GAZETA DE BUDESTI NR 8-BUCIUMENI -SATUL NOSTRU DRAG – de Mioara Cristache !

BUCIUMENI

-SATUL NOSTRU DRAG –

de Mioara Cristache

Istoria nu s-a scris și nu va fi scrisă numai pe baza documentelor. În toate modurile posibile, familia cu rădăcinile ei este legatura noastră cu trecutul și podul nostru către viitor.
Deși nu s-au păstrat mărturii scrise în acest sens, primele case din satul nostru au fost construite pe o terasă de 50-60 m inaltime deasupra luncii raului Dambovita, pe malul drept, cu foarte mult timp în urma.
Anton-Maria Del Chiaro un învățat italian, care a servit în Țara Românească ca secretar al domnului Constantin Brâncoveanu constituie un document important privitor la istoria românilor, cuprinzând informații generale despre Țara Românească și despre domniile lui Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu și Ștefan Cantacuzino. În Harta Tarii Românești întocmită de către Anton Maria del Chiaro, la 1718 este menționată localitatea Buciumeni.

Potrivit documentelor vremii, în anul 1810 în CARTAGRAFIA EPARHIEI UNGROVALAHIEI se menționează Sfânta Biserica din Buciumeni, construită din uluce si acoperita cu paie, având hramul de Sf. Ierarh Nicolae.
În anul 1831 proprietarul moșiei Buciumeni era vătaful COSTACHE LĂMOTESCU.
Primul boier cunoscut care a avut în proprietate moșia Buciumeni este paharnicul CONSTANTIN LĂMOTESCU care impreuna cu soția sa, ALEXANDRA au construit biserica din zid din sat, pe care au inaugurat-o la 29 iunie 1841, potrivit inscripției pe care o regăsim astazi pe Sfânta Masă din Sf.Biserică de la Buciumeni.
Pe la jumatatea secolului al XIX lea un negustor grec, din Fanar, DUMITRU C MARATEEA a cumpărat moșia Buciumeni și a administrat-o impreună cu familia sa.
În curtea bisericii, pe partea stângă a aleii de intrare se află monumentul funerar al soţiei ctitorului Marateea. Pe cruce scrie cu litere latine şi greceşti. „INRI, Aννυήέλινά Μάρατεεά/ N. 1860 12 12“. INRI Anghielina Marateea, 1860 decembrie 12].
Pe piatra funerară este incizată o inscripţie scrisă în limba greacă:
EN ΘΆΔΈ ΚΥΤΈ ΙΔΫΛAΗ ΤΫ ΘΈΫ ΆΓΓΈΆΗΝΆ ΣΗΖΙΓΌΣ Δ ΜΆΡΆΘΈΆ ΆΠΟΒΗΟΣ ΛΣ ΈΝ ΈΤΥ 1860 ΔΕΚΈΜΒΡΙΫ 12 ΈΟΝΗΆΝΤΙΣ ΙΜΝΗΜΗ.
{Aici zace roaba lui Dumnezeu Anghielina soţia lui D. Marateea plecată din viaţă în anul 1860

Vesnica pomenire}

Proprietarul Mosiei Buciumeni Constantin Dumitru Maratheea a avut patru copii. Eracle, Mitica, Ionel si Angelica.
Moșia Buciumeni a trecut în proprietatea descendentilor săi astfel: Mitica Maratheea 300 ha, Eracle Maratheea 300 Ha si Ionel Maratheea 300 ha. Monitorul Oficial din 29 iulie 1883 atestă faptul că mosia din Buciumeni a domnului Constantin D. Maratheea fost arendată prin licitatiune.
Casele impreuna cu dependințele aferente moșiilor copiilor boierului Maratheea erau asezate strategic pe dealurile ce marginesc satul. Odată cu trecerea vremii acestea au fost distruse iar in zilele noastre, nu mai pot fi văzute în toată splendoarea lor.
Ultimul primar al Bucurestilor înainte de comunism, în perioada 1938-1940, sub domnia regelui Carol al II lea, Generalul de corp de armata, VICTOR DOMBROVSKI, a cumpărat o mică moșie în sat, de la Mitica Maratheea și își avea reședința de vară la Buciumeni. Odată cu instaurarea comunismului și infiintarea Cooperativei Agricole de Productie după 1950, casa generalului Dombrovski a devenit depozit și sediu al CAP-ului, scoala, garadinita. In anii 70-80 sufrageria casei devenise locul de întalnire al tinerilor din sat unde se plimbau și socializau, ascultau muzică si dansau. Câteva generații ale satului s-au bucurat de atracția magică a acestui loc.

