OLTENITA DE ALTADATA-Monografia orasului OLTENITA de ALEX. MARCULESCU !

Colegilor mei fondatori primii absolventi (1927) ai liceului din Oltenita

dragoste de coleg prieten

P r e f a t a

Studiul monografic al orasului Oltenita mi l-a inspirat lectura (1923) Monografiei orasului Giurgiu de I. Boldescu pe cand, licean in clasa V-a, urmam cursurile liceului „Ion Maiorescu“, de acolo.

Cu multi ani mai inainte de anul 1923, o coincidenta ne spune mai mult: in anul 1907 Ianuarie 25 un domn Gh. Ioanid cere, Consiliului comunal al Oltenitei de atunci in frunte cu C. Danielescu, ajutoare pecuniare pentru facerea unei astfel de lucrari. Consiliul, in sedinta din 3 Februarie 1907, amanarea ajutorului solicitat. In anul 1907 insa, cateva luni mai tarziu, m’am nascut eu.

Oltenita — studiu album monografic —, luand for­ma tiparului, se datore§te in cea mai mare parte profesorului meu, d-l Simion Mehedinti, care cetindu-mi lucrarea m’a indemnat a o tipari.

Determinat de sfaturile D-sale ce mi-au fost de un real folos, imi permit pe calea aceasta a-i aduce respectuoase multamiri.

Te indemn, iubite Oltenitean si cetitor, daca pleci la drum cu gandul de a-ti cunoaste tara, sa te opresti mai intai in orasul tau — loc scump de amintiri ce te leagana pe urmele copilariei — ce-ti ofera, poate, un camin mangaietor. Caci orasul tau, un colt din tara ta este.

Bucuresti, 1932, Martie 7.

 

POZITIUNEA ORASULUI OLTENITA.
<
Doritor de locuri cari sa-ti ademeneasca ochiul, lunca dela confluenta raului Arges cu fluviul Dunarea, Gangele sfant al stramosilor nostri Geto-Daci ^[1]), iti ofera oraselul pus in rama de diguri, impodobit cu padurici de salcii si plopi, predominat de dealurile cu ciresii precoci inflorind ai Turtucaiei. De este primavara si te afli pe malul stang, oltenitean, al Dunarii, privelistea care se desfasoara inaintea ochilor variaza in pitoresc.

 

In dreapta ta, in fund, pe celalalt mal, vezi Turtucaia cu case scaldate in soare, profilandu-si minaretul cu semiluna al geamiei, vestigiu al vremii cand otomanii isi purtau turbanul si salvarii pe strazile urcande si cosborande, au si astazi  aspect oriental, ale fostului Iarotakoi *).

 

 

 

Inaintea ta, batranul Istru proptit in marginea podisului prebalcanic, vazut din lunca sub forma dealurilor de argila si calcar, si-a stabilit pentru multa vreme albia si poarta in sus si in jos pe apele-lucinde sumedenie de barci cu pescari,cari cutreera pana toamna tarziu Dunarea si baltile ei.

In stanga, dealurile Turtucaiei se prelungesc ondulandu-se si privite prin bratele de apa pe care ostrovul Kussui i le creaza Dunarii, in lumina aurorii, dealurile apar 0 frumusete bosforeana; caci cine a vazut din departare, de pe vapor pe mare, intrarea in Bosfor si Dunarea aici, nu poate fi contrazis. Iar cand crepusculul te-a gasit intarziat pe chei, portul, lipsit de forfoteala vietii care

s’a scurs in oras si impresurat de linistea ce te predispuni meditatiei, iti prilejueste admirarea na- turii care, cuprinsa de noaptea ce-si intinde pe furis pansza, poarta mai departe intr’insa tainele, pe cari numai norocul inzestrator de multa simtire te imbie sa le patrunzi farmecul lor.

Privit de pe frumosul pod de fier, intins la inaltime peste albia Argesului, oraselul Oltenita iti apare impodobit cu copaci infrunziti, patat in mozaic de acoperisuri de case albe, dominat de cupola bisericii Sf. N- colae, de turnuletul fostei Banci Oltenita si de Castelul de apa izolat la marginea orasului ca o straja de demult al lui. Tot de pe pod, vezi cursul sinuos al Argesului, care de la intaia lui apropiere de oras si pana la locul de varsare in Dunare indeplineste, constiincios in fiecare vara, slujba grea de gradinar udator si de scalda racoritoare multimii ce-l viziteaza.

. Ca sa gasesti Oltenita, cu harta globului pamantesc in fata, te folosesti de coordonatele geografice: 24°15′ longitudine estica si 44°6′ latitudine nordica, a caror ■intersectie formeaza punctul, ce inseamna pe glob locul orasului. Din capitala Tarii, suind drumul soselei nationale care incepe ) din dreptul manastirii si inchisorii Vacaresti, parcurgi 63 km. in interval de cca. 100 minute cu automobilul sau 8 ore cu trasura si ai ajuns in Oltenita, dupa ce mai intai ai strabatut — dealungul— asezarea rurala nedespartita de oras : Oltenita-Veche.
Pe drumul de fier, pornesti din gara de Est si dupa nici 2 ore de mers cobori in gara Oltenitei. De relevat este, ca drumul acesta al Oltenitei este cel mai scurt dintre toate drumurile cari leaga Capitala cu marele nostru fluviu. Calatorind insa fie cu trenul, fie cu automobilul, privelistea pe care campia munteana ti-o pune la dispozitie ,iti rasplateste vizita facuta. lata, alegand ca mijloc de transport automobilul, soseaua bine pietruita, umbrita pe alocuri cu salcami s duzi (Strambeni, Curcani, Potcoava) cu satele mari si mici insiruite de o parte §i de alta a ei, iti da impresia unui bulevard imens, in constructie ; in zi de sarbatoare, viata satelor coloreaza viu aspectul soselei. Din tren privite, lunca Argesului si rauletele in agonie, cu retelele de balti si terasele imbracate de sate, totul acoperit de verdeata, astern contrastul care inlatura monotonia. Venind din sus pe drumul fara pulbere, cum a numit Dunarea cronicarul Miron Costin, vaporul, dupa ce a stat ancorat cateva minute in portul Turtucaia, se indreapta catre zidul de salcii care ascunde orasul §i lasa poarta deschisa raului Arges ce uda locasul de veci al Regilor Tarii ).
Zece minute li trebue vasului ca sa traverseze diagonal Dunarea si sa-si lase, cu sgomot de lanturi grele, aneora in portul Oltenita.  V A  U R M A !