MONUMENTUL DE LA BISERICA EROILOR-de DONE SERBANESCU !

În partea dreaptă la intrarea în curtea bisericii ,,Înălţarea
Domnului”= Biserica Eroilor din Olteniţa se află un cimitir al eroilor
căzuţi pe aceste locuri, în timpul luptelor de la Turtucaia şi din
împrejurimi, din vara anului 1916.
Pe data de 19 august, 1916, fără declaraţie de război, Bulgaria în
alianţă cu Turcia şi Germania au atacat fruntariile de sud ale României.
Oraşul Tutrakan (Turtucaia) se afla atunci sub administraţie
românească. Pentru apărarea fortăreţei de la Turtucaia s-au purtat lupte
violente până pe data de 24 august/6 septembrie 1916, când trupele
române copleşite de un inamic cu mult superior, condus de faimosul
feldmareşal german von Mackensen, au fost nevoite să capituleze. În
această sângeroasă bătălie, care a durat şase zile, oraşul Olteniţa a jucat
rolul spatelui de front. Aici au fost evacuaţi ostaşii români răniţi pe
frontul de la Turtucaia, oraşul fiind transformat într-un adevărat spital
de campanie. Olteniţa şi obiectivele militare din oraş şi împrejurimi au
fost bombardate direct de artileria inamică şi chiar de aviaţie, aflată
atunci la începuturile ei. Un aeroplan inamic a fost doborât la
Oltenniţa, eveniment deosebit pentru acea vreme, întrucât a fost
imortalizat apoi pe o carte poştală ilustrată. În timpul acestor lupte au
căzut la datorie mulţi ostaşi români. Alţi militari români răniţi grav la
Turtucaia, au murit în spitalele improvizate de la Olteniţa. Nu puţini
ostaşi români şi-au găsit sfârşitul în apele Dunării, în timpul retragerii
dramatice din ziua de 24 august/6 septembrie, 1916. După bătălia de la
Turtucaia, trupele bulgaro-turco-germane au încercat să forţeze
trecerea Dunării. Lupte dârze s-au purtat atunci şi pe ostroavele de pe
Dunăre din apropierea Olteniţei, unde erau amplasate piese de artilerie
româneşti. Şi în aceste lupte de apărare şi-au vărsat sângele ostaşii
români, dar au căzut şi ostaşi vrăjmaşi. Mulţi dintre ostaşii români
căzuţi la datorie pe aceste locuri au fost îngropaţi în locul unde şi-au

găsit sfârşitul , unii pe malul Dunării , alţii la marginea de vest a
oraşului, alţii lângă dig iar alţii în cimitirul oraşului . După terminarea
războiului , în anul 1919, pe plan naţional s-a creat „Societatea
Mom1intelor Eroilor”, care s-a îngrijit de mormintele eroilor. În luna
mai 1920 osemintele celor îngropaţi pe malul Dunării şi lângă dig au
fost deshumate, depuse în capela cimitirului şi apoi înhumate în
cimitir.· Corpul II de Armată a solicitat însă ca eroii să aibă un cimitir al
lor. A trebuit însă să treacă câţiva ani, până când s-a creat acest cimitir.
Deocamdată nu avem prea multe informaţii despre acele demersuri,
dar în anul 1933 exista deja cimitirul eroilor, creat la marginea de nord
a oraşului , lângă stadionul Asociaţiei „Paza Dunării”. Procesiunile
care aveau loc de !nălţare” când se sărbătorea „Ziua Eroilor” se îndreptau spre acest loc unde aveau loc festivităţile de omagiere a eroilor.
1933. De Ziua Eroilor fanfara şi publicul
se îndreaptă spre Cimitirul Eroilor.
Cimitirul eroilor este străjuit şi astăzi de două străzi care amintesc
luptele glorioase purtate de oastea română în Primul Război Mondial:
Oituz şi Mărăşeşti . Din acest motiv şi biserica care se va înălţa aici în
anul 1937, cu hramul Înăl ea Domnului” va fi cunoscută şi cu
numele de „Biserica Eroilor”. Atunci comuna suburbană cu numele
sinonim de Olteniţa începea de la „Ganovici”, adică de la şoseaua ce
duce spre Călăraşi , iar între cele două localităţi exita un spaţiu de 600

