ÎMPREJURĂRILE ÎN CARE ORAŞUL OLTENIŢA A DEVENIT MUNICIPIU

ÎMPREJURĂRILE ÎN CARE ORAŞUL OLTENIŢA A DEVENIT MUNICIPIU
Întrucât cu timpul, peste tot şi peste toate, cu sau fără vrerea noastră, se aşterne nemiloasa uitare, am
apreciat necesar ca atât generaţia noastră cât şi cele care vor urma, să cunoască împrejurările în care oraşul
nostru Olteniţa a devenit municipiu.
Domnul profesor doctor în istorie Dumitru Bălăieţ, ca deputat de Călăraşi din partea Partidului România
Mare, din anul 1996, a dat o atenţie deosebită oraşului Olteniţa. Încă de la data de 9 decembrie 1996, deci imediat
după alegeri, a scris eseul “Un Pireu şi o Atenă modernă” pe care îl redau mai jos:
“Un Pireu şi o Atenă modernă”
Aşa ar putea fi Bucureştiul nostru în raport cu oraşul de pe malul Dunării, Olteniţa. Şoseaua în coborâre
lină, continuă, fără întreruperi de ape, ar putea deveni o autostradă extraordinară, întocmai precum coridorul
de piatră fortificat, care lega Atena antică de ieşirea sa în lume, portul Pireu.
O astfel de ieşire în lume poate fi pentru capitala noastră de astăzi, portul Olteniţa. De aici, Dunărea ne
deschide deopotrivă, calea către Constanţa şi Amsterdam şi de acolo ne leagă de toate mările pământului.
Şi dacă ne va ajuta Dumnezeu, vom împlini şi cele aprobate prin lege de Parlamentul României în anul
1928, privind construirea Canalului Dunăre-Bucureşti, canal realizat în cea mai mare măsură şi lăsat în paragină
de o ceată de neisprăviţi ajunşi la conducerea ţării, prin anul 1990.
Atunci capitala României şi leagănul democraţiei noastre de astăzi va avea prin Olteniţa, o legătură şi
mai directă cu lumea, prin pânza albastră a canalului ei navigabil. Şi câte lucruri minunate s-ar mai putea face
pe malurile lui ! Şi câtă bucurie de viaţă am putea avea în plus. Şi traversarea marelui fluviu faţă de capitală
ar fi mai avantajoasă pentru noi prin Olteniţa decât prin Giurgiu. Ea ar reduce cu peste 150 de kilometri drumul
către Occident şi Orient şi legătura cu Istanbulul s-ar putea face mai direct şi fără traversarea Balcanilor.Aici la Olteniţa, marele sculptor Pierre Georgescu a conceput o statuie gigant, înaltă de peste 17 metri, a
lui Neagoe Basarab, vestitul nostru voievod-cărturar al vechimii, care a atestat primul această aşezare de
olteniţeni veghetori, binecuvântată de Dumnezeu, la vărsarea Argeşului în Dunăre. În alte privinţe, Olteniţa,
ca viitor Pireu al capitalei României, aşteaptă.
* * *
Pe data de 19 decembrie 1996, deputatul Dumitru Bălăieţ a înaintat conducerii Camerei Deputaţilor propunerea
legislativă ca oraşul Olteniţa să devină municipiu. Iată în continuare această cerere înregistrată la Camera
Deputaţilor sub nr. 268/19.XII.1996:
Către
Biroul permanent al Camerei Deputaţilor
În temeiul articolului 73 aliniatul 1 şi 4 din Constituţia României, depun alăturat expunerea de motive,
datele economico-sociale şi proiectul de lege privind declararea ca municipiu a oraşului Olteniţa jud.Călăraşi.
În conformitate cu prevederile art. 84 şi următoarele din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă rugăm a
dispune trimiterea proiectului de faţă la Comisiile de specialitate spre dezbatere şi avizare, pentru a fi introdus
apoi pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor. Iniţiator Dumitru Bălăieţ, Deputat PRM Călăraşi. Redau
mai jos şi expunerea de motive care a însoţit această cerere.
