OLTENITA DE ALTADATA-TRAIAN PĂUN-ELEV, PROFESOR ȘI DIRECTOR LA LICEUL CONSTANTIN ALIMĂNEȘTEANU DIN OLTENIȚA

Traian Păun a fost unicul caz când un copil de la ţară a trecut prin toată filiera posibilă a unei instituţii de învăţământ liceal, parcurgând toate etapele, până la ieşirea la pensie.
Astfel că după examenul de admitere în clasa I la liceu, a urmat examenul de capacitate, după terminarea
celor patru clase, deci cursul inferior accede în cursul superior a următoarelor patru clase, susţine examenul de
bacalaureat pe care-l ia cu brio, reuşeşte cu medie mare la examenul de admitere la Facultatea de Litere din
cadrul Universităţii Bucureşti, după absolvirea aceste ia devine profesor, susţine examenele de grad – a avut trei
gra daţii -, după alte examene este titularizat prin decret regal, iar în final devine director la acelaşi liceu “Constantin
Alimăneşteanu” din Olteniţa.
Traian Păun s-a născut la 22 noiembrie 1913 în comuna Ulmeni judeţul Ilfov (din 1982, judeţul Călăraşi).
Este fiul lui Alexandru Păun şi al Mariei Păun, gospodari de frunte, cu stare, recunoscuţi la vremea lor ca oameni
serioşi, de caracter.
A învăţat patru clase la şcoala primară din comună, după care, în urma examenului de admitere, este înscris
la liceul “Constantin Alimăneşteanu”din Olteniţa. Împreună cu un coleg Istrate Vasile, a stat în gazdă la un tâmplar
Niculae Coconaşu din Oltenița.
Din clasa a doua de liceu directorul şi profesorul de excepţie Alexandru Stoicescu – profesor de limba română
– avea să-l repereze pe elevul Traian Păun cu ocazia unui extemporal căruia, depistându-i chemarea, vocaţia și înclinarea spre scris, avea să-i îndrume paşii în această direcţie până la terminarea liceului.
Datorită situaţiei şcolare şi rezultatelor la învăţătură, Traian Păun avea sa devină bursier, împrejurare în care
a fost scu tit şi nu a mai plătit taxa liceului.
”Era foarte conştiincios ca profesor şi ambiţios ca om. Purta totdeauna un costum de haine de o culoare
foarte frumoasă, maron deschis spre auriu. Mi-a explicat că era stofă ţesută în casă şi vopsită de mama lui cu
zeamă de pănuşe de porumb” aşa explică pro fesoara Dalvina Bergheanu – profesoara de matematică, contemporană

cu Traian Păun, în anul 2014 în vârstă de 99 de ani, împliniți la 8 august, care în perioada 1943-1948 a predat
matematica la Olteniţa, nu numai la liceu, ci şi la Școala de Meserii.
De pe la jumătatea anului 1942 – spune profesoara de mate matică Dalvina Bergheanu – se anunţase pentru
toamna anului 1943 un concurs pentru ocuparea catedrelor vacante de la toate şcolile din țară numit “Examen de
capacitate” şi se ţinea o dată la câţiva ani. Precedentul se ţinuse în 1937 la Cluj, iar următorul la Bucu reşti în
1948, care avea să fie ultimul.
De la Olteniţa s-a prezentat dânsa, doamna Dalvina Bergheanu – profesoara de matematică – şi Traian Păun
de limba română, care erau suplinitori. Examenul era foarte greu şi se ţinea după legea lui Spiru Haret. Comisiile
erau formate la fiecare obiect din 5-6 pro fesori universitari, câte unul de la fiecare centru universitar din țară ca
să cuprindă toate materiile studiate în facultate.
Examenul consta din mai multe probe consecutive, la inter vale de 2-3 săptămâni, fiecare eliminatorie, cu
media minimă 7,50 de fiecare, iar in final cei reuşiţi ţineau o lecţie practică la o clasă a liceului “Titu Maiorescu”,
din Bucureşti, de faţă fiind toa tă comisia. Acest examen era foarte greu pentru că un profesor nepregătit nenorocea
30 de generaţii (adică până ieşea la pensie).
Atunci în 1943 Traian Păun şi Dalvina Bergaeanu de la Olteniţa au reuşit şi au fost titularizaţi.
Profesorii titularizaţi prin decret regal deveneau persoane inamovibile, așa cum sunt în zilele noastre judecătorii, procurorii și magistraţii. Iată deci câtă atenţie se acorda de către stat atunci ca drelor didactice.
