GEORGE BOZEANU- DEZVĂLUIRI DESPRE DEZASTRUL MARELUI ŞANTIER NAVAL DE LA OLTENIŢA!

BOZEANU-NAVOL-1440x564_c*Omul care a condus Şantierul Naval şi înainte, dar şi după Revoluţia din 1989! *Omul care a încercat să salveze şantierul! *După 1990, la Olteniţa s-au produs cele mai moderne iahturi! *Şantierul putea fi salvat, dar nu s-a vrut! *Mărturisiri explozive, incendiare, ale omului care ştie TOTUL despre Navol!…

UN MARTOR ISTORIC!
Aceasta este caracteristica fundamentală a domnului George Bozeanu, fostul director general al Şantierului Naval din Olteniţa. *Omul de a cărui mărturie avea nevoie Olteniţa, chiar toată România, pentru a înţelege ce s-a întâmplat cu dezastrul marelui şantier naval, devenit, astăzi, o umbră a trecutului! *Ce s-a întâmplat atunci? *Cum a încercat Bozeanu să-şi salveze şantierul? *Care a fost „lucrătura“ pentru ca acest miracol să nu se producă! *De ce a plecat Bozeanu, în anul 2000, din Navol?!- sunt răspunsuri pe care le aflaţi în ediţia incendiaă a emisiunii „OASPEŢII TELEVIZIUNII 1+1TV“ care la avut invitat pe George Bozeanu. Iată, în „Jurnalul de Călăraşi“, elemente de referinţă din această emisiune

NIELS SCHNECKER ŞI… NAVOL?!…
Sorin Danciu: Ce legătură a avut Niels Schnecker cu şantierul?
George Bozeanu: Schnecker a fost finanţistul, cel care asigura finanţare apentru firma Ego, pentru navele pe care au vrut să le cumpere. Marinescu a fost convins, după părerea mea. A vrut să prindă! Erau afaceri profitabile, dar când a început să facă această afacere a început criza din Iugoslavia, au fost şi nivele mari ale Dunării care datorită podului din Iugoslavia nu putea să stea că era podul prea jos, vechiul port Iosip Broz Tito. Deci n-a putut să iasă cu toate forţele, acum să aibă o flotă şi să nu poţi să faci nimic, dacă ar face o anchetă ca să vadă Navrom Galaţi, Navrom Mehedinţi, alea au fost date jos, dar el care e la început cu un echipaj, cum a fost, dar intenţia lui a fost bună dar am avut şi eu intenţia asta, am avut-o după Revoluţie, când am zis atunci că o să ţin navele să-mi fac eu Şantierul Naval Olteniţa să-l fac flotă proprie adică… nu puteam să tai, să tai o navă gata făcută, parcă tai din mine, aşa au tăiat băieţii ăştia care au fost aici, un împingător, corpul era pe cală, trebuia lansat. Ei întotdeauna când nu aveau de lucru, îi trimitea pe oameni să cureţe, să vopsească, să fie corpul perfect. Ei l-au tăiat! Domnule, nava asta o tăiai în două puneai pupa, prova, puneai o partea dintr-aia şi făceai un container pe Dunăre. Avea dimensiunile care mergeau pe Dunăre până sus. M-a deranjat! Pentru fier vechi…

PENSIONAREA ANTICIPATĂ- LOVITURA DE GRAŢIE
Sorin Danciu: A crescut şi numărul pensionarilor, iată în ce situaţie suntem astăzi şi pe de altă parte au fost scoşi din circuit aruncând în aer producţia…
George Bozeanu: Asta este lovitura directă, dar a fost o lovitură indirectă, pe care v-o povestesc acum. Vă daţi seama, într-o brigadă în care erau 10-12 muncitori, primii 4-5 au plecat, rămăseseră ultimii 4-5, care n-aveau cultură, n-aveau cunoştinţe, n-aveau nimic! Când am făcut o navă, după ce au plecat toţi, m-am trezit că ieşise strâmbă! M-am speriat! Un şef de secţie a vrut să acopere o prostie pe care o făcuse acolo şi n-a spus-o, l-am dat afară, simbolic, primindu-l înapoi peste două săptămâni, pentru că trebuia să întăresc disciplina calităţii!

