REMEMBER-PROF.LUCIAN PAVEL-evocat de prof. MARIANA BITES !

LUCIAN PAVEL
L-am cunoscut pe domnul profesor Lucian Pavel în anul 1975;
eram elevă în clasa a zecea, profil uman, la Liceul „Alexandru Sahia”
din Oltenița, județul Ilfov. În primul an de liceu am studiat limba și
literatura română cu o doamnă profesoară care făcea naveta la
București; în cursul anului al doilea dumneaei a plecat și a urmat o
perioadă în care s-au perindat la catedră mai mulți suplinitori. Apoi a
apărut un profesor nou și a rămas cu noi, nu numai până la sfârșitul
liceului, ci și în continuare.
Orele de română au devenit altfel: întâi am fost intimidați de
prezența care părea severă, de nivelul academic al discursului, de
profunzimea comentariilor pe textele literare, de originalitatea
interpretărilor. Ne-am imaginat, fiindcă așa ne învățase școala până
atunci, că așteaptă de la noi să devenim niște copii ale dumnealui, ceea
ce oricum părea imposibil, fiindcă standardul era mult prea înalt
pentru vârsta aceea. După un timp am înțeles că voia să ne ajute să ne
găsim drumul, să ne descoperim și să devenim noi cei maturi, conform
propriilor abilități și aspirații. Avea un adevărat har să-i motiveze pe
elevi: unii se simțeau provocați să afle cât mai multe, alții să aibă
argumente pentru a interveni în dezbateri sau pur și simplu se jenau să
se prezinte la orele dumnealui nepregătiți; cert este că foarte puțini
veneau la clasă fără să parcurgă bibliografia sau fără să-și facă temele.
Și așa rezultatele clasei noastre la disciplina limba și literatura română
au devenit mult mai bune decât la celelalte materii.
Domnul profesor nu era chiar la începutul carierei didactice,
absolvise Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității
București și lucrase deja în mai multe școli: Școala Puieni (1963) în

Raionul Giurgiu, Școala Coconi și Clătești (1964-1966) în Raionul
Oltenița, Liceul „Nicolae Bălcescu” Oltenița (1967-1975), județul
Ilfov. A venit la liceul nostru ca profesor cu gradul II. Examenul
pentru gradul I l-a susținut împreună cu noi: am fost toți mândri că
inspecția specială s-a desfășurat la clasa noastră și că i-am fost alături
într-un moment important. Apoi ne-am despărțit, pentru că am
terminat liceul și ne-am răspândit prin lume, dar vocea gravă, care ne
învăța să căutăm sensuri dincolo de cuvinte sau ne dădea sfaturi
despre viață a continuat să ne sune în urechi.
Și dumnealui a plecat pentru că a devenit inspector de
specialitate la Inspectoratul Județean Călărași, dar eu l-am reîntâlnit
pentru că m-am întors acasă ca profesor de limba română; nu pot
descrie emoția cu care am așteptat inspecția pentru definitivat. S-a
așezat în ultima bancă și a urmărit ora cu atenție; din când în când
înclina aprobator din cap, așa cum făcea și când un elev își prezenta
tema. Gestul acela mi-a risipit emoțiile, iar lecția și examenul s-au
terminat cu bine. Desigur că toți profesorii debutanți beneficiau de
aceeași susținere din partea inspectorului școlar Lucian Pavel.
În 1990 a făcut pasul spre învățământul superior prin
participarea la un program de schimburi culturale, în cadrul căruia a
avut postul de lector de limba română la Universitatea din Beijing,
unde a rămas un an, iar în perioada 1994-2005 a fost lector de limba
română la Universitățile din Belgrad și Novi Sad. În perioadele
acestea a reprezentat un factor de legătură cu mediile culturale din
țările respective, mai ales cu acela din Serbia, având în vedere că
acolo a petrecut mai mulți ani.
În 1992 a fost numit director al Liceului Teoretic „Neagoe
Basarab” ( numele nou al Liceului „Alexandru Sahia”) Oltenița. Astfel
s-au născut colaborări interesante cu oameni de cultură din Serbia.
Anul 2005 l-a readus acasă ca inspector general al
Inspectoratului Școlar Călărași, funcție îndeplinită până în 2008, când
a fost pensionat. A continuat însă activitatea în calitate de consilier al
ministrului la Ministerul Educației, având în vedere că un om de
catedră cu o experiență profesională atât de bogată și de valoroasă
constituie o prezență benefică în universul școlii.
Este greu să cuprinzi în cuvinte un spirit atât de viu, o

personalitate fascinantă, care și-a lăsat amprenta în viața atâtor tineri;
a fost un dascăl cu vocație ce ar merita condeiul unui adevărat scriitor
capabil să-l oglindească într-un personaj literar. Nu cred că există
vreun fost elev care să-i fi uitat numele și care să nu-l pronunțe cu un
infinit respect. Plecarea sa timpurie din peisajul orașului nostru ne-a
lăsat mai săraci; numele Iulian-Lucian Pavel (Lucică Pavel pentru
prieteni) reprezintă o garanție a intelectualității în târgușorul nostru
provincial.
Prof. Mariana Biteș, Director Colegiul Național ”Neagoe Basarab”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Error