Dosar 110/1939, f. 88;
4) Ibidem, Dosar 165/1941, f.13;
5) Ibidem, Dosar 215/1943, f. 13
6) Arhivele Naţionale Bucureşti, Fond MCIP, Dosar 2014/1945,
fila 63;
7) Ibidem, Dosar 2014/1945, fila 64;
8) Arhivele Naţionale, Filiala judeţului Călăraşi, Fond Primăria
Chirnogi, Dosar 406/1954, f. 7-8.  -VA URMA !

Error