“Este de mirare că un oraş de mărimea, potenţialul economic şi perspectivele Olteniţai nu figurează printre
municipiile de vază ale ţării.
Atestată documentar din timpul lui Neagoe Basarab (1515), Olteniţa numără în prezent peste 34 de mii
de locuitori, dintre care 14 mii de salariaţi, majoritatea în industrie. Cei peste 1500 de agenţi economici au o
producţie marfă industrială de aproape 17 miliarde de lei şi agricolă de 2,3 miliarde lei.
În Olteniţa funcţionează cu rezultate remarcabile unul dintre marile şantiere navale ale ţării (NAVOL
S.A.), un mare combinat de producere şi valorificare a cărnii, un altul de furaje combinate-concentrate, o fabrică
de conserve, una de prelucrare a fibrelor de bumbac şi altele.
O dezvoltare deosebită a luat-o în ultimii ani sectorul privat al economiei olteniţene, dispunând în prezent
de peste 1450 societăţi comerciale (întreprinderi mici şi mijlocii), bazate pe valorificarea mai bună, mai eficientă
a posibilităţilor locale.
Şi într-adevăr, aceste posibilităţi nu lipsesc, ci dimpotrivă, putem vorbi de un prisos al lor. Aşezată pe
Dunăre, într-o zonă de câmpie şi luncă, mănoase, la vărsarea râului Argeş, cu toţi afluenţii din bazinul său,
Olteniţa dispune de rezerve uriaşe de dezvoltare. Poziţia sa este mai avantajoasă decât a municipiului Giurgiu,
faţă de capitala ţării şi faţă de comerţul internaţional al României. Drumul dintre Bucureşti şi Olteniţa este
aproape egal cu acela dintre Giurgiu şi Bucureşti, dar e mai lin, fără urcuşuri şi coborâşuri şi e lipsit de poduri
şi întreruperi de ape, ceea ce poate transforma mai uşor actuala şosea asfaltată într-o mo-dernă autostradă.
Drumul dintre Occident şi Orient (Istanbul) este mai scurt cu 150 de km prin Olteniţa decât prin Giurgiu
şi se reliefează prin evitarea munţilor Balcani, deosebit de periculoşi pentru tranzit, mai ales pe timpul iernii.
Având în vedere toate acestea, Olteniţa, ca şi oraşul bulgar vecin, Tutracan (Turtucaia) au primit aprobările
guvernamentale necesare din ambele ţări pentru amenajarea unui punct vamal de tranzit cu bacul, care va
realiza zilnic traversarea a peste 600 de tiruri şi camioane, cu o plată în valută de aproximativ 40.000 $ zilnic.
Nu mai vorbim de veniturile realizabile la tranzitul de persoane şi la micul trafic de mărfuri de pe ambele
maluri ale Dunării. Nu mai vorbim de “zona liberă” de 50 de ha, pentru a cărei amenajare, primăria Olteniţa a
primit deja aprobările necesare. Amenajarea noului port la Olteniţa şi aceasta făcută în proporţie de 80 % – va
aduce avantaje deosebite comerţului pe fluviul Dunării, de la Constanţa la Amsterdam, uşurând mult
aprovizionarea capitalei, ieftinind-o şi creând condiţiile economice necesare pentru reluarea lucrărilor la Canalul
Dunăre-Bucureşti, canal aprobat printr-o lege a Parlamentului României din 1928.
Pe lângă toate cele de mai sus, mai precizăm că în Olteniţa există un fond locativ bine dezvoltat, cu toate
dotările edilitar gospodăreşti necesare (reţea de alimentare cu apă şi căldură, staţii de captare şi epurare,
canalizare menajeră şi pluvială, iluminat electric şi altele).
