OLTENITA DE ALTADATA-LIC. C.ALIMANESTEANU-Activitati scolare interbelice !

Întregirea instrucţiei şi educaţiei primite la orele de curs a fost urmărită în permanenţă prin organizarea
unor activităţi în şcoală şi în afara ei.
Încă din 1920 elevii liceului sunt atraşi la activitatea Cercului cultural „Lumina“ care organiza pentru
elevi concursuri pe teme literare cu premii. Pregătirea elevilor pentru a participa la activitatea cercului se făcea
sub îndrumarea profesorului de literatură.
În anul şcolar 1925/1926, sub directa îndrumare a profesorului Alexandru Stoicescu s-au pus bazele societăţii culturale a elevilor liceului „Titu Maiorescu“ care avea trei secţiuni: literară, muzicală şi sportivă. În
acest fel fiecare elev avea posobilitatea să-şi pună în valoare înclinaţiile sale spre domeniul respectiv. Societatea
era condusă de un comitet format din elevi şi profesori, iar secţiile erau conduse de un şef ales dintre elevii
cursului superior. Aceasta era altă formă de crearea spiritului de încredere în posibilităţile sale ale fiecărui elev.
În şedinţele săptămânale din fiecare sâmbătă seara la care asistau şi profesorii, elevii ţineau conferinţe cu
caracter literar şi ştiinţific, apoi se cântau piese corale, se recitau poezii, se interpretau piese de muzică instrumentală. (Arh. Lic. Olteniţa, dosar 1932/1935, fila 265).
În cadrul societăţii, activitatea profesorilor se limita la unele îndrumări, lăsând liberă INIŢIATIVA ELEVILOR
ÎN PRIVINŢA ORGANIZĂRII ŞEDINŢELOR, A ÎNTOCMIRII PROGRAMELOR ŞI A LUCRĂRILOR.
Expunerile pe teme literare şi ştiinţifice ca şi executarea de piese vocale şi instrumentale, au scos la iveală
şi au atestat nu numai sârginţa din partea elevilor, dar şi prilej de afirmare.
Deşi am arătat mai sus, intenţionat repet, în anul 1928, a luat finţă „ASOCIAţIA MATEMATICA“ din
iniţiativa profesorului Traian Dordea. „Scopul societăţii era dezvoltarea gustului pentru studiul ştiinţelor matematice şi îndrumarea spre cercetări originale.
Asociaţia a reuşit să înfiinţeze o bibliotecă „să organizeze concursuri între elevii liceului, şi chiar să
publice un buletin intern. Activitatea se desfăşura „în şedinţe săptămânale, joia la orele 16 p.m.“
Statutul asociaţiei a fost aprobat în conferinţa profesorilor. Dar aceste rezultate au fost posibile, în primul
rând datorită preocupăriolor profesorului, care şi el la rândul său, a participat la concursuri mondiale aşa cum
arăt la locul potrivit, profesorul fiind din partea locului, mai precis din comuna Spanţov.
Elevii liceului au fost antrenaţi după 1925, în activitatea Societăţii cultural-artistice şi sportive „PAZA
DUNĂRII“.
Din rândul acestor elevi s-au ridicat o parate din jucătorii talentaţi ce au activat mai târziu în echipa de
fotbal a clubului olteniţean „Venus“, echipă ce s-a remarcat prin locul său fruntaş în anii 1930-1936. Probabil
că şi din această cauză, unii membri ai echipei au fost destul de longevivi, iar unul din aceştia, Gică Moise în
plenitudinea facultăţilor mintale, este în viaţă în anul 2007 la venerabila vârstă de 93 de ani, similar cu longevivul Jean Ionescu.
Am consacrat un vast capitol special echipei de fotbal „Venus-Paza Dunării“ datorită sprijinului de excepţie în documentare din partea olteniţeanului nostru Jean Ionescu, longeviv, fost elev al liceului, fost participant
în fanfara liceului, fost sportiv de frunte la fotbal în echipa Olteniţei, apoi când nu a mai putut să joace şi-a
adus contribuţia ca un cavaler obiectiv al fluerului – ani de zile a fost arbitru. Am considerat utilă această di197
gresiune pentru a nu lăsa suspendată curiozitatea cititorului despre domeniul respectiv.
Revenind la activitatea artistică a elevilor, arăt că aceasta s-a desfăşurat prin pregătirea şi prezentarea
unor spectacole ce aveau în program poezie, muzică, cor, fanfară şi piese de teatru.
În anul şcolar 1932/1935 s-au susţinut spectacole la şcolile primare din comunele Ulmeni şi Mitreni cu
program de recitări, coruri şi piesa „Cine-Cinel“ (Arh.Lic. Olteniţa, dosar 1932/1935, fil. 265). Amănunte pe
această temă mai apar şi la capitolul în care apare „complexitatea profesorului Alexandru Stoicescu directorul
liceului“, descrisă de un fost şef de promoţie al liceului, doctorul Spirea Roşca.
Direcţia şcolii şi profesorii au dat o mare atenţie pregătirii elevilor pentru a participa la concursurile Societăţii „Tinerimea Română“ ce se desfăşura în luna mai a fiecărui an.
S-a dat o mai mare atenţie pregătirii participării din mai 1927, când societatea aniversa 50 de ani de la înfiinţare. (Arh. Lic. Olteniţa, dosar 1926/1927 fila 57). Cu un fast deosebit se desfăşura „Săptămâna cărţii în
şcoală“. Cu acest prilej se organiza o serbare şcolară, programul cuprinzând
conferinţă, expoziţie de carte, lecturi dramatizate.
O manifestare culturală devenită tradiţie a fost serbarea din iunie a fiecărui an, dată în portul de la Dunăre, de
aşa numita „Ziua Apei“, cu care prilej „elevii liceului din clasele mai mari participau la diferite probe de înnot“.
Festivităţi de amploare, care au necesitat o atenţie mare pentru pregătireea lor au avut loc în luna mai
1927, cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de la cucerirea independenţei de stat a României şi în ianuarie 1934
cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la Unirea Moldovei cu Ţara Românească.
Iată câtă atenţie se acorda atunci acestor aniversări care readuceau în atenţia oamenilor momente importante din istoria ţării noastr.e
O atenţie specială s-a dat de asemenea, solemnităţii împlinirii în 1926 a 50 de ani de la înfiinţarea Societăţii
de „Cruce Roşie“.
Serbările şi şezătorile organizate de elevii liceului au avut un rol de seamă în contextul întregii activităţi
instructiv-educative, au contribuit la trezirea şi menţinerea dragostei faţă de patrie şi concomitent, la promovarea unor talente.
Organizarea coloniilor şi excursiilor şcolare, a constituit deasemenea, o grijă permanentă a colectivului
didactic convins de necesitatea acestor acţiuni menite să contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere, la întărirea sănătăţii fiziologice, morale şi spirituale ale elevilor.
În ciuda lipsurilor de tot felul, fireşti, în primii ani de după război, elevii săraci şi debili au fost trimişi în
coloniile de odihnă, refacere şi recreere organizate de minister.
În vara anului 1921, timp de 40 de zile, 15 elevi au fost trimişi în „Colonia de la Piatra Neamţ“. Raportul
medicului coloniei consemna că: „elevii se prezintă bine şi au câştigat în greuate“.
Lipsa de fonduri au creat greutăţi şi au fost ani când elevii nu au participat la coloniile de vară, organizate
de minister.
Metodic organizate, şi cu grijă pregătite, excursiile au dezvăluit elevilor frumuseţile patriei, le-au lărgit
orizontul cunoştinţelor în domeniul geografiei, istoriei şi al folclorului ţării noastre atât de bogat şi variat.
Au fost organizate excursii în ţară, pe litoralul Mării Negre şi în comunele învecinate oraşului nostru.
Impresii bogate, de neuitat, depănate cu ocazia multor aduceri aminte, au lăsat excursiile făcute în ţară,
pe valea Oltului, Valea Prahovei, la Braşov şi Sibiu.
În vara anului 1925 elevii au făcut excursii la Constanţa.
Cu sprijinul direcţiei liceului şi cu concursul comitetului şcolar, în aprilie 1925, s-a desfăşurat o excursie
în ţară, cu 70 de elevi pe traseul Bucureşti, Curtea de Argeş, Sibiu, Sighişoara, Braşov.
În anii în care comitetul şcolar nu dispunea de fonduri, diriginţii organizau excursii în Bucureşti şi în zonele cu peisaj plăcut din lunca Dunării şi a Argeşului, la Balta Greaca, sau Ezerul Mostiştea.
Se urmărea ca aceste acţiuni să fie un mijloc de desfătare şi instruire şi un prilej de a cunoaşte elevii şi de
a întări legătura sufletească între dascăl şi elevi. Apoi elevii erau puşi să aştearnă pe hârtie impresiile despre
aceste acţiuni şi excursii.
Dintr-o privire retrospectivă a activităţii instuctiv-educativă a Liceului „Constantin Alimăneşteanu“ din

Olteniţa, până în 1944, desprindem rezultate valoroase pe toate planurile, datorate muncii mai multor generaţii
de profesori, care timp de 25 de ani (de la înfiinţare din 1919 şi până în 1944) s-au devotat şcolii cu toată fiinţa
şi priceperea lor. Aceste eforturi le-au fost răsplătite prin aceea că – în vremuri care n-au fost mereu, întrutotul
prielnice dezvoltării învăţământului – totuşi au reuşit să creeze oameni de bază, utili societăţii.
Profesorii directori şi corpul profesoral, sprijijniţi de populaţia oraşului, cu iniţiative şi stăruinţe care au
curpins toate aspectele activităţii din şcoală, de la realizarea bazei materiale a învăţământului, până la organizarea activităţilor extraşcolare şi supravegherea timpului liber al elevilor, şi-au îndeplinit o misiune nobilă,
care a fost răsplătită cu rezultate şi satisfacţii.
Elevii liceului, generaţie după generaţie, au devenit cetăţeni de nădejde ai ţării, ai oraşului şi ai comunelor
lor natale, unii din ei remarcându-se prin activităţi deosbeite în variate domenii ale economiei, ştiinţei, tehnicii
şi culturii româneşti.
Generaţiile de azi, este bine să cunoască că liceul „Constantin Alimăneşteanu“ din Olteniţa a fost o citadelă de cunoştinţe, de formare şi de propagare a culturii şi ştiinţei româneşti în general. * * *
Încă de la înfiinţarea lui, liceul a fost cel care singur şi-a pregătit, şi-a asigurat şi şi-a regenerat în permanenţă, cadre didactice necesare care provin din proprii elevi.
Desemeni, intelectualitatea oraşului şi a comunelor limitrofe, într-o măsură covârşitoare a fost formată
tot la liceu, datorită căruia şi-au câștigat existenţa. Iată deci în mod succint, suficiente argumente pentru a-i
datora acestei instituţii de cultură, respect şi veşnică recunoştinţă.
Redau mai jos lista profesorilor care au predat cu titlul definitiv sau suplinitori la liceul „Constantin
Alimăneşteanu“ de la început până în anul 1931 sau chiar mai târziu, cu specificarea obiectelor respective:

– Alexandru Pârvulescu – director – matematic`, român`, geografie, naturale, gimnastic` 1919-1921
– Preot Constantin Costache, religie, muzic`, istorie, desen 1919-1928
– Sabetai Ipcar, francez`, german`, naturale 1919-1921
– Alexandru Stoicescu, director, român`, geografie, latin` ]i altele 1920-1922
– Domni]oara Ecaterina Pretorian, ]tiin\e naturale 1921-1922
– Ovidiu }erb`nescu, matematic` 1921-1921
– Victor R`dulescu, director, matematic`, fizico-chimie 1921-1925
– Domni]oara Virginia Minescu, francez`, german` 1921-1922
– N. Popescu, desen, caligafie, gimnastic` 1921-1925
– Sabetai Ipcar, german`, latin` 1922-1923
– Domni]oara Elena Villara, francez`, german` 1922-1923
– Doctor Constantin Sava, higien`, ]tiin\e naturale, geologie 1922-1923
– Domni]oara Elena Ioan, istorie, geografie, drept 1922-1924
– Doamna Olga Popovici, german` 1923-1925
– C. S`l`geanu, matematic`, naturale 1923-1925
– Doamna Silvia Mih`ilescu, latina, francez` 1923-1924
– Domni]oara N. Kociu, istorie 1923-1925
– V. Ravici, desen, caligrafie 1923-1925
– Doamna Elena Condeescu, gospod`rie, lucru 1923-1925
– Doctor Al. Wortman, igien` 1923-1925
– Domni]oara Aurora Daniilescu, francez`, român` 1924-1925
– Atanasiu Botez, matematic` 1924-1926
– Grigorescu Botez, gimnastic` 1924-1925
– Alexandru Stoicescu, director, român` 1925-1936
– I.B. Spartali, desen, caligrafie 1925-1926
– Domni]oara Claudia Nicolau, german` 1925-1925
– Davidescu V., naturale, higien` 1925-1925
– Gheorghe Niculescu, naturale, higien` 1925-1926
– Ion Stinghiu\`, geografie, istorie 1925-1926
– I. Gajdo], latin` 1925-1928
– }tefan Odoroag`, muzic` 1925-1928
– Ion P`curaru, gimnastic` 1925-1927
Date suplimentare privind pe profesorul Traian Dordea de matematică şi filozofie subliniat mai sus.
Traian Dordea s-a născut şi a locuit în satul Clinciu comuna Spanţov, judeţul Ilfov (în zilele noastre,
contrar voinţei olteniţenilor – judeţul Călăraşi).
A fost înmormântat potrivit dorinţei sale manifestate pe timpul vieţii, în cimitirul din satul Clinciu, com.
Spanţov. Are şi acum la locul său de veci o cruce impresionantă, din marmură combinată cu piatră în stil elveţian, din care cauză, chiar şi după atâţia ani se deosebeşte de toate celelalte.
Traian Dordea a fost un profesor erudit. A fost câştigătorul competiţiei la concursul care s-a ţinut în anul
1928 la Buenos-Aires Argentina, când funcţiona de doi ani ca profesor de matermatică şi filozofie la liceul
„Constantin Alimăneşteanu“ din Olteniţa încadrat ca profesor titular în perioada 1926-1930.

Error