OLTENITA DE ALTADATA-Fotbalul interbelic oltenitean !

Fotografia făcută la Olteniţa la 17 iulie 1936 de Ion Barton , reprezintă UN GRUP RESTRÂNS, INTIM,
SINCER ŞI CONSTANT DE PRIETENI FOTBALIŞTI OLTENIŢENI, CU PRIETENELE LOR, CÂND
AVEAU ÎN JUR DE 21 DE ANI. Sunt îmbrăcaţi frumos în haine de oraş, altfel decât lumea era deprinsă să-i
vadă până atunci, adică în echipament sportiv.
Rândul de sus, în picioare de la stânga la dreapta – primul – Gică Moise – cel mai longeviv dintre ei – ca
şi Jean Ionescu – seamănă perfect cu fratele său mai mare, Sandu Moise, care a fost dascăl şi dirijorul primului
cor bisericesc, de la biserica “Sfântul Nicolae” din centrul oraşului nostru. Fac această menţiune pentru a nu
se confunda cu Gică Moise.
– al doilea Vasile Hociotă, căpitanul necontestat şi antrenorul neîntrerupt – arhicunoscut – timp de peste
două decenii, al echipei din Olteniţa care s-a numit “Venus” şi “Paza Dunării”. Vasile Hociotă, de profesie tipograf, căruia în lucrarea mea i-am consacrat un capitol separat, venind de la Cluj la Olteniţa pentru a se
informa la tipografia lui Nicu Niculescu, avea să se căsătorească, să-şi întemeieze o familie onorabilă, să aibă
copii valoroşi, să fie om de caracter şi să rămână pentru totdeauna în Olteniţa, care l-a adoptat mai abitir decât
un autohton şi care, datorită felului de a fi, a devenit chiar un personaj emblematic în peisajul citadin sportiv
olteniţean, fiind neîntrecutul fanion al fotbalului local.
Vasile Hociotă plin de vervă, cu pasiune sinceră şi dezinteresat pecuniar faţă de sportul rege, pe care-l
practica în exclusivitate de plăcere, avea să devină pentru câteva decenii, animatorul ,iniţiatorul şi organizatorul
competiţiilor fotbalistice, pentru toate categoriile de vârstă, de la cei mai mici până la cei bătrâni; pitici (copii
până la 10-12 ani), juniori, seniori şi bătrâni (în sensul celor care, avansaţi în vârstă, nu mai practicau fotbalul).
Pe terenul de fotbal, Vasile Hociotă se simţea în elementul său – ca peştele în apă – şi avea momente când
se dezlănţuia, furtunos, fără a-l putea opri cineva, încât creea derută în rândul adversarilor. Era apreciat şi iubit
de olteniţeni, de la cel mai mic până la cel mai bătrân, iar din fotbal făcea un veritabil spectacol de zile mari.
Avea o condiţie fizică şi o rezistenţă superioară multora, fiind duşmanul coechipierilor care consumau alcool
sau fumau. Era hotărât în joc, avea tentă, fără a fi dur, şi intuia – mai ceva ca la şah – intenţiile de deplasare şi
schemele de joc ale adversarului, în funcţie de evoluţia şi iniţiativa jocului. Nu de puţine ori, Vasile Hociotă,
pentru strategia, maniera de joc dar mai ales pentru comportamentul cavaleresc în teren, era felicitat chiar de
către căpitanul echipei adverse.
Era foarte original, expresiv şi găsea pentru fiecare coechipier câte o poreclă care i se potrivea de minune,
fără ca cel căruia i-o atribuia, să se simtă insultat sau ofensat.
Au fost destule cazuri când echipa olteniţeană, învinsă la puncte în mitanul întâi, în a doua repriză, datorită
strategiei adoptate, prelua iniţiativa jocului, egala scorul şi chiar ieşea învingătoare. Erau situaţii când, intenţionat, îl lăsa pe adversar să marce un gol, pentru ca apoi, să ambiţioneze mai mult propria-i echipă, pentru

a prelua controlul.
Al treilea din fotografie, deşi îl cunosc, totuşi, nu îmi mai aduc aminte cum îl cheamă.
Al patrulea este Jean Ionescu, un alt împătimit şi pasionat după fotbal, care, în permanenţă, a jucat numai
pe postul de portar. Au fost destule cazuri când, aşa după cum rezultă şi din articolele din presă, Jean Ionescu
este cel care a apărat lovituri de la 11 m, în cadrul prelungirilor, ca efect al faptului că scorul după cele două
reprize devenea egal, astfel că, pe bună dreptate, câştigarea unor partide, i se atribuiau lui Jean Ionescu. La
rândul său, deşi juca pe postul de portar, a marcat şi el în poarta adversarului puncte, ca urmare a executării
loviturilor de la 11 metri. Nu-mi aduc aminte ca vreodată să rateze asemenea ocazii.
Al cincilea, cel care stă pe scaun este Marius Trosca. A fost până la ieşirea la pensie, un funcţionar
desăvârşit la poştă. Era un jucător foarte iute, stăpân pe minge şi recunoscut pentru precizia loviturilor de la
distanţă, când, în multe situaţii, marca, peste cei care formau zid.
Fata din dreapta lui, avea să-i devină soţie. Pe celelalte trei, care stau pe scaune, nu le cunosc.
Pe verso acestei fotografii scrie :
“1936, VII, 17. Celui ce în viaţa sa de martir tăcut s’a rezumat la un singur crez : Vom învinge prin munca
dreptăţii şi a tăcerii”. Semnează Marius Trosca.
Această fotografie este extrem de valoroasă, iar meritul este al lui Jean Ionescu care a păstrat-o timp de
şapte decenii, având caracter de unicat. De altfel toate celelalte fotografii cu echipa de fotbal ca şi articolele
care au apărut în presă, i se datorează în exclusivitate lui Jean Ionescu care le-a păstrat şi cu care şi-a hrănit
nostalgia la vârsta senectuţii.
Fără aceste fotografii şi articole din jurnal, nu am fi fost în măsură să recuperăm memoria trecutului, iar
cei din zilele noastre ca şi generaţiile care vor urma, nu ar fi avut cunoştinţă despre îndelungata perioadă de
glorie a arhicunoscutei echipe de fotbal “VENUS-PAZA DUNĂRII”, care a existat şi care activa fără pretenţii
financiare ci numai din plăcere. Echipa de fotbal reprezenta un tot format din coechipierii pe care îi unea pasiunea şi patriotismul local.
Echipa era stimulată moral şi de cei circa 1000 de spectatori pasionaţi, nelipsiţi în fiecare duminică.Fotografia reprezintă echipele de fotbal “Venus-Paza Dunării” Olteniţa şi “Sportul Studenţesc” Bucureşti,
înainte de începerea meciului de fotbal din 16 august 1936. Echipa Olteniţei este îmbrăcată cu tricouri grena şi
chiloţi albi, iar cei de la Sportul Studenţesc cu tricouri albe şi chiloţi bleumarin.
Primul rând în picioare de la stânga la dreapta reprezintă: primii doi, persoane necunoscute ? al treilea Cristea
Dumitrescu, al 4-lea avocatul Ştefan Gheorghe, al 5-lea Costică Răţoi, al 6-lea Petrică Ruse, al 7-lea Mitan de la
Sportul Studenţesc, al 10-lea Vasile Hociotă căpitanul echipei olteniţene, al 11-lea cel din faţa lui Vasile Hociotă
(mai mărunt), Iancu Vardianu, al 13-lea Mielu Trifan, al 16-lea, mai în spate şi mai înalt, Emil Marcovschi, iar
ceilalţi persoane necunoscute.
Rândul de jos, al 6-lea Gică Moise. Rândul din faţă, culcat cu mingea şi cu şapcă albă pe cap, portarul Jean
Ionescu.
ARTICOL extras din MONOGRAFIA ORASULUI OLTENITA de PAUL AMU !

Error