Reţeaua sanitară a Olteniţei dispune în prezent de un spital cu 250 de paturi, 3 dispensare umane şi peste
10 farmacii şi cabinete medicale private. Procesul de învăţământ olteniţean se desfăşoară în 6 şcoli gene-rale
(clasele I-VIII), două licee, o şcoală de arte şi meserii şi o şcoală postliceală de contabilitate, toate dispunând
331
de amenajările corespunzătoare.
Viaţa financiară a localităţii este asigurată de 6 sucursale de bănci, iar cea culturală de 4 teatre, muzee şi
cămine culturale.
În Olteniţa apar în prezent şi două publicaţii periodice: “Oglinda Olteniţei”, cotidian popular şi “Jurnalul
de Olteniţa” săptămânal independent de informare, atitudine şi educaţie.
În întreprinderile Olteniţei, pe străzile curate şi bine îngrijite, în parcuri şi instituţii, te întâlneşti cu
olteniţeni harnici, întreprinzători şi mândri de localitatea lor.
Nu ne îndoim de faptul că ridicare oraşului la rangul de municipiu va spori şi mai mult hărnicia olteniţenilor,
spiritul lor întreprinzător, mândria lor de a trăi mai bine, mai frumos, mai civilizat.
Iată de ce am luat această iniţiativă şi o susţinem cu toată convingerea noastră.”
Deputat P.R.M. de Călăraşi
Dumitru Bălăeţ

Dezbaterea în plenul Camerei Deputaţilor a avut loc pe 19 iunie 1997, raportul de la Comisia de specialitate
(administraţie locală) fiind negativ. Dumitru Bălăeţ a pledat în favoarea proiectului, majoritatea deputaţilor
votând pentru el.
Iată pledoaria domnului deputat Dumitru Bălăeţ în plenul Camerei Deputaţilor.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Ca deputat de Călăraşi, am iniţiat această propunere şi am iniţiat-o mergând la faţa locului, constatând
situaţia şi observând poziţia absolut strategică pe care o are oraşul Olteniţa, în privinţa dezvoltării de viitor a
României.
Aşezat pe malurile Dunării, a fost întemeiat pe vremea lui Neagoe Basarab, căruia olteniţenii doresc să
îi ridice o statuie, din iniţiativă proprie, de 15 metri, pe malul Dunării, să poată fi văzută de la distanţe mari şi
din toate părţile, pentru acest renascentist extraordinar al culturii române, comparabil cu toate valorile mondiale
ale momentului acela renascentist, dar foarte puţin cunoscut şi căruia olteniţenii doresc să-i ridice acest
monument grandios.
Vreau să vă spun că oraşul Olteniţa are peste 35 de mii de locuitori şi realizează astăzi peste 20 miliarde
producţie. Are o situaţie economică înfloritoare, din iniţiativă proprie. Şoseaua care leagă Bucureştiul de
Olteniţa este o şosea foarte uşor de parcurs, fără traversări de ape, şi care se poate transforma într-o auto-stradă
care, în viitor, va reduce cu peste 150 km. distanţa între Bucureşti şi Istanbul, pentru că ocoleşte şi munţii Balcani
şi are această situaţie binecuvântată de Dumnezeu, pe care i-a oferit-o Olteniţei aşezarea ei.
În acelaşi timp vreau să vă atrag atenţia că lucrarea la Canalul Bucureşti-Dunăre este o lucrare care va
trebui să fie continuată. Nu o putem lăsa în distrugere pentru că, iarăşi avem de-a face cu ceva care aduce venit
ţării şi care va aşeza Bucureştiul, prin intermediul acestui oraş Olteniţa, la intersecţia marilor drumuri, pe apă,
care au fost din totdeauna cele mai ieftine, cele mai convenabile şi cele mai profitabile, din toate punctele de
vedere.
Astfel, eu cred că putem susţine această iniţiativă legislativă. Am discutat cu primarul Olteniţei, domnul
Rodion Sima, care este de la P.N.Ţ.c.d., dar cu care am colaborat foarte bine în realizarea acestui proiect legislativ.
