OLTENITA DE ALTADATA-Regele Carol I a trecut prin Gara CFR Oltenița în 1913 !

Doctorul C.Deculescu scrie în însemnările sale de demult :                                                                                      Este vorba de trecerea prin anul 1913 a Regelui Carol I prin gara noastră Olteniţa, în drum spre port,
unde urma să se îmbarce, spre mai multe destinaţii, cu diverse misiuni speciale de informare pe Dunăre.

“Primarul Iancu Slăvescu, se îmbrăcase în ţinută de gală în frac, cu jobenul în mână. Împreună cu tataspune doctorul Deculescu, mă aflam şi eu la gară ca să asistăm la sosirea regelui.
Luasem loc pe peron, lipiţi de clădirea gării, în spatele autorităţilor şi mulţimii de oameni care veniseră
să-l vadă pe regele nostru.
Îndată ce trenul s-a oprit în faţa gării, din vagonul regal cu fereastra deschisă, regele privea mulţimea în
urale.
Nu trecu decât vreo două minute când regele ridică uşor mâna şi face un semn de chemare cu degetul
privind spre noi. Şi pentru că era o distanţă de aproximativ 15 metri între noi şi vagonul regal, tata face un
semn întrebător – punând mâna pe piept – ca să se convingă dacă regele îl vizase pe el.
La răspunsul afirmativ al regelui cu capul, tatăl meu avansează şi apropiindu-se de fereastră îl aude pe
rege spunând: De unde cunosc eu pe mata?…
Am avut cinstea să Vă primesc ca ajutor de primar în anul 1897, apoi în 1904, ca primar, iar a treia oară
la serbarea de 40 de ani de domnie a Măriei Voastre în grădina Cişmigiu din Bucureşti, unde s-a oferit masa
tuturor primarilor oraşelor din ţară.
Regele voios şi convins, a răspuns : Da!, Da!… vezi că nu m-am înşelat, dând mâna cu tata afectuos. Iar
tatăl meu care avea umor şi redactează aceste amintiri la peste 90 de ani, iar în 1913 avea exact 24 de ani şi era
foarte chipeş, mărturiseşte că în ce-l privea, se afla în acel moment într-un “schimb de priviri” cu tinerele
principese, nu fără a adăuga imediat : “Risum teneasis”, adică, “să nu râdeţi” în latina nostalgică a autorilor
clasici studiaţi de el cândva în îndepărtata lui adolescenţă.”
Rog a observa cum providenţa a stimulat perpetuarea conexiunilor în timp, şi după aproape un secol –
Dumnezeu, pentru că altfel nu-mi explic, El fiind singurul coordonator în toate şi la toate – cititorul ia cunoştinţă
despre lucruri complet inedite, de mult uitate, îngropate în timp sub mantia uitării.
Prin urmare iată că aflăm că Regele Carol I a trecut prin Gara CFR Oltenița în 1913 și de asemeni că a mai
fost în Oltenița în 1897 și apoi în 1904.
Dar să mă explic:
– în anul 1906 se împlineau 40 de ani de domnie a Regelui Carol I
– evenimentul a prilejuit – cum era şi firesc – o serie întreagă de manifestări
– Carol I cu o domnie de 48 de ani, se situează – după cunoştinţa mea – al treilea în lume, după Victoria
Împărăteasa Marii Britanii cu 64 de ani, Împăratul Hirohito al Japoniei cu 61 de ani, iar apoi vine Ştefan cel
Mare cu 47 de ani.
Dat fiind faptul că se preconiza – aşa cum dealtfel s-a şi întâmplat – că va participa în mod liber multă
lume, Consiliul de Coroană a hotărât ca serbarea aniversară să aibă loc în aer liber în grădina-parc Cişmigiu.
– printre invitaţi s-au numărat toţi primarii tuturor oraşelor din ţară, acestora oferindu-li-se să servească
o masă;
– în cadrul şi cu ocazia organizării expoziţiei jubiliare, au fost prezentate fotografii executate în acel an
1906, chiar de către doctorul Constantin Deculescu împreună cu tatăl său.
Un set din aceste fotografii – care au fost apreciate în cadrul expoziţiei – doctorul Constantin Deculescu
i le-a dat mai târziu profesorului nostru Marin Cernea, cu care era prieten, deşi între ei exista o diferenţă de
19
vârstă apreciabilă. Cu timpul şi doctorul Ilie Cernea fiind bătrân, pensionar, văduv, pentru că doamna Melita Cernea distinsa
sa soţie şi profesoară, despre care voi vorbi la momentul potrivit, a decedat mai de mult iar copiii săi, fiind
plecaţi din Olteniţa, fiica sa doctoriţă la Cluj, iar fiul său economist la Sibiu, neavând cui să le lase şi pentru a
fi în siguranţă, conştient de valoarea acestora, prin actul de donaţie din 3 iunie 1988, a donat Muzeului de
Arheologie Olteniţa un număr de 61 de fotografii. Deci aceste fotografii au valoare istorică-UNICAT.
Actul de donaţie cuprinde din partea donatorului dr.Ilie Cernea , dornţa exprimată, ca un fel de clauză, ca
fotografiile şi ilustratele să constituie un panou cu o titulatură adecvată, care să aibă ca menţiune “Donaţie
Melita şi Ilie Cernea”. Predarea s-a făcut de donator, dr. Ilie Cernea, iar primirea de dl Done Şerbănescu directorul Muzeului de Arheologie Olteniţa, de faţă fiind şi semnând ca asistent dl. Mihai Grigorescu fost profesor
de istorie şi director al liceului din Olteniţa, în perioada când acesta se numea “Alexandru Sahia”. Cu soţia
profesorului Grigorescu, am fost o perioadă coleg de liceu şi de clasă, la vremea respectivă dânsa se numea
Dincescu Florica. Cu fratele său Dincescu Tudor 85 de ani în 2008 sunt vecin cu casa mea.
Prin urmare aceste fotografii apar în lucrarea de faţă cu explicaţiile de rigoare, cititorul având prilejul să
vadă, ceea ce de fapt nu va mai putea vedea în realitate niciodată, pentru că majoritatea din aceste clădiri au
fost demolate de regimul comunist şi de asemenea va afla locuri neştiute de nimeni, cu excepţia a numai câtorva
persoane care supravieţuiesc şi care au trecut de venerabila vârstă de 90 de ani. Bineînţeles că fotografiile nu
apar grupate, ci fiecare la capitolul şi obiectivul pe care îl reprezintă.