GAZETA DE BUDESTI NR 9 -INTERVIU CU ACTORUL GEORGE MIHAITA !

INTERVIU FARĂ MASCĂ

Să joci in 60 de filme alături de cei mai mari actori români, să joci alături de acestia și in sute de piese de teatru si să sărbatoresti Ziua Mondială a Teatrului intr-o sală de clasă obisnuită alături de elevii si de profesorii lor la fel de obisnuiti, asta inseamnă respect pentru publicul care te-a facut mare, inseamnă că-ți iubesti meseria, mai inseamnă bun simt si  modestie, inseamnă că dumneavoastra, domnule George Mihaiță,  meritați cu varf si îndesat locul de frunte pe care-l ocupati in cartea de aur a filmului si teatrului românesc. Bine ati venit în paginile gazetei noastre, domnule George Mihaiță !

Nu vă las sa răspundeti  la salutul de început pentru ca am încredere că în gândul dumneavoastră ne urati ceva de bine si am sa incep direct cu prima întrebare :

-V-a plăcut la noi, la Budești, domnule George Mihăiță ? Și dacă, da, ce anume v-a plăcut ?                                      George Mihăiță: În primul rînd vă salut pe dvs și pe budeșteni. Mi-au placut oamenii pe care i-am întîlnit, de la cel mai mic elev pînă la domnul Primar.Oameni deschiși, sinceri, doritori de

întîlniri…Faptul că eram admirat în acea clasă de școală, mă determină să revin oricînd cu plăcere.

Iorgu Dumitru : Care este filosofia teatrului, domnule Mihăiță ? Ce vrea un spectator de teatru de la…teatru ? Cum se manifestă el, publicul, atunci când nu-i place un spectacol ?

 

George Mihăiță: A devenit un loc comun ideia că teatru = viață. În acest caz , spectatorul  nu  ar mai trebui să se obosească să vină la teatru, pentru că mă întreb ce spectacol ar putea egala spectacolul străzii, al bulevardului, al pieței? De aceea cred că teatrul este esență de viață. Acest fapt ne responsabilizează pe noi actorii, să transmitem ”mult” în parametri unui ” aici” și unui ”acum” pentru un spectator care poate a venit pentru prima sau pentru ultima dată la teatru. Filosofia teatrului stă sub semnul irepetabilului.

Ce așteaptă un spectator? Spectatorii sînt unici. Unul vrea să fie extras din cotidian, altul caută tocmai comentarii ale vieții de zi cu zi. Există comedii, feerii, drame dar și teatru social sau politic..Cred că spectatorul, venit dintr-o lume lipsită de echilibru, caută o busolă spirituală, care să-i mai ofere un dram de speranță.

Iorgu Dumitru: Ati spus de multe ori că ”Reconstituirea”, filmul dumneavoastră de debut,  este si cel mai bun film în care ați jucat. Totodată, multe statistici ale cinematografiei românești îl dau ca cel mai bun film din istoria filmului de la noi. Ce a avut special acest film al lui Lucian Pintilie și prin ce a fost el potrivnic regimului comunist?

George Mihăiță:În anul 2008, 40 de cronicari au alcătuit un clasament al celor mai bune 10 filme românești… Pe locul 1 Reconstituirea. A fost primul meu film.  Filmul a plecat de la un fapt real. Doi tineri sînt obligați să repete o bătaie pe care au avut-o, beți fiind, pentru a se face un film educativ. Autoritățile trimit un anchetator și un cineamator. Și la reconstituirea cazului unul dintre cei doi moare. Este un film avertisment, o introspecție socială. Filmul a fost un semnal de alarmă pentru cei care conduceau atunci țara. Filmul vorbește despre consecințele funeste într-o societate-închisoare.

Iorgu Dumitru: Dacă ”Reconstituirea” a fost cel mai bun film în care ati jucat, care a fost piesa de teatru cea mai bună, în care ati jucat? Si ce rol ati jucat in piesa respectivă ? A coincis cea mai bună piesă de teatru în care ati jucat cu cel mai bun rol jucat de dumneavoastră, intr-o piesă de teatru ?

George Mihăiță: Dacă ar fi să mă iau după cel mai mare PREMIU, ar fi CASA ZOICĂI de Mihail Bulgakov ( premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal) REVIZORUL în regia lui Horațiu Mălăele. Aici joc PRIMARUL. Ar mai fi ” Păi despre ce vorbim noi aici domnule” spectacol după Moromeții lui Marin Preda, în două personaje: Ilie Moromete și COCOȘILĂ, adică Marcel Iureș și George Mihăiță. Toate acestea, foarte bine scrise și foarte bine jucate (ha, ha). 

Iorgu Dumitru: Care este filmul si rolul din acest film în care ati fi vrut să jucati si nu ati jucat ? Care este piesa de teatru si rolul din aceasta piesa in care ati fi vrut să jucati si nu ati jucat?

 

George Mihăiță: Nu m-am gîndit, n-am vrut să-mi amărăsc zilele. Sunt mulțumit cu ceea ce am jucat într-un teatru performant cum e Teatrul de Comedie, care anul trecut a primit ordinul: MERITUL CULTURAL. Pot să vă mai spun că aș regreta dacă nu aș juca rolul principal într-un serial la PRO TV. Veți avea o mare surpriză în toamnă.

Iorgu Dumitru: Bănuiesc că sunt multe întâmplari din culisele teatrului si ale filmului care, măcar unele dintre ele, concurează cu brio ca întâmplări mai spectaculoase chiar si de cât spectacolul în sine, fie prin umorul lor sau prin ineditul lor. Ne puteți da unul, două exemple din acestea ?