Nu cer nici un fel de subvenţie de la buget, o fac în acelaşi număr de posturi, în aceleaşi condiţii, nu
doresc decât acest prestigiu al Olteniţei, de municipiu, care să le aducă, cum să spun, entuziasmul locuitorilor
şi credinţa că lucrează pentru o cauză naţională convenabilă tuturor oamenilor şi nouă ca popor. Vă mulţumesc.
* * *
După mai multe pledoarii care au susţinut propunerea domnului deputat Dumitru Bălăeţ (deputaţii Dan
Marţian, Paul Alecu şi Petre Naidin) s-a trecut la vot. Iată stenograma votului:
“Domnul Andrei Ioan Chiliman; Alte intervenţii ? Nu mai sunt. Vă supun spre aprobare, conform regulamentului
nostru, în primul rând, propunerea comisiei care este de respingere. Cine este pentru? Vă rog să
număraţi. 18 voturi pentru. Este suficient.
Voi supune spre aprobare, începând cu titlul ei. Dacă sunt intervenţii la titlul legii? Nu sunt. Cine este
332
pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Intervenţii la art. 1 al legii? Nu sunt. Voturi
pentru ? Voturi împotrivă ? Abţineri ? Au existat voturi împotrivă ? 2 voturi împotrivă. Cu 2 voturi împotrivă
şi 2 abţineri a fost adoptat art.1.
Intervenţii la art.2 al legii ? Nu sunt. Voturi pentru ? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.
Abţineri ? O abţinere.
Vă supun spre aprobare legea în ansamblul său. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? 1 vot
împotrivă. Abţineri? 3 abţineri. Cu 1 vot împotrivă şi 3 abţineri a fost adoptat acest proiect de lege.”
* * *
În Senat, dezbaterile au avut loc pe data de 2 oct.1997. Deşi raportul comisiei a fost negativ, prin pledoaria
sa, deputatul Dumitru Bălăeţ a creat un curent de opinie favorabil ridicării Olteniţei la rang de municipiu.
Iată pledoaria domnului deputat Dumitru Bălăeţ.
Domnule preşedinte,
Domnilor senatori.
Daţi-mi voie să mă prezint. Sunt Dumitru Bălăeţ, deputat de Călăraşi şi iniţiatorul acestui proiect, care a
fost însuşit de Camera Deputaţilor, în plenul ei, în ciuda faptului că şi comisia noastră de specialitate a dat un
raport negativ. Vreau să precizez că, ieri, chiar un proiect asemănător venit de la Senat, cu privire la transformarea
oraşului Calafat în municipiu, a fost votat pozitiv în plenul Camerei Deputaţilor, în ansamblul ei, în
ciuda raportului negativ venit de la comisie. Raporturile negative ale comisiei se bazează pe nişte argumente
care – zic eu – pot fi depăşite. Unul din argumentele care a fost şi la noi şi la Calafat, privea ideea că trebuie să
realizăm o reformă administrativă globală şi să vedem situaţia din toate zonele ţării. Guvernul a iniţiat o asemenea
idee, dar nu a pus-o în practică şi se dovedeşte că aceasta costă foarte mult, pe ansamblu. Dar transformarea
unui oraş în municipiu nu este legată neapărat de cheltuieli bugetare foarte mari.
În acest caz, este vorba de o reorganizare internă a bugetelor locale judeţene, ceea ce este o chestiune absolut
necesară.
Eu vreau să vă atrag atenţia că, în judeţul Călăraşi, oraşul Olteniţa, cu 35.000 aproape 40.000 de locuitori,
i s-a alocat un buget mai mic decât pentru Lehliu, care este o comună, cu 7.000 de locuitori. Bugetul pentru
Lehliu în 1997 a fost de 2.000.000.000 lei, iar pentru Olteniţa nu a depăşit aceste 2.000.000.000 lei.
Transformarea în municipiu şi recunoaşterea situaţiei, de fapt, demografice, în cadrul municipiului, este
o chestiune de reorganizare internă a bugetelor.
