GAZETA DE BUDESTI -NR 10 !

GENERALUL NICOLAE PETALA – PRIMAR AL COMUNEI BUDEȘTI

 

                                                                        Prof. Nicolae ȚIRIPAN

 

Așa după cum este cunoscut, în timpul dictaturii regelui Carol al II-lea și generalului (mareșalului) Ion Antonescu, nu au mai fost organizate alegeri comunale, primarii fiind numiți. Cei aleși pentru a fi numiți primari erau, de regulă, dintre fruntașii localităților, oameni cunoscuți, care se bucurau de încredere, cinstiți și harnici, cu calități remarcabile. În cazul comunei Budești, alesul regelui Carol al II-lea, pentru a fi primar a fost generalul Nicolae Petala, chiar dacă acesta nu avea nici o legătură de suflet cu comuna pe care urma să o administreze.

 

 

Iată ce scrie Lorin Popescu, în ziarul „Curentul” din 23 martie 1940: „În cuvântarea rostită în Senat, cu prilejul discuției la Mesaj, d. general Petala, primarul comunei Budești, a făcut această impresionantă descriere:

„Am găsit în satul meu, la o populație de 3600 de suflete: o singură școală cu patru săli, pentru 500 de elevi; o biserică mare și frumoasă, ctitorie a familiei Manu, pe cât de mare tot pe atât de goală; zece cârciumi mereu pline cu cârciumari foarte bogați; întuneric în minte; întuneric în suflete; familia destrămată; dușmănii de la om la om, rămășițe ale trecutelor lupte politice; procese nesfârșit de multe; poporul părăsit de mult de conducători, fără disciplină, fără respectul legii și al angajamentelor luate.

Dacă situația morală lasă atât de mult de dorit, apoi despre situația materială trebuie să recunosc că de la început mi-a părut dezastruoasă; afară de preotul satului și de câțiva cârciumari și comercianți de mai multe ori milionari, toți ceilalți locuitori i-am găsit luptând din greu cu sărăcia, iar pe unii într-o neagră mizerie”.

Această grozăvie se petrecea cu doi ani în urmă. Situația de astăzi este mult îmbunătățită, spunea d. general Petala, datorită străduințelor sale. D. general a știut să-și apropie sătenii și în felul acesta să-i învețe, să le dea sfaturi, să-i încurajeze, să-i oțelească.

Sărmanele noastre sate, cuiburile românismului nealterat, în ce nenorocită stare fuseseră aduse de politica deșănțată și demagogică! De ce și-or fi bătut oamenii joc de sat, când nucleul acesta a păstrat totdeauna miezul cel bun al neamului?! De ce conducătorii uitaseră satul, când 99% dintre ei, acolo își aveau obârșia, acolo își aveau îngropați măcar moșii și strămoșii?!

Satul este izvorul din care neamul își împrospătează apele, din care soarbe apa cea vie a nemuririi; de ce să lăsăm această fântână taumaturgică în părăsire și în paragină?

Gestul d-lui general de corp de armată Petala, de a lua în ocrotire un sat din Ilfov, merită a fi citat pe țară, pentru că e ca și unic. În loc să-și petreacă bătrânețile în tihnă, d. general se dăruiește salvării unui sat, pe care-l vrea organizat model. D-sa a răspuns la chemarea Suveranului și și-a dedicat zilele ridicării satului Budești.

Dacă toți foștii dregători și fostele căpetenii ale organizării noastre de stat ar lua câte un sat în grijă, dar nu simpatie transmisă din București, ci operă pe teren, cu răspunderea primariatului; dacă fii satelor ar reveni la casa părintească, din când în când, punând umărul la înfrumusețarea satului; dacă toți iubitorii de natură înverzită și înflorită și prețuitorii vieții patriarhale, ar ajuta la transformarea satelor, aceste mănunchiuri de buruieni ar fi toate splendide buchete și jerbe de flori de rai.

Niciodată nu este prea târziu să începi un lucru ca acesta. Mărturisirea d-lui general Petala să însemne limpezirea sufletelor celor care trebuie să iubească satul, dar cărora viața le-a așternut pe inimi borangicul uitării.!

Dar cine era generalul Nicolae Petala?

Conform datelor din dosarul personal, păstrat la Arhivele Militare, publicate de col (rtr.) Constantin Chiper și lt (rez) ing. Neculai Ursu, Nicolae Petala s-a născut la 29 august 1869 în orașul Vaslui și a decedat în anul 1947 la București.

A studiat la Școala primară din Vaslui, apoi la Școala Fiilor de Militari din  Iași, după care la Școala Militară de Ofițeri de Artilerie și Geniu din București, absolvită la 1 iulie 1887, apoi la Școala Specială de Artilerie și Geniu, absolvită în 1889 și la Școala Superioară de Război de la Torino-Italia, absolvită în 1894.

Autorii amintiți remarcă cariera militară, care a fost una deosebită:

– 1 septembrie 1887- admis în Școala Militară Ofițeri Artilerie și Geniu, absolvită la 1 iulie 1889 cu gradul de sublocotenent.

– 1890-1892, a lucrat la Școala Militară Ofițeri Artilerie și Geniu în calitate de comandant de pluton elevi. În mai 1892 a fost avansat locotenent.

– 1892-1894 urmează cursurile Școlii Militare de Război din Torino-Italia, pe care le absolvă cu rezultate bune, după care este detașat la Marele Stat Major, „specializându-se în realizarea lucrărilor de stat major și conducerea unei baterii de artilerie, în cadrul manevrelor regale”.

– 1 martie 1897 – este avansat la gradul de căpitan și numit în serviciu la Statul Major al Corpului 3 Armată din Galați.

– septembrie 1898 – este numit în funcția de comandant al Bateriei a 4-a din Regimentul 11 Artilerie Brăila.

– decembrie 1898 – iunie 1899 este atașat militar în cadrul Ambasadei Române din Viena, după care este trimis la instruire în Regimentul 38 Infanterie Brăila.

– 16 octombrie 1900 – 1 aprilie 1901, a îndeplinit funcția de comandant de companie în Batalionul 3 Vânători de Câmp din Ploiești.

– 1 aprilie 1901 – 16 februarie 1902, a lucrat în Școala Militară de Infanterie în calitate de ajutor profesor și de comandant companie elevi.

– începând cu 1 martie 1902 este mutat în Regimentul 21 Infanterie Ilfov. La 1 septembrie 1902 este trimis la specializare în Școala Militară Ofițeri de Cavalerie din Torino.

– anul 1903 – a lucrat în Regimentul 3 Infanterie Râmnicu-Vâlcea.

– 10 martie 1904 – este avansat la gradul de maior și numit atașat militar în cadrul Ambasadei României din Sofia.

– 1 octombrie 1906 – 16 aprilie 1908, este atașat militar la Ambasada Română din Italia.

– la începutul anului 1909, este mutat în Regimentul 11 Infanterie Galați, apoi la 1 aprilie 1910 este detașat la Ambasada Română din Sofia.

– 10 mai 1910, este avansat la gradul de locotenent-colonel, iar la 4 iunie 1910 este mutat în Statul Major al Diviziei 4 Infanterie din București.

– 16 octombrie 1910, este numit la comanda batalionului 2 Vânători de Câmp din București .

– între 1911-1912, a comandat Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni”, dislocat în București.

– 1 aprilie 1913, este avansat la gradul de colonel și a comandat Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni” în al 2-lea Război Balcanic, după care a fost numit șef de stat major al Corpului 2 Armată București, iar în luna mai 1913 la Corpul 3 Armată Galați.

– anul 1915, este numit la comanda Brigăzii 15 Infanterie din Galați.

1 iulie 1916 – este avansat la gradul de general de brigadă și a condus Brigada 15 Infanterie în campania militară din anul 196, iar după rănirea gravă a generalului Ion Dragalina, a comandat Armata I-a Română, în perioada 12-21 octombrie 1916.

-în anii 1917 și 1918 a comandat Corpul 1 Armată la Mărăști și Oituz, iar după încetarea luptelor de la Mărășești a asigurat stabilitatea graniței României.

– 10 mai 1918 – este avansat la gradul de general de divizie, iar în anul 1920 este numit la comanda Corpului 6 Armată Cluj.

– 1 aprilie 1925 – este numit Inspector General 3 pe Armată, apoi la 4 aprilie 1926, Inspector General 2 pe Armată.

– la data de 1 mai 1921 a fondat ziarul „Cultura Poporului” (1921-1928) fiind și director al acestuia.

S-a pensionat în anul 1930 și după pensionare a fost senator de drept.

A fost decorat cu Ordinul „ Steaua României” în grad de ofițer (1912), Ordinul „Coroana României” în grad de comandor (1909), Medalia „Avântul Țării” pentru Campania din anul 1913, medalia Crucea „Meritul Sanitar”(1912), alte ordine și medalii românești și străine.