RESPECT PENTRU BUNICII NOŞTRI (ACTIVITATE DE CARITATE LA CĂMINUL PENTRU VÂRSTNICI OLTENIŢA)

Elevele de la clasele de estetică a corpului omenesc ale Liceului Tehnologic „Ion Ghica” Olteniţa, au desfăşurat, printre alte activităţi din perioada „Şcoala altfel 2014”, vizite la saloanele de înfrumuseţare din oraş şi o vizită specială, cu scop caritabil, la Căminul pentru persoane vârstnice „Sf. Gheorghe” din Olteniţa. Vizita de caritatea fost considerată o ideea foarte bună atât de către conducerea căminului, cât şi de către persoanele care locuiesc acolo, deoarece acestea au vârste înaintate şi se deplasează cu mare greutate în oraş.
Activitatea a constat într-o vizită efectuată de un grup de eleve de la profilul coafor al şcolii noastre, îndrumate de d-na maistru Elena Baltoş şi d-na maistru Georgiana Ilie, la Căminul de vârstnici din Olteniţa, cu scopul de a presta gratuit servicii de înfrumuseţare doamnelor şi domnilor de acolo.
Elevele şi maistrele instructoare care le-au însoţit s-au deplasat cu întregul instrumental necesar şi realizat coafuri, tunsori şi manichiura a 15 persoane.
Doamnele şi domnii din cămin, beneficiari ai serviciilor noastre, au fost încântaţi de idee, atât pentru faptul că au primit cadou câte o coafură şi câte o manichiură, ci şi pentru faptul că au avut în preajma lor tinere care i-au binedispus prin energia pozitivă pe care o degajă speranţa din sufletele lor.
Activitatea a fost pentru elevele participante, organizate pe 6 ateliere de lucru, o activitate practică desfăşurată altfel decât în atelierul şcolii, în care au învăţat că o coafeză nu lucrează doar cu foarfeca, pieptănul, maşina de tuns şi forfecuţa de unghii, ci şi cu sufletul.
Activitatea a fost una dintre cele mai reuşite activităţi din unitatea noastră de învăţământ în săptămâna „Şcoala altfel” pentru că a valorificat într-o altă manieră şi cu un alt scop competenţele tehnice ale elevelor de la domeniul estetica şi igiena corpului omenesc. Obiectivul principal nu a fost cel caritabil, de a coafa gratis nişte doamene în vârstă care se deplasează greu, ci a fost unul umanitar, acela de a aduce un zâmbet pe chipurile bătrânilor din cămin, care, deşi au condiţii bune de trai, nu sunt vizitaţi decât destul de rar de tineri sau de copii. A fost, din partea elevelor noastre un gest de bunătate, şi un gest de responsabilitate socială din partea cadrele didactice şi al conducerilor celor două instituţii care au pus în practică această idee relativ originală.
(Prof. Paul Niculiţă)