m, în care se va construi, mai târziu, cartierul numit „Atârnaţi”. În anii
1937 – 1939 în incinta acestui cimitir se va ridica un complex
monumental, care în decursul vremurilor a suferit unele degradări şi
nu a mai fost reparat, ci s-a renunţat la unele elemente din arhitectura
lui, considerate probabil prea complicate şi costisitoare. În spatele
obeliscului existent astăzi se afla un zid de fundal, cu elemente decorative şi inscripţii.
Central în faţa
zidului se afla, mai
există şi astăzi, un
postament paralelipipedic, care
susţine un obelisc
în vârful căruia se
află un vultur de
bronz cu aripile
deschise, în faţa
căruia este un
drapel de luptă al
·’

unei unităţi militare. Pe postament se afla stema României, iar sub ea
inscripţia: „EROILOR CĂZUŢI DE-A LUNGUL VEACURILOR
LUPTÂND PE MELEAGURILE DUNĂRII PENTRU
PĂSTRAREA ŞI ÎNTREGIREA NEAMULUI ROMÂNESC”. În
timpul regimului totalitar, atât inscripţia cât şi stema ţării au dispărut.
În faţa acestui obelisc se află un sarcofag din piatră cu inscripţii, care
după părerea preotului Enică Ionel este un mormânt cenotaf al fiului
celui mai importatnt donator, care a contribuit la ridicarea
monumentului. De fapt aici se află „Mormântul Eroului Necunoscut”,
iar în cutia de piatră se află osemintele unui ostaş necunoscut, căzut în
luptă cu vrăjmaşii. Inscripţia aflată pe capacul acestui sarcofag ne
spune: „AICI ODIHNESC OSTAŞII NECUNOSCUŢI CĂZUŢI PE
ACESTE LOCURI ÎN RĂZBOIUL 1916-1919″. În aceaşi linie, în
prim plan, se află o urnă, un vas ornamental. Pe ambele laturi ale
acestei construcţii funerare se află câte patru cruci, anepigrafe acum,
dar iniţial pe cruci se afla scris numele eroilor reînhumaţi aici:
sublocotenent Radovanovici, serg. Mitroi Petre, soldat Manciu Vasile,

sol~at Mirică Năstase . Pe celelalte cruci nu se mai disting.numele celor
ce şi-au găsit odihna de veci aici. Tot ansambul este împrejmuit de
stâlpi scunzi, uniţi între ei cu un lanţ gros, care străjuiesc aleea de
intrare dinspre stardă . Construcţia monumentală ocupă o
suprafaţă lungă de 24 m şi lată
de 1 O m. Importanţa acestui
monument pentru istoria
oraşului Olteniţa, dar şi pentru
memoria eroilor căzuţi la
fruntariile ţării am aratat-o în
anul 1996, în presă şi prin
adrese înaintate Primăriei
Cimitirul eroilor din primul Război Mondial. Olteniţa , Direcţiei pentru
Cultură, Culte şi Patrimoniu
Cultural al Judeţului Călăraşi şi Direcţiei Monumentelor Istorice din
Ministerul Culturii. Ca urmare monumentul a fost inclus pe Lista
Monumentelor Istorice din România. Pentru scurt timp însă, deoarece
prin intervenţia unei firme interesate să construiască un magazin de
materiale de construcţie lângă monument, acesta a fost „omis” la
întocmirea Listei Monumentelor din anul 2004, iar DCCPCN a
judeţului Călăraşi a dat aviz de construcţie „provizorie” pentru un
magazin, chiar în zona de protecţie a monumentului. Ne abţinem de la
orice comentarii. Poate cândva se vor respecta vestigiile istorice şi
legile care privesc protejarea monumentelor.-    VA URMA !