SE TEMEAU TOŢI DE DIRECTORUL BOZEANU, PENTRU CĂ NU PUTEAU SĂ-L PĂCĂLEASCĂ!
Sorin Danciu: Am citit mărturisirile unor angajaţi din şantier, eraţi teroarea şantierului, pentru că, spre deosebire de alţi directori generali, spun ei, vă duceaţi peste ei pe navă şi dintr-o privire ziceaţi „n-ai făcut aia!”, „aia de ce-i făcută aşa?”. Şi erau disperaţi, pentru că nu puteau să facă şmecherii!
George Bozeanu: Nu e greu, dacă eşti navalist profesionist, cu tine, îţi dai seama că fiecare navă, toate au aceeaţi instalaţie, motorul cu instalaţiile lui, tablourile, pompe de punte, pompe din interior, pompele motoarelor, deci ştii cam unde sunt şi vezi pe loc! Mie nu mi-a plăcut ca un maistru sau şef de brigată să nu-şi cunoască instalaţia. De ce spun? Am observat şi afară! M-am supărat în mine că oamenii mei nu-şi duc o lucrare până la capăt. Erau muncitorii de afară, băieţi tineri, lucrau, aveau un carneţel cu nodurile, tipice constituţiei navale de instalaţii şi făcea imediat! La noi trebuie să-i dai un plan.

LEGENDA CU DIRECTORUL CARE ÎI ÎNVĂŢA PE LIDERII SINDICALI SĂ CEARĂ… MĂRIREA SALARIILOR!
Sorin Danciu: Tot legenda spune că îi chemaţi pe liderii sindicali şi le spuneaţi „bă, ia faceţi scandal că vreţi să măriţi salariile!”
George Bozeanu: Aşa este! Erau nişte lucruri care mă interesau, cheltuielile cu munca vie la fiecare tip de navă. Eu ştiam afară cât sunt, la noi cât sunt şi cum trebuie reduse. Am urmărit la sânge, cheltuielile pe munca vie, orele pe tona de materiale, orele de instalaţii. Erau nişte domenii pe care nu le ştii, nu ştii să discuţi afară un preţ. Am făcut cursuri cu personalul tehnic, administrativ! I-am obligat să înveţe engleza! Şefii, toţi! Le-am dat profesor! Dacă începeam concurenţa cu nemţii şi limba englezească… Când am cumpărat primele calculatoare, pe primele le-am luat să se joace şi ei, era cu dexteritatea. Când a venit a doua tură, am făcut şi training-uri pentru ce vreau să fie, proiectarea pe primul loc, din ce cauză, fiindcă o grupă de proiectare de zece oameni din afară, Germania sau Olanda, ţineau în mână foarte multe tipuri de nave. Eu aveam 100 de oameni care ţineau nave şi nu se vedea. Zece, cinci buni dar restul erau cum era înainte, ba desenatori, ba copiatori şi nu au înţeles.

NE-AU „LUCRAT“ PRIN CURSUL VALUTAR DE REFERINŢĂ!
George Bozeanu: Olteniţa avea 85% din producţia ei care se raporta şi se încasa era pe relaţia cu U.R.S.S. şi era rubla convertibilă. Mie mi-au dat un curs de referinţă 11 lei şi 60 bani, pe rublă, altele la Brăila aveau 10-12%, 24 lei! Lucru care nu mi-a convenit!

PRIVATIZAREA… BLESTEMATĂ!
George Bozeanu: Primul şantier naval care a obţinut ISO 9001 ale calităţii a fost Olteniţa cu Germanischer Lloyd. Al şaselea pe ţară! Acest ISO era o disciplinare a circulării hârtiilor şi documentelor. Fără acest ISO, multe societăţi n-ar şti istoricul, fiecare fază în parte, ce tehnologii sunt, a ajutat foarte mult ca toată lumea să meargă pe acelaşi mod de gândire de circulaţie a documentelor tehnice, contabile, de consum şi aşa mai departe.
A fost trecută privatizarea de două ori, odată în ’89 şi nu a venit nimeni, în ’99 s-a trecut în martie şi nu a venit nimeni şi a mai fost un anunţ de privatizare în august ’99. Atunci a venit un băiat care lucra înainte de Revoluţie la o bancă în Austria. Cu banca respectivă am luat nişte credite deosebite, cu dobândă mică, în acelaşi timp, garanţia a fost Bozeanu, adică a reuşit să mă înţeleagă, cum ne-am explicat toată treaba. Eu sunt garantul, vă rog, dumneavoastră garantaţi pentru mine. Am primit vreo trei milioane de dolari. Ion Alexandru a venit, mi s-a părut un tip creator, m-a ajutat atunci cu dobândă mică, el vrea să cumpere, persoană fizică, am discutat cu el. A venit cu directorul economic, l-am cunoscut şi eu când am avut discuţiile cu creditul din Austria. Mi s-a părut un băiat cu bună intenţie. Ce m-a deranjat pe mine foarte mult, pe 25-26 octombrie s-a încheiat contractul. În contract am primit câteva date că e patron cutare. Dar eu am ţinut foarte mult ca în contract să apară aport propriu pentru dezvoltare, echipamente tehnologice pentru creştere. Eu făcusem nişte programe speciale pe care le-am început în 92-93 şi le continuam ca să câştige mai mult piaţa investiţională. Am cerut programe de sudură, să crească mai mult calitatea. Scule de mână, mă ajutau foarte mult, multe modificări le făceam pe navă, nu trebuia să se ducă muncitorul pe navă, să măsoare să se ducă la atelier, du-te înapoi pe navă şi aşa mai departe. Şi un program la care am ţinut foarte mult: vopsitoria! De ce am avut programul vopsitoria? Am vrut să lansez că navele Olteniţei garantează vopseaua navei, trei ani de zile! Totul consta în prelucrarea suprafeţei de vopsire! N-a urmărit nimeni banii pentru aceste programe. Ce m-a deranjat iar. Nici nu s-a uscat cerneala pe contract că am primit la FPS că i-a pus pe băieţii mei să facă o scrisoare către toate ţările că Bozeanu nu mai este director, că decizia o ia ăla. După aceea a hotărât că importurile le face el, pe firma lui. El a crezut că importurile astea e o treaba a mea, personală, n-a fost! Eram cunoscut cu şantierul, am participat la discuţii mai grele privind importul, m-am implicat foarte mult, mă informam, ma uitam pe reviste, cât mai este şi mereu ceream mai jos, mă uitam la fiecare instalaţie în parte.

„NU AM VRUT SĂ FAC DIN NBAVOL AFACEREA MEA!“
Sorin Danciu: Dumneavoastră, în perioada 1990-2000, şantierul ziceţi că l-aţi adaptat la noile condiţii, aveaţi comenzi, nu aveaţi pierderi, de ce nu aţi privatizat dumneavoastră?
George Bozeanu: Nu am vrut! Voiam un suflu nou acolo! Nu am găsit un om care să fie lângă mine. Aici foarte mulţi şi politici şi nepolitici s-au supărat pe mine „de ce n-ai făcut cu mine”. Eu am vrut să fac, de ce n-ai venit cu ceva cu care să simt că suntem potenţi. Fiecare voia să se îmbogăţească atunci! Am zis că mai bine plec eu! În primul rând trebuia să fac nişte prostii ca să fac rost de bani, nu aveam bani, să fac importurile pe mâna mea, cum au făcut alţii şi n-am vrut să mint, să fac prostii.

AM PRODUS, LA OLTENIŢA, CELE MAI MODERNE IAHTURI!
George Bozeanu: La iahturi erau cele mai moderne echipamente şi modul de conexiune al echipamentelor, au învăţat şi ai mei. Multe lucruri au copiat şi au văzut. De aici am vrut să fac primul iaht cu tehnologia am vrut noi s-o facem. Inginerul şef de concepţie a venit la mine cu concepţia asta şi i-am zis că nu cred că-i asta. Tu ai văzut că iahturile astea sunt din geam, oglindă, chiar dacă sunt metalice? Şi am avut dreptate! Când am discutat cu un olandez problema asta, care venise şi el pentru iahturi. I-am zis, sunt de acord să facem iahturile cu o condiţie. Îmi duci câţiva băieţi să vadă cum se construiesc iahturile, în Olanda, iar tu o să trimiţi un băiat care o să se ocupe de asistenţă de calitate pe tot parcursul iahtului. În acelaşi timp şi un om care să ştie să prelucreze tec. Oamenii mei în afară de stejar nu ştiau să prelucreze. Omul ăsta a acceptat tot ce i-am spus. Când am făcut primul iaht, în 1994, am invitat-o şi pe ambasadoarea Olandei din România, a venit, a văzut, încântată! Când a dus omul ăsta iahtul în Olanda a făcut pariu că nu e făcut în România! A ieşit perfect! Am ascultat ce urmăream eu, ca să fie o navă bună. L-am făcut şi pe al doilea, am făcut iaht de 8m, de 15m, de 18m. La un moment dat, omul mi-a zis că nu mai face iahturi şi mi-a zis că vrea să cumpere o hală să-şi facă singur.

MAI MULTE-AICI—http://www.soridapress.ro/george-bozeanu-dezvaluiri-despre-dezastrul-marelui-santier-naval-de-la-oltenita/


Notice: Undefined variable: responsive_view_320 in /home/buterezr/radiotvoltenita.ro/wp-content/plugins/advanced-floating-content-lite/public/class-advanced-floating-content-public.php on line 205

Notice: Undefined variable: responsive_view_480 in /home/buterezr/radiotvoltenita.ro/wp-content/plugins/advanced-floating-content-lite/public/class-advanced-floating-content-public.php on line 209

Notice: Undefined variable: content in /home/buterezr/radiotvoltenita.ro/wp-content/plugins/advanced-floating-content-lite/public/class-advanced-floating-content-public.php on line 121

Notice: Undefined variable: responsive_view_480 in /home/buterezr/radiotvoltenita.ro/wp-content/plugins/advanced-floating-content-lite/public/class-advanced-floating-content-public.php on line 136

Notice: Undefined variable: responsive_view_320 in /home/buterezr/radiotvoltenita.ro/wp-content/plugins/advanced-floating-content-lite/public/class-advanced-floating-content-public.php on line 136