Căsătoria lui Traian Păun cu Lucia Ruţă se datorează profesoarei Dalvina Bergheanu şi iată cum explică
aceasta că s-a întâmplat. Pe atunci directorul liceului profesorul Hriţcu Dumitru, provenit din Basarabia, profesor
de istorie cu cinci gradaţii, îi spune Dalvinei Bergheanu îngrijorat: ”Știi, aşa nu mai merge: la secţia reală farmacistă, profesoară de chimie, la fizică, ingineri, încearcă să găseşti pe cineva de specialitate”. Atunci Dalvina
Bergheanu, la Bucureşti, a pus un bilet la facultatea de fizică în avizier în acest sens. I-a răspuns la telefon o
tânără absolventă a facultăţii de fizico-chimie, cum era pe atunci. Se numea Lucia Ruţă (Răuţă). S-au întâlnit.
Locuia încă la căminul de studenţi, unde a stat până şi-a dat licenţa şi era gata să se întoarcă acasă: era din
Oltenia. Ca s-o convingă, i-a spus că va sta la ea, la doamna Bergheanu în cameră, până se va descurca cu salariu.
A venit cu ea la Oltenița şi câteva luni a locuit la domnnişoara Rojin. La numai câteva luni, s-au văzut, sau plăcut şi s-a căsătorit cu Traian Păun. Păcat însă că Lucia Ruţă , născută la 28 iunie 1922 a murit de tânără la
7 martie 1979, adică la vârsta de 57 de ani. A făcut o congestie cerebrală.
Din căsnicia lor au rezultat două fete. Una din ele fi ind doctoriţă căsătorită cu doctorul Diculescu, cea care
mi-a dat fotografiile alăturate, cu multă bunăvoinţă, când a auzit că am fost elevul tatălui ei. Pentru aceasta o rog
să primească respectuoasele mele mulţumiri.
În anul 1947 s-a întâmplat un incident care a tracasat mai mulţi profesori şi chiar pe directorul Hriţcu. Cazul
este detailat explicat în capitolul cu doamna Dalvina Bergheanu, iar eu aici arăt succint că este vorba de asumarea
răspunderii promovării unor elevi respinși la corigenţă de profesorul de limba latină.
După reclamaţii făcute de avocatul Ştefan Gheorghe pe atunci singurul primar comunist intelectual, au urmat
anchete şi cercetări de la minister, stare de lucruri care pe Hrițcu l-a nemulţumit, l-a obosit şi l-a supărat. Pentru
aceste evenimente şi nereguli, directorul Hriţcu, deşi era nevinovat i s-a cerut să iasă la pensie cu data de 1 septembrie 1947. În aceste împrejurări direcţia liceului i-a revenit profesorului Traian Păun, atunci în vârstă de 34
de ani.
În ţară evenimentele s-au precipitat şi aveau o evoluţie rapidă în rău. La 30 decembrie 1947 Regele Mihai I
a abdicat forţat de V. I. Vâşinschi adjunctul Ministrului Afacerilor Externe sovietic şi de comuniştii din interiorul
ţării. Chiar pe 30 decembrie 1947, Gheorghe Vasilichi de profesie tinichigiu, cu doar patru clase primare a fost
numit la conducerea Ministerului Educaţiei și Învăţământului. În 1948 a urmat aşa-zisa reformă a
învăţământului când totul s-a bulversat, s-au eliminat din studiu toate limbile străine şi s-a introdus numai limba
rusă la toate clasele de la clasa I la clasa a VIII-a, iar cadrele didactice, chiar dacă erau pregătite profesional, dacă
nu aveau origine socială sănătoasă, erau disponibilizate. În aceste împrejurări misiunea profesorului Traian Păun
a fost destul de grea.
Generaţiile noastre care i-am fost elevi pentru felul cum ne-a învăţat limba română, îi vom purta o veşnică
recunoştinţă atâta cât vom exista şi noi.
La intrarea principală în cimitir, a doua alee pe partea dreaptă se află locul de veci al familie Traian Păun,
unde îşi doarme somnul de veci şi sora sa, căsătorită cu comerciantul-cismar Bâţu, iar pe o cruce scrie:
TRAIAN PĂUN n.22.11.1913 – d. 28.XII.1989
LUCICA PAUN n.28.VI.1922 – d. 7.III.1979– Fragmente extrase din cartea MONOGRAFIA ORASULUI OLTENITA de PAUL AMU !