George Mihăiță: Eram la mare cu un coleg, cam fustangiu. A mers pe plajă și cocheta cu o fată. I-a cerut numarul de telefon și fata i-a spus că s-ar putea să i-l lase la recepție. Am aflat și am luat 10 pietricele  pe care am scris cîte un număr și le-am pus într-o trăistuță. I-am spus recepționerei să-i zică colegului că e de la o fată. Toată după-amiaza a stat închis în camera, a ”făcut” numere și a sunat. Cică numai babe nimerea. Îmi amintesc o alta: Eram în provincie cu un spectacol. Cînd intram în scenă, luam aplauze. După mine intra un actor mai necunoscut și nu lua niciodată aplauze. Și a făcut un pariu pe o canistră de vin, că ia și el aplauze. Am intrat eu, APLAUZE a intrat el…ROPOTE DE APLAUZE. Ce s-întâmplat….. În sală erau vreo 100 de soldați, a vorbit cu ei înainte și le-a zis că atunci cînd intră el, ei să aplaude. Am pierdut CANISTRA. 

Iorgu Dumitru: O întrebare inevitabilă în aceste timpuri. Abia am iesit dintr-o criză, cea a sanitară, si se pare că vom intra intr-o altă criză, mult mai periculoasă decât prima, cea a războiului. Cum a iesit Teatrul de Comedie si Directorul ei, George Mihăiță, din pandemia asta de care nu știm sigur dacă am scăpat, atât d.p.d.v. economic,  dar si d.p.d.v. artistic ?

George Mihăiță: Teatrul de Comedie a trecut cu bine peste amenințarea asta pandemică. Am jucat ONLINE, am jucat cu 30 la sută, cu 50 la sută. Ne-am îndeplinit planul de încasări pe care ni l-am propus. Stând uneori, mai mult acasă mi-am îmbogățit repertoriul de poezie.

Iorgu Dumitru: Vă sperie perspectiva unui război Mondial ? Credeti ca va exista asa ceva in viitorul apropiat Si daca va fi un război Mondial, ce va face un actor pe timp de război? Care este rolul unui actor si in general al unui artist, in timp de război ?

 

George Mihăiță: Dacă mă sperie perspectiva unui război Mondial? Și acum cînd scriu mi se face frică. Să nu mai bucur eu familia, prietenii, spectatorii, budeștenii. Dacă ( doamne ferește) va fi un alt război Mondial, acela nu va fi decât nuclear. Și-atunci vorba poetului:” cine trage-n urmă ușa?” Ce va face un actor în caz de război? Vă răspund printr-o glumă pe care mi-a adresat-o MINISTRUL ARĂRĂRII cînd m-a trimis în armată: ”Du-te Mihăiță în armată, că în caz de război, tu tot poezii o să spui.”

Iorgu Dumitru: Trăim vremuri deosebit de grele. Ne astepta diferite crize, inclusiv cea alimentară. Din aceasta perspectivă, cred că există pericolul ca lumea sa devină din ce în ce mai pragmatică și mai precisă în a-si evalua prioritățile și în aceste condiții, a cumpăra un bilet la un spectacol teatru sau o carte, devine  un moft, dacă nu, o aventură. În viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, credeți într-o schimbare de paradigmă în obiceiurile cotidiene a oamenilor educați, consumatori de cultură, în așa fel încăt si ei să poată să spună: Dacă nu-mi potolește foamea,  de ce să cumpăr cartea asta ?

George Mihăiță: Cum am răspuns la o alta întrebare a dumneavoastră, teatrul este frecventat de spectatori și ca o ultimă redută a speranței. Eu cred că poți trăi cu multe neajunsuri, dar mai puțin  cu lipsa de speranță. Așa ca nu mă tem de schimbări de paradigmă în acest caz. Cei care au venit la teatru pînă acum vor veni în continuare.

Iorgu Dumitru: Teatrul National Bucuresti este subiectul unui scandal, in care principalul acuzat este Mircea Rusu,directorul interimar.Cum vedeti dumneavoatra lucrurile ? Se afla Mircea Rusu între ciocan și nicovală?

Adica intre pro-europeanul Mihai Călin si ultra-conservatorul Dan Puric ? Credeti ca la mijloc este o cursă întinsă lui Mircea Rusu, care vizează postul de Director al Teatrului Național ?

George Mihăiță: Mircea Rusu mi-e prieten, Dan Puric la fel, cu Mircea Rusu joc în ” Fierarii”. Nu mă amestec . Horațiu i-a zis unuia dintre iei : Te-ai gîndit că adevărul poate fi la mijloc?  Decorul de la piesa – Fierarii are și ciocan și nicovală. Și Mircea stă între…..

Iorgu Dumitru: Sfârșitul acestui interviu vă aparține, domnule George Mihăiță ! Închideți-l cu cuvintele pe care vreți să le spuneți cititorilor Gazetei de Budești, eu neavând inspirația  pentru a vă adresa întrebarea potrivită care să vă dea prilejul să spuneți acele cuvinte.

George Mihăiță:Dragi mei cititori, mi-a promis mai marele PRIMARELE urbei ( foarte sufletist) că va face în așa fel încît să venim cu piesa FIERARII : Eu, Maia Morgenștern, Mircea Rusu și Valentin Teodosiu, Și am auzit că e OM care se ține de cuvînt. Deci, pe curînd și sănătate. Și voi încheia cu gluma pe care o spun  în filmul ” Undeva la Palilula” în regia lui Silviu Purcărete. Eu Ilie Tudorin, cînd beau țuică, cînd beau vin….cînd beau apă vai ce chin. Trăiască neamul nostru ăla rău și puturos.”