OLTENITA DE ALTADATA-DEPOZITUL DE FERMENTARE A TUTUNULUI

Depozitul de fermentarea tutunului al Regiei Monopolurilor, se mai numea şi a rămas arhicunoscut sub
denumirea de „Regie“.
În anul 1912 s-a închiriat de către Ministerul de Domenii, de la Direcţia C.F.R., un teren în apropierea
gării CFR Olteniţa, pe timp de 30 de ani, cu 10 lei chirie pe an.
Avantajele pe care le avea Exploatarea Căilor Ferate Române de pe urma transporturilor de tutun erau
mult mai mari decât ar fi fost o chirie chiar mai mare de 10 lei pe an.
Terenul care era în suprafaţă de 14.250 m.p. rămânea 30 de ani, de la data încheierii contractului, proprietatea Regiei.
În 1912-1913 s-au clădit cele două depozite mari de fermentare, unul după altul, în beton armat.
În anul 1914 s-a făcut recepţia lucrărilor. Tot în anul 1914 regia a mai cumpărat de la comună (oraş) un
teren de 12.549 m.p. pentru ridicarea altor clădiri, cu preţul de 4.000 lei hectarul.
Dar deşi acest teren a fost pus la dispoziţia regiei totuşi terenul nu a putut fi folosit întrucât a fost slab
(mai înainte fusese puţin mlăştinos).
Unul dintre depozite a fost distrus de tunurile care au tras de dincolo, adică de pe malul drept al Dunării,
în timpul războiului, motiv pentru care acesta a devenit inutilizabil situaţie care a impus închirierea în oraş a
două magazii pentru lucratul tutunului.
„Traseul“ parcului din curtea depozitului de fermentare a fost făcut în primăvara anului 1916, de către
arhitectul peisagist I.C.Teodorescu care în anul 1932, era profesor al Academiei de Agricultură din Bucureşti.
Parcul se compunea dintr-o grădină de ornament şi o grădină cu pomi fructiferi, cam aproape din toate speciile.
Justificarea economică a acestor depozite era determinată de producţiile mari de tutun din zona plăşii Olteniţa. În fiecare an se înmagazinau peste 400.000 kgr, tutun în valoare de 8.000.000 lei.
Depozitul de fermentare a tutunului era un loc sigur pentru a lucra 10 bărbaţi (iar iarna pe timpul recepţiei
tutunului, 20) şi între 90 şi 110 fete şi femei.
Plata celor care lucrau aici se ridica la suma de 2.000.000lei anual.
Muncitorii care lucrau aici, în afară de faptul că erau înscrişila „Casa meseriilor“, mai erau înscrişi
şi la „Casa de ajutor a lucrătorilor de la Monopol“.De asemenea li se dădeau consultaţii medicale gratuite şi ajutoare imediate în cazuri de boală, de naşteri,
de înmormântare. Diferitele cumpărături făcute de lucrătorii regiei de la negustorii din oraş se ridicau anual la
circa 100.000 lei.
Eu am cunoscut regia în toată măreţia ei, iar parcul de flori şi pomi era ceva deosebit. Construcţia blocurilor a schilodit şi această unitate care constituia un obiect de mândrie al oraşului, iar starea imobilului este de
nedescris, – Deci iată altă ispravă a regimului comunist. După revoluţia din decembrie 1989 clădirea a fost
abandonată iar în anul 2009 este părăsită şi se află în paragină, degradându-se.