Un al doilea argument ar fi fost că această transformare în municipiu a unui oraş aduce o schimbare în
ceea ce priveşte repartiţia bugetară. Ne aflăm la sfârşitul anului, nu mai poate fi vorba de aşa ceva, realizarea
unei schimbări referitoare la repartiţia bugetară se va face anul viitor şi nu afectează cu nimic situaţia bugetară.
Aş vrea să atrag atenţia că Olteniţa este un oraş mare, care depăşeşte media generală a oraşelor ţării. Are
37.000 – aproape 40.000 de locuitori, dacă ţinem seama şi de fluctuaţia existentă. Oraşul are o producţie anuală
– la nivelul anului 1996, deci lăsând ce s-a produs în 1997 – de peste 17.000.000.000 lei, are un şantier naval
puternic care, pe lângă celelalte întreprinderi mari ale oraşului actual, dă o pondere deosebită dezvoltării acestui
oraş, care trebuie să devină municipiu.
Vreau să vă atrag atenţia, stimaţi senatori, asupra poziţiei strategice pe care o are oraşul Olteniţa, în raport
cu capitala ţării. Dacă Giurgiu poate să deschidă drumul capitalei spre Peninsula Balcanică, dar puţin spre vest,
pentru că, de la Giurgiu, drumurile duc către Sofia, deci spre vestul Peninsulei Balcanice şi abia după aceea
către Orientul Mijlociu, către Istanbul, unde avem relaţii comerciale mai puternice. raşul Olteniţa scurtează
drumul către Istanbul cu aproape 150 de kilometri, ocoleşte Balcanii, prin Varna şi ne scoate în relaţia directă
cu Orientul Mijlociu, deci cu marele oraş de la gura Bosforului, ceea ce reprezintă pentru noi o şansă de dezvoltare.
Vreau să vă atrag atenţia că mişcarea pe şosea de la Bucureşti la Giurgiu, spre doesebire de cea de la Bucureşti
la Olteniţa, la Giurgiu este prin “valuri,” succesive, prin traversări de ape, ceea ce duce la îngreunarea
circulaţiei rutiere, pe când spre Olteniţa, drumul este lin, nu are decât o traversare a Dâmboviţei – foarte uşoară
– şi, oricând, această şosea, într-o coborâre lentă, poate fi transformată într-o autostradă care, micşorând şi distanţa
aceasta între capitala României şi Istanbul cu 150 km, dă avantaje extraordinare pentru dezvoltarea comerţului.
333
Este o zonă agricolă foarte puternică. Trebuie să vă atrag atenţia că, fiind deputat, am vizitat şi piaţa
Olteniţa, ea este cu mult sub preţurile Bucureştiului, Călăraşiului şi a altor oraşe. De ce ? Datorită acestei abundenţe
de produse.
Olteniţa se situează şi la gura uitatului – care ar trebui să fie reluat – Canal Bucureşti-Dunăre, unde, iarăşi,
avem de-a face cu o poziţie strategică de dezvoltare viitoare a Bucureştiului.
Oraşul are posibilităţi mari pentru dezvoltarea unui port, încât aprobarea – şi de către Senat – a transformării
acestui oraş municipiu mi se pare firească, necesară, în perspectiva dezvoltării şi a Capitalei, şi a acestei mişcări
comerciale, pe Dunăre, mai uşoare, mai favorabile, încât eu, care am cunoscut acest oraş, pe care îl preţuiesc
în mod deosebit, susţin în continuare, în numele plenului Camerei Deputaţilor, votarea favorabilă a acestui
proiect legislativ şi transformarea oraşului Olteniţa în municipiu.
Mulţumesc pentru atenţie !
* * *
După mai multe pledoarii favorabile susţinerii iniţiativei legislative a domnului deputat Dumitru Bălăeţ
(în care s-au remarcat senatorii Gheorghe Dumitraşcu, Victor Apostolache, Radu Timofte), s-a trecut la vot.
Iată stenograma votului în Senat.
Domnul Radu Vasile.