Victor Dombrovski

Dr. Juvara si Dr. Cristide Epaminonda

Pe la sfarsitul anilor 1930, o altă familie celebră la vremea respectivă, familia de doctori, CRISTIDE EPAMINONDA si AGRIPINA soția sa au cumpărat de la Dumitru C Maratheea 50 ha de teren și au avut o mica moșie cu conac în Buciumeni (la fostul IAS).
Doctorul Cristide Epaminonda a fost asistentul marelui doctor Juvara la Facultatea de medicină din Bucuresti. De-a lungul timpului, conacele deținute de către aceste mari familii s-au deteriorat, ulterior s-au dărmat, iar in zilele noastre au disparut.

ORGANZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ

Din punct de vedere administrativ – teritorial la sfârșitul secolului al XIX satul făcea parte (impreună cu satul Gruiu și Herăști) din comuna Heraști – Buciumeni, plasa Negoiești a judetului Ilfov.
La acea perioadă exista în sat o scoală mixtă, un cârciumar – pe nume Dinescu, un fierar si un mecanic.
Acestă organizare a funcționat pâna în anul 1930 cand satele Gruiu și Buciumeni s-au separat de satul Herasti și au format impreună comuna Gruiu.
În anul 1950, comunele Budești, Aprozi și Gruiu (din care facea parte satul Buciumeni) au fost transferate raionului Oltenița din regiunea București, iar în 1968 au revenit la județul Ilfov, reînființat. Atunci, comunele Aprozi, Gruiu și Crivăț au fost desființate și incluse în comuna Budești.
În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Comuna Budești a devenit oraș în 1989, la 18 aprilie. Aceasta organizare administrativ teritorială o intalnim în zilele noastre, satul Buciumeni aparținând orașului Budești.

ASEZAREA ȘI RELIEFUL

Satul Buciumeni, apartinând orașului Budești, este situat în partea de sud a tării, la jumatatea distanței dintre capitala Romaniei și orașul Oltenita, respectiv 31 km de București.
Este așezat în apropierea malului drept al râului Dambovița, la 5 km de confluența raului Dambovita cu Raul Argeș, în orasul Budești. Râul Dâmboviţa, mărgineşte satul la nord şi răsărit, și îl desparte de comuna Vasilaţi şi oraşul Budeşti. La sud se invecineaza cu satul Gruiu iar in partea de vest drumul national DN4.
Forma de relief predominanta este câmpia, iar ca unitate geomorfologica satul este așezat în lunca Dambovitei, Câmpia Câlnăului, aparținând marii unitați geografice Câmpia Română.
Altitudinea este de aproximativ 70-50m. Văile principale care strabat zona localității sunt Valea Dâmboviței cu difertențe de nivel de cca.20-30 m și Valea Câlnăului, afluent pe Dreapta al Dâmboviței, cu direcție general de curgere NV-SE.
Din punct de vedere climatic satul aparține sectorului cu climă continentală ce se caracterizează prin veri foarte calde cu precipitații nu prea abundente.
Precipitațiile atmosferice constituie o caracteristică importantă a climei, o importanta verigă a circuitului apei in natură.
Regimul precipitatiilor este neuniform, existând mari diferențieri de la un an la altul, de la o lună la alta. În mod normal, în decursul unui an cele mai multe precipitații cad în lunile mai, iunie. Cele mai puține se înregistrează în perioada rece a anului, în lunile februarie și martie, fiind cele mai secetoase. Precipitațiile atmosferice însumează anual cca 500 mm, cu un maxim la sfârșitul primăverii când cad circa un sfert din valoarea totală a acestora.
Se distinge astfel clima specifică climatului temperat continental. Alături de precipitatiile lichide, ninsorile constituie o importantă rezervă de apă, care se acumulează în sol iarna. Stratul de zăpada acumulat constituie in acelasi timp un bun mijloc de protectie a culturilor impotriva gerurilor din timpul iernii.

