„IEPURASUL MEU IUBIT !”-in cadrul cercului ATELIERUL FANTEZIEI de la CLUBUL COPIILOR OLTENITA !

Unul dintre simbolurile universale ale sarbatorii Pascale este iepurasul.
Acesta este prezent in casele noastre in diverse ipostaze in ziua in care sarbatorim invierea Lui Iisus, de la figurine din ciocolata, la cei reali.
La CLUBUL COPIILOR astazi s-a desfasurat activitatea „IEPURASUL MEU IUBIT !” in cadrul parteneriatului dintre unitatea noastra si Gradinita nr. 5 Oltenita, cercul ATELIERUL FANTEZIEI coordonat de doamna PETRE FLORINA si grupa de copii coordonata de doamna STOICA FLORENTINA.
Copiii prezenti: Lazar Daria, Dumitru Stoica Albert Lucas, Enache David, Nedelea Justin, Raiu Alexandru si Ghelmez Raluca au ascultat povestea Iepurasului de Paste si au confectionat iepurasi din ciucuri, in cadrul activitatilor din saptamana SCOALA ALTFEL-SA STII MAI MULTE SA FII MAI BUN !
La sfarsitul activitatii au primit diplome si dulciuri – surpriza pregatita de doamna Petre Florina.

Povestea iepurasului de Paste

Odată, demult, pe când zânele colindau pădurile şi piticii răscoleau măruntaiele pământului în căutarea pietrelor preţioase, pe când animalele vorbeau şi puii de lup se jucau cu mieii, trăia într-o căsuţă dărăpănată la marginea unui cătun, un pădurar împreună cu nevasta şi cei doi copii ai lui. Erau destul de săraci şi îşi duceau traiul cam greu, într-una din zile, pe când se întorcea de la târg, numai ce zăreşte pădurarul într-un tufiş de la marginea pădurii un iepure ce se ascundea tremurând tot de frică.
Nu i-a fost prea greu să-l prindă şi să-l vâre în traistă, gândindu-se numai la friptura pe care avea să o facă din bietul iepuraş. Ajuns acasă, îi dădu traista nevestei, poruncindu-i să gătească iepurele, iar el, ostenit de atâta drum, se trânti în pat şi adormi pe dată. Cei doi copilaşi, auzind porunca tatălui, se strecurară binişor şi priviră în traistă, de unde le străluciră doi ochişori speriaţi şi înlăcrimaţi.
Din întuneric, iepuraşul îşi aştepta sfârşitul plângând, pentru că auzise şi el planul îngrozitor al olarului şi înţelesese despre ce era vorba. Doar v-am spus că pe atunci animalele înţelegeau limba oamenilor. Copiilor li s-a făcut aşa o milă de bietul iepuraş, că abia au aşteptat ca mama lor să plece o clipă din bucătărie şi au înşfăcat iepurele, punând în locul lui un cojoc din lână de miel. Au alergat cât au putut până la marginea pădurii, iar acolo au dat drumul micului urecheat, care a fugit mâncând pământul. Bineînţeles ca pădurarul a certat-o pe nevastă pentru că n-a avut grijă de iepure, iar în acea seară n-au mâncat friptură, ci urzici.
Dar s-a întâmplat un lucru mult mai frumos !
Mama Iepuroaică a zvonit prin toată pădurea fapta cea bună a copiilor, s-a dus chiar şi la vecina Găină, să-i povestească, ia r aceasta îi dărui câteva ouă. Iepuroaica, fericită, coloră ouăle, le decoră frumos şi le duse copiilor de au salvat viaţa micului iepuraş, punându-le într-un cuib de iarbă în grădină.
Despre ispravă a aflat şi Zâna Primăverii, căci Tatăl Iepure este un slujitor fidel al acesteia, iar el i-a povestit totul . Şi cum se apropia şi Sărbătoarea Paştelui, Zâna s-a gândit să-i răsplătească pe cei doi copii pentru salvarea iepuraşului şi a poruncit iepurilor să le ducă daruri.
Astfel, copiii pădurarului au găsit într-o dimineaţă, frumos înşirate pe pervaz,alune, fructe uscate, ciuperci şi faguri de miere şi multe, multe alte cadouri drăguţe.
De atunci. în fiecare an, tot mai mulţi iepuraşi aduc daruri copiilor cuminţi, harnici si buni.
Şi să ştiţi că iepuraşii n-au uitat niciodată de îndatorirea lor de a aduce, de Paşte, tot felul de bucurii copiilor.