“Deci, repet, avem raport negativ – dacă spuneţi “da”, sunteţi de acord cu raportul negativ şi cade problema
în Senat, dacă spuneţi “nu” respingeţi raportul negativ şi revenim la soluţia Olteniţa-municipiu…
Domnilor ! Nu mai vorbiţi, că supun la vot ! Deci, supun la vot. Aţi înţeles? “Nu” respingerea raportului
la revenirea la Olteniţa noastră…a tuturor…municipiu…Deci, supun la vot, da ? 79 de voturi – s-a respins, 7
abţineri, 14 …aveţi emoţii ? Noi controlăm situaţia aicea, domnilor !…Ha, ha, ha !… Domnule Dumitraşcu, ce
aţi votat ? Supunem la vot propunerea legislativă de a declara oraşul “nostru” – Olteniţa-municipiul “nostru”.
“Al nostru” domnilor ! Viitorul nostru spre Balcani !
Mai întâi – titlul ! Titlul legii, deci. Da. acum…cu 83 de voturi pentru, 4 împotrivă – s-a adoptat titlul legii!
Articolul unic. Fără comentarii în timpul votului ! 87 voturi pentru, 4 împotrivă – adoptat Legea, în întregime:
90 de voturi pentru, 4 împotrivă – mulţumesc ! Olteniţa a devenit municipiu” (Vii aplauze).
Domnul Dumitru Bălăeţ.
“Permiteţi-mi să-mi exprim bucuria că în Senat, în urma unei dezbateri serioase, s-a ajuns la concluzia
normală, firească şi care onorează corpurile noastre legiuitoare – atât Camera Deputaţilor, cât şi Senatul. Vă
mulţumesc, încă o dată şi vă doresc spor la muncă!”
AVANTAJELE MUNICIPALITĂŢII
a) – OLTENIŢA – alocaţii bugetare.
În anul 1997, acestea au fost în jur de 2 miliarde de lei (aproape cât ale oraşului Lehliu-Gară cu 6 mii de
locuitori)
În 1998 au crescut la 18 miliarde de lei
În 1999 au crescut la 20 miliarde de lei
În 2000 au crescut la 22 miliarde de lei *)
*) Notă. Aceste cifre rotunjite, au fost furnizate de dl. Rodion Sima, primar al Olteniţei între 1996 – 2000,
datorită faptului că reprezentanţii primăriei când nu mai era Sima primar,nu au vrut să ofere aceste date.Păcat!
Este vorba de dl. prof. Ştefan Dumitru de la Partidul Democraţiei Sociale din România (P.D.S.R.).
b) – Din aceste fonduri s-au făcut investiţii în :
– iluminatul public din Olteniţa,
– construcţia de locuinţe,
– asfaltarea de străzi,
– modernizarea reţelei de încălzire a locuinţelor (inclusiv din fonduri externe Phare şi BERD, nerambursabile,
obţinute în această perioadă şi aflate, atunci, în desfăşurare.
c) – Municipalitatea Olteniţi a permis cadrul legal pentru creşterea numărului de salariaţi ai primăriei de
la 27 în 1997, la 35 în anul 2000, de la 30 la 50 în finanţele publice şi altele în justiţie, poliţie, în jandarmerie,
etc.
d) – Avantajele de mai sus ale municipalizării Olteniţei cu atât mai importante cu cât ele s-au produs pe
334
fondul diminuării până la dezastru a activităţilor economice ale Olteniţei, ca şi ale întregii ţări, datorită politicii
macroeconomice a guvernelor Convenţiei Democratice din România – CDR -, Uniunea Social Democrată –
USD- şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România – UDMR- Prim Miniştri: Victor Ciorbea, Radu Vasile,
Mugur Isărescu. Astfel :*)
– NAVOL – avea în 1996 peste 2000 de salariaţi, în anul 2000 avea sub 1000
– FILATURA – avea în 1996 peste 1500 de salariaţi. În 1998 – 1999 a fost adusă în stare de faliment total
şi pusă în lichidare, iar maşinile şi vândute la fier vechi. În nul 2000 în halele fostei filaturi din Olteniţa – una
din cele mai mari din ţară şi din sud-estul Europei, mai funcţiona o secţie a fabricii “Crinul” din Bucureşti cu
aproximativ 120 de salariaţi.
