PRIMARIA ORASULUI OLTENITA-vechiul sediu !

Primul imobil pe care l-a ocupat birourile primăriei a fost o casă particulară situată în piaţa Mercur, colţ cu
strada Alexandru Ghica, proprietatea fostului primar N. Protopopescu clădire în care, 1 ani mai târziu a funcţionat
spitalul oraşului.
Un local propriu primăria nu a avut decât în anii 1874-1875.
Casele de pe strada Traian pe care Dimitrie Tretinescu le-a dat ca zestre ficei sale Alexandrina, căsătorită cu
Iancu Hagi-Velciu, după moartea acestuia, au fost cedate ca imobil, primăriei.Chiar în anul 1879 oraşul nu avea
altă clădire publică decât pe aceasta. Acest imobil avea să servească drept sediu administrativ al primăriei timp de
aproape 50 de ani, adică până în anul 1924, când edilii oraşului s-au gândit la construirea unui local propriu pentru
primărie, după cum rezultă din următoarea motivare:
“Actualul local al primăriei oraşului Olteniţa se compune din 4 încăperi puţin spaţioase care nu corespund
cerinţelor higienice, nici estetice şi apoi este într-o completă stare de ruină.
Cum oraşul nostru este un port principal la Dunăre şi un important centru pentru comerţul cu cereale,
se impune construirea unui local care să corespundă întrucâtva cerinţelor”.
COMISIA INTERIMARĂ, 1 Iunie
Măsurătorile şi devizele au fost făcute de inginerul oraşului C. Sălăgeanu, valoarea lucrărilor ajungând la
suma de 1.050.000 lei. Construcţia trebuie să fie executată din cărămidă cu mortar de var gras, fundaţiile tot din
cărămidă, tencuielile soclului cu ciment, pardoselile din scânduri, sala publicului, pe jos, plăci de mozaic, puse
pe un strat de 0,10 cm. gros de beton. învelişul va fi format din ţigle format mare de Jimbolia.
La 2 septembrie s-a ţinut licitaţie publică pentru darea în folosinţă a acestui local, concurenţii fiind „ingineri,
arhitecţi sau antreprenori care au executat asemenea lucrări în bune condiţii”.
S-a admis oferta domnului Dăscălescu cu suma de 1118,250 lei, adică 6,5% peste preţul din
deviz.
Această ofertă a fost aprobată şi de Consiliul de Miniştri. Un alt concurent se oferise a executa lucrarea cu
7,5% peste deviz.
Costul lucrării se va plăti din fondul de 1050,000 lei prevăzut de articolul nou provenit din despăgubirile
de război ce s-au acordat oraşului de Ministerul de Finanţe.
Noua clădire se va ridica pe un loc cuprins între primăria veche şi curtea liceului.
Intre punctele din contract încheiat la 20 sept. 1924 între domnul Hristache Daniilescu şi domnul inginer
Dăscălescu se prevedea:
– „Lucrarea se va executa de către antreprenor conform devizului.
– Materialele întrebuinţate va fi de cea mai bună calitate.
– Lucrarea se va executa sub controlul serviciului tehnic al primăriei.
– Diferendele de ordin tehnic privitoare la această lucrare se vor judeca de către Consiliul Tehnic Superior,
iar celelalte diferende cad în competenţa Tribunalului Ilfov”.

PRIMĂRIA ORAŞULUI OLTENIŢA
Deasupra celor trei uşi de la intrarea principală scria cu litere mari în semicerc pe timpuri :
PRIMĂRIA ORAŞULUI OLTENIŢA
Când primăria şi-a mutat sediul în imobilul Sfatului Popular raional Olteniţa, aici a luat fiinţă întreprinderea
de gospodărire orăşenească- IGO – devenită după revoluţie Regia Autonomă de Gospodărire Comunală
Locală
Intrucât lucrarea a fost terminată pe ziua de 16 august s-a făcut recepţia pentru care au fost delegaţi; inginer C. Sălăgeanu, Aristide Penu (vice preşedintele Comisiei Interimare) şi Ioan Bălan
(membru al Comisiei Interimare). Pe ultimii doi i-am cunoscut.
S-a încheiat un proces verbal pentru următoarea SITUAŢIE DEFINITIVA, reprezentând lucrările executate
la localul primăriei de domnul inginer Gh. Dăscălescu
TOTAL……………………………………..1.174.442,65 LEI
Se adaugă conform contractului
6,50% adică……………………………….76.338,72 lei
TOTAL 1. 250.781,31 lei
De asemeni s-au recepţionat lucrările suplimentare în valoare de 193.280 lei. Devizul pentru cumpărarea
mobilierului a fost întocmit de Serviciul Tehnic al oraşului pe suma de 100.000 lei.
APROAPE UN MILION ŞI JUMĂTATE A COSTAT NOUA CLĂDIRE A PRIMĂRIEI
ORAŞULUI OLTENIŢA
A costat mult, dar dacă ar fi durat mult s-ar fi compesat. Cât va dura noua clădire şi cine va da asigurarea duratei sale nu şi-a pus nimeni întrebarea, iar aceste lucruri nu se aduc în discuţie întâmplător.
N-au trecut nici 6 ani, când în luna februarie 1931 „Consiliul avertizează că localul actual al primăriei, să fie
cât mai urgent posibil evacuat, întrucât prezintă pericolul de a se prăbuşi”.
Birourile şi documentele oraşului nu le rămânea decât două variante; fie să se întoarcă în vechiul local construit în 1864, fie să caute altul. S-a ales a doua variantă. S-a închiriat de către FOSTUL PRIMAR I. DECULESCU
prin Tribunalul Ilfov, Sindicul Falimentelor, localul băncii falite „OLTENIŢA“ pe termen de doi ani, începând de
la 15 martie 1931, cu o chirie anuală de 120.000 lei.
În această situaţie iată că PRIMĂRIA AVEA TREI IMOBILE îN ANUL 1931;
– unul vechi în care funcţiona de fapt poliţia oraşului. Pentru lămurirea cititorului arăt că poliţia oraşului în
1931 a funcţionat în clădirea în care s-a aflat vizavi de actuala poliţie, pe locul dintre spatele procuraturii în anul
336
2002 şi ultimul bloc din spre sud de pe strada mare (Argeşului).
– altul nou dar încuiat – adică cel cu probleme pentru evacuare,
– şi al treilea, cel închiriat, în care primăria a fost forţată de împrejurare să se mute.
Referitor la starea noului imobil care, aşa cum am arătat mai sus, deşi a costat aproape un milion
şi jumătate, iar la mai puţin de şase ani a devenit insalubru, apărând chiar pericolul de a se prăbuşi, construit în
aceaşi curte cu vechiul imobil, pentru situaţia nedorită care a apărut, s-a invocat motivul că s-a clădit pe locul unde,
cu mulţi ani în urmă a fost un prival de a cărei existenţă nu au avut cunoştinţă organele tehnice.
Tot tehnicienii au fost cei care bănuiau că la această situaţie necorespunzătoare este posibil să fi contribuit şi
vărul mult mai slab decât cel care se întrebuinţase cu 66 de ani în urmă la mortarul vechiului imobil.
Precizez că 66 de ani se socotea ca vechime faţă de anul 1931.
DE AICI REZULTĂ CĂ IMOBILUL VECHI AL PRIMĂRIEI FUSESE CONSTRUIT îN ANUL
1865.
Peste mai puţin de un an însă, oraşul dispunând de fonduri, imobilul construit cu mai puţin de 6 ani în urmă
a fost dărâmat – pe atunci nu se folosea termenul demolat, care provine din limba franceză de la ,,demolir“, cu care
noi ne-am familiarizat în timpul regimului comunist, când dărâmarea caselor oamenilor devenise ceva frecvent,
obişnuit şi normal în viziunea exponanţilor autorităţilor puterii de până în 1989.
Astfel că, nu e un paradox, dar, în locul noului local demolat, s-a construit un imobil impunător şi rezistent,
care se menţine până în zilele noastre, chiar dacă nu mai este primărie.
Atenţie! Se vorbea că primarul din acea perioadă, preotul Gheorghe Sechelarie care a oficiat slujba religioasă
şi a binecuvântat primăria, îmbrăcat în preot, CU EŞARFA TRICOLORĂ TRANSVERSALĂ PE PIEPT DE PRIMAR, LA URMĂ AR FI SPUS:
„Să dea Dumnezeu ca noua construcţie a primăriei, să dureze atâtea sute de ani câte milioane a costat construirea ei“. Cum primaria a costat în jur de două milioane lei, înseamnă, potrivit spuselor preotului-primar Gheorghe
Sachelarie, că imobilul nou construit trebuie să dureze 200 de ani. Iată că din 1932 şi până acum au trecut peste 70
de ani. Pentru a se izbândi cele prorocite înseamnă că imobilul primăriei va trebui să mai reziste 130 de ani ceea ce
nu este imposibil.
Pentru lămurirea cititorului, arăt că primăria construită în anul 1932 – este imobilul în care, de la înfiinţare
şi-a avut sediul administrativ, Intreprinderea de Gospodărie Olteniţa (I. G. O.) devenită în prezent Regia Autonomă
de Gospodărie Comunală Locală Olteniţa (R.A.G.C.L.) – de lângă liceul Neagoe Basarab.
Se va vedea şi din fotografie.