OLTENITA DE ALTADATA-UNIUNEA GENERALA A MICILOR INDUSTRIAŞI SI MESERIAŞI PATRONI !

UNIUNEA GENERALA A MICILOR INDUSTRIAŞI SI MESERIAŞI PATRONI, DE TOATE
BRESLELE, DIN ROMÂNIA MARE – FILIALA OLTENIŢA (U.G.M.I.M.P.R.)Cu ocazia constituirii comitetului Uniunii Generale a Micilor Industriaşi şi meseriaşi Patroni de Toate
Breslele din România Mare
FILIALA OLTENIȚA la 8 august 1926.
Rândul de jos de la stânga la dreapta:
1.Alexandru Cătălui croitor de lux. 2.Ion Studinschi Gusti, avea motor de tăiat lemne şi avea casa în
partea de nord a grădinii publice lângă casa învăţătorului Teodorescu Rică (Radu).3.Poliţaiul oraşului .4.—
5.Anton Apostolescu (brutarul),6.N.Zaharescu(care a reprezentat filiala Olteniţa din 1924 până în 1926 fără
niciun membru),7.—,8.Mihalache Buzilă cismar de profesie, comerciant, 9.—
Rândul doi, la mijloc (de la stânga la dreapta)
Marinescu (Talpălată)2.Gh.Beja cel cu ochelari, croitor comerciant, 3.N.Chirlomez curelar, comerciant,
4.Munteanu Ion, 5. Costică Țală croitor comerciant, 6. Ion Lovin cismar comerciant,7.Ion Dubazu, 8.—-
Rândul 3 de sus (de la stânga la dreapta).
Gheorghe Mică era om de serviciu din rurală, 2. I.Porojan frânghier comerciant,3.—4.Manole Iordoc
comerciant,5.—6.—7.Marin Neamţu croitor comerciant, 8.—9.—-10. Victor Bărbieru frizer.
Iată principalii beneficiari:
– fabrica de pâine (manutanţa) Olteniţa,
– construirea clădirii – sediul primăriei Spanţov,
– reparaţii la multe clădiri de primării din împrejurimi,
– un grajd montă vite în comuna Chiselet,
– un ghişeu la aviaţia civilă în valoare de 700.000 lei ce a fost executat în colaborare cu centrala (cota de
1% s-a împărţit în două).
În timpul din urmă s-a încheiat provizoriu un contract cu Corpul II Armată pentru exploatarea unei păduri
din judeţul Odorhei, tăiatul, transportul cu vagonetul şi cu carele până la gara Augustin. Contractul acesta s-a
ridicat la 22.000.000 lei.
Până în 1931 filiala nu a avut clădirea proprie. În anul 1928 primăria a cedat un teren cu condiţia ca să
construiască o clădire chiar în acel an. Dar din lipsă de fonduri nu s-a putut realiza, deşi era într- o perioadă
plină de prosperitate.
Declanşarea celui de-al doilea război mondial avea să marcheze începutul declinului acestei uniuni.

Din anul 1924 până în 1926, un oarecare domn N.Zaharescu reprezenta filiala Olteniţa fără niciun membru. De-abia la 8 august 1926 s-a luat hotărârea de a se desfăşura activitatea pe baze serioase alegându-se
primul comitet format din:
N. Zaharescu preşedinte, I.Studinsky Gusti şi I.Popovici vicepreședinţi, C. Dumitrescu Ceauşu secretar,
Alexandru Cătălui casier şi încă 10 membrii. (Pe primii 4 i-am cunoscut).
Această uniune, datorită puterii economice, seriozităţii şi experienţei în afaceri şi comerciale pe care o
dobândiseră în timpul relativ scurt, a funcţionat până în pragul declanşării celui de-al doilea război mondial.
Numărul membrilor ajunsese la 132.
Scopul înfiinţării este menţionat în statutul uniunii, din care am apreciat demn de reţinut cuprinsul articolului 2:
„De a ocroti interesele generale ale micilor industriaşi şi meseriaşi patroni, de a favoriza dezvoltarea lor,
de a sprijini justele lor doleanţe în faţa autorităţilor, potrivit intereselor generale economice ale ţării.
A -De a ridica prestigiul micilor industriaşi şi meseriaşi patroni,
B -De a face înlesniri tuturor membrilor ei, şi de a putea lua lucrări de la stat, judeţ şi comună,
C -De a înlesni procurarea materialelor acelora care au luat lucrări prin Uniune şi tuturor membrilor pentru
prosperitatea industriei şi meseriei din întreaga ţară.”
Cu alte cuvinte, filiala din Olteniţa este o solidarizare a micilor industriaşi şi meseriaşi patroni pentru
susţinerea intereselor, pentru a lua lucrări la stat, comună, etc.. ..pentru a căpăta credit şi pentru a se ajuta reciproc.
Fondurile rezultate din taxe de înscriere, din cotizaţii, donaţii şi cota de 1% din valoarea lucrărilor contractate prin Uniune. Din toate aceste încasări se vărsa la centru o cotă de 10%.
În anul 1928 se contractează un împrumut de 700.000 lei prin banca „Olteniţa”. Din 1928 până în anul
1931, se rambursase – se plătise – mai mult de jumătate din sumă.
Banca devenind falită, restul din datorie trebuia să fie rambursată Societăţii Naţionale de Credit Industrial.
Toţi membrii împrumutați, garantau unul pentru altul cu garanții imobiliare.
Activitatea filialei era destul de diversificată şi dispersată.