– Fabrica DE CONSERVE VALEA ROŞIE, avea în 1996 peste 600 de salariaţi, iar în 2000 rămăsese, cu
mare greutate, abia 50,
– TURNĂTORIA (TUROL) avea în 1996 peste 900 de salariaţi, în anul 2000 de abia mai putea să menţină
200.
– COMBINATUL DE PORCI DE LA ULMENI, avea în 1996 peste 1300 de salariaţi şi producea 250 de
mii de capete de porci anual, cu peste 20 de mii de tone carne. În anul 2000, acest combinat, unul dintre cele
mai mari din ţară, mai avea doar 200 de angajaţi şi producea doar 15 capete de porci.
– INTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII erau în Olteniţa în 1996 peste 1450, iar în anul 2000, peste 3
sferturi dintre acestea se aflau în faliment în diverse stadii.
*) Cifrele de mai sus au fost furnizate de dl. profesor Dumitru Ştefan primarul Olteniţei între 1992-1996
şi în continuare după alegerile din iunie 2000, până în 2004.
În privinţa punctului de trecere cu feribotul din Olteniţa peste Dunăre la Turtucaia şi înapoi, care ar fi
putut dinamiza mai mult viaţa economică a municipiului Olteniţa, era mult întârziată, datorită – printre altele
– şi neînţelegerilor dintre factorii economici locali.
ÎN LOC DE CONCLUZII
1. – Este lăudabilă şi merită admiraţia din partea noastră a tuturor olteniţenilor dl. prof.dr. Dumitru Bălăeţ
care, deşi călărăşean, nelegat cu nimic de Olteniţa – a insistat şi persistat în demersul său, în ideea de a depune
toate eforturile şi a face toate diligenţele pentru ca oraşul Olteniţa să fie ridicat la rang de municipiu, argumentând
edificator şi fundamentat o seamă întregă de considerente cu care a reuşit să convingă Camera Deputaţilor
şi Senatul – într-un cuvânt Parlamentul României – pentru a vota legea prin care Olteniţa să fie trecută în
categoria municipiilor. Prin expunerile de motive, prin comparaţiile făcute, a demonstrat că Olteniţa merită să
fie municipiu, sesizând înaintea altora, consecinţele ce decurg din situaţia în care Olteniţa devine municipiu.
A fost revoltat şi dânsul ca persoană de nedreptăţile făcute Olteniţei de către conducerea judeţului Călăraşi,
care, din punct de vedere al alocării prevederilor bugetare, încă de la înfiinţarea Judeţului Călăraşi din 22 ian.
1982, primăria Olteniţa, în mod abuziv, în permanenţă a fost subfinanţată. Ani de-a rândul, Olteniţa a primit
cam 10 % din ce ar fi fost îndreptăţită să primească. Ani de zile, potrivit proverbului “Cine împarte, parte-şi
face”fondurile au fost dirijate – mai bine zis – au rămas în Călăraşi, s-a construit masiv, lucru car se vede cu
ochiul liber fără a se cerceta date sau statistici, iar Olteniţa, mai bine de 15 ani, nu a dispus de fondurile la care
era îndreptăţită. Situaţia s-a menţinut şi a continuat nestingherită şi după 1989.
Dacă în 1997 Olteniţa a primit circa 2 miliarde de lei, adică aproape cât localitatea Lehliu-Gară cu 6 mii
de locuitori – dacă i-o mai fi având şi pe aceştia, adică de cinci ori mai mică decât Olteniţa, aceasta spune
destul. Iar în anul 1998 – deci la numai un an – Olteniţei i s-au acordat 18 miliarde, iar în anul următor (1999)
20 miliarde, deci de zece ori mai mult decât numai cu un an înainte.
În atari condiţii, olteniţenii, sunt sau nu îndreptăţiţi să solicite ca să aparţină de judeţul Ilfov şi nu de
Călăraşi ?
Aceasta se întâmpla în condiţiile în care Ion Iliescu, născut în Olteniţa la 3 martie 1930, primul preşedinte
al României post revoluţionare, nu a făcut nimic pentru oraşul său natal, cel puţin, măcar de ochii lumii, lăsândui
pe cei de la Călăraşi să-şi bată joc de noi.
2. Aceasta a dovedit că deputaţii aleşi de noi, proveniţi din Olteniţa dar neautohtoni, urmărindu-şi realizarea
numai a propriilor interese, nu i-a interesat în nici un fel situaţia localităţii în care îşi au domiciliul şi
în care au prosperat sub raport economic, în mod neaşteptat.
335
Promisiunile făcute în campania electorală, s-au dovedit vorbe goale fără nici un fel de corespondent în
realizări. Ba mai mult, nici unul din ei nu au avut nici o iniţiativă legislativă de nici un fel. În plus, nici cel
puţin nu au luat cuvântul vreodată în Parlamentul României.
3. Cine nu cunoaşte le amintesc situaţia din România, dinainte de 1944, când cei care făceau politică,
făceau politică pe banii lor, nu pe ai statului, aşa după cum s-a întâmplat după în 1990 şi în continuare. Ori la
noi, dat fiind faptul că, după 1989, fragila noastră democraţie, a fost în realitate un fel de prelungire a comunismului
ante revoluţionar, legile şi le-au votat singuri, aşa cum le-a convenit.
Concret în cazul nostru – ca de altfel şi în ţară – din presă şi de la televiziune, am aflat toţi cetăţenii, că tot
aşa a fost, – parlamentarii de după 1990, au intrat în Parlament, pe bază de liste de partid, din funcţii de conducere
de la întreprinderi, sau au funcţionat şi ca directori de întreprindere, şi ca parlamentari, după ce şi înainte
de 1990 – deci în timpul regimului comunist, au deţinut tot funcţii de conducere în întreprinderi şi, pe banii
statului, s-au plimbat şi au vizitat fel de fel de ţări, sub diverse pretexte, cheltuieli lipsite de cea mai elementară
şi neînsemnată eficienţă, toate acestea contribuind în final şi grăbind falimentul întreprinderilor din care făceau
parte sau pe care le-au condus.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI
D E C R E T
PENTRU PROMULGAREA LEGII PRIVIND DECLARAREA
ORAŞULUI OLTENIŢA MUNICIPIU
În temeiul articolului 77 aliniatul (1) şi al articolului 99 aliniatul (1)
din Constituţia României,
Preşedintele României decretează :
Articol unic. Se promulgă Legea privind declararea oraşului Olteniţa
municipiu şi se dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI,
(ss) Emil Constantinescu
Bucureşti, 21 octombrie 1997
Nr. 543
Olteniţenii au luat cunoştinţă de acest eveniment din Jurnalul de Olteniţa nr.210 / Anul V – din 10 – 16
noiembrie 1997, săptămânal independent de informare, atitudine şi educaţie.
În cotidianul popular OGLINDA OLTENIŢEI
nr. 704 de vineri 24 octombrie 1997 :
S-a publicat Hotărârea Consiliului Local Olteniţa nr. 63 / 1997 prin care denumirea următoarelor
străzi se modifică astfel :
– din str. Alexandru Iliescu în str. C-tin. Alimăneşteanu
– din str. (Piaţa) Mercur în str. dr. Florian Mandache
– din str. (pasajul) Primâverii în str. dr. Lucian Popescu

În aceeaşi publicaţie POLIŢIA OLTENIŢA,
Formaţiunea Evidenţă populaţie, informează :
Cetăţenii care au domiciliul pe străzile ale căror denumiri au fost (schimbate) modificate
cf. H.C.L. nr. 63 / 1997 sunt invitaţi la Poliţia oraşului Olteniţa, cu acte de identitate.