Primele ninsori efemere cad în a doua decadă a lunii noiembrie. Ultimele ninsori s-au înregistrat la sfarsitul lunii martie si chiar în intervalul 7-9 aprilie, denumită popular“zapada mieilor”.
În cursul anului, cele mai multe zile cu strat de zapada se produc in lunile ianuarie–februarie, iar cele mai putine in noiembrie – aprilie.
Sub acțiunea vântului, în special a Crivațului, stratul de zapadă nu se depune uniform. Frecvent zapada este spulberată și troienită pe la adăposturi.
Norii prezintă o însemnatate deosebită pentru alte caracteristici ale climei pe care le modifică substanțial sub raport valoric. Acțiunea lor de diminuare a duratei strălucirii soarelui, energiei calorice și luminoase, a radiației efective, este sensibilă. Totuși nu trebuie uitat că norii constituie sursa precipitațiilor atmosferice ce au un rol deosebit în viața plantelor.
Bruma, constituie un fenomen de mare interes pentru agricultură. În această zonă, prima brumă apare în octombrie, iar ultima brumă în aprilie. Grindina, cade rar, o data la câțiva ani, însoțind ploile torențiale.
Brumele constituie un factor foarte dăunator culturilor de toamnă-primavară. Apariția brumei este condiționată, pe de o parte, de coborarea temperaturii aerului si a solului sub 0 grade , iar pe de altă parte de umezeala ridicată a aerului.
În cursul anului, frecvența vânturilor se modifică foarte puțin de la un anotimp la altul, în raport cu schimbarea sensului circulației generale a atmosferei, de la iarnă la vară si invers.
Cel mai puternic vânt din zonă este vântul de nord-est, Crivatul, ce poate atinge viteze mari, și apoi, urmeaza vanturile de sud-vest si vest, Austrul, acesta fiind bogat în precipitații. Viteza vântului se incadrează în limitele caracteristice câmpiei.

SOLURILE

Pe raza satului întalnim o varietate de soluri: soluri aluviale, cernoziomuri de luncă, lacoviștile de luncă și cernoziomuri levigate. Solurile aluviale se caracterizeaza printr-un grad inalt de fertilitate, datorita continutului de substante nutritive. Mai intalnim: luturi, argile, nisipuri, loessuri si depozite loessoide.

VEGETAȚIA FLORA ȘI FAUNA

Satul este situal la contactul a două subzone de vegetație naturală: stepă și baltă care ocupă arii destul de răstrânse, s-au rărit foarte mult speciile care erau altădată caracteristice Bărăganului. Pajiștile naturale se pot identifica prin prezența următoarelor specii: pirul (Agropyrum cristatum), jaleșul (Salvia nemorosa), iarba șarpelui (Echium vulgare), firuța (Poa trivialis). Sunt frecvente și gramineele din genul Brmus și Setaria. Caracterul stepic al acestor pajiști este evidențiat și de prezența speciilor de Andropogon ischaemuum și Eringium campestre, care invadează zona de nord est a satului, practice izlazul comunal.

Vegetația de mlaștină, din baltile de pe la coastă sau se “sub crâng” este reprezentată prin stuf (Carex acutiformic, Carex riparia), săgeata apei (Sagitaria sagittifolia), vâscul de apă (Myriophyllum spicatum) În luncă mai cresc și alte specii ierboase ca: feriga de baltă, volbura de baltă, piciorul cocoșului, izma de baltă, țelina sălbatică, etc. În apă puțin adâncă de la marginea bălțilorși canalelor se întâlnește o specie de algă, numită mătasea broaștei (Spirogyra).

Speciile reprezentative faunei din zona satului sunt:
1)rozătoarele, dintre care amintim: popândăul (Citellus citelius), cățelul pământului (Spalax leucodon), iepurele de câmp (Lepus europaeus);
2) carnivorele sunt reprezentate de: vulpea comună (Vulpes vulpes), viezurele (Moles moles) și, foarte rar, lupul (Canis lupus), dihorul de stepă și dihorul comun;
3) păsările indigene și migratoare. Caracteristică este dropia (Otis tarda), foarte rară și declarată monument al naturii, prepelița (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix), care au un areal mai mare de răspândire și un efectiv mai mare, graurii comuni și purpurii (oaspeți de vară). Dintre păsările cântătoare, în stepă trăiesc fluierarii (Tringa totanus), prigoriile (Merops apiaster), dumbrăvencile albastre (Caracias garrulus) și cunoscuta ciocârlie de Bărăgan (Melano sarypha calandra) 4) reptilele, reprezentate de șopârlele de stepă din familia Lacerta și de șerpii aparținînd genului Caluber.

OAMENII SATULUI ȘI OCUPAȚIILE LOR

Din cele mai vechi timpuri ocupația principală a locuitorilor satului a fost agricultura cu ramurile ei precum și creșterea animalelor (oi, cai, vaci si bivolite).
Solurile fertile au permis dezvoltarea culturilor agricole in sat. Astfel, de-a lungul timpului, au fost cultivate, de cele mai multe ori organizat (in cadrul moșiilor boieresti, a CAP-ului, a IAS-ului care au functionat in zona si in zilele noastre la AGROMIXT Buciumeni) culturi de: grau, porumb, orz, ovaz, secară, floarea soarelui, soia, rapiță, etc…
Individual, în gospodariile lor, locuitorii satului cultivau pentru nevoi proprii, cateva razoare de ceapa si usturoi, vinete, varza, castraveti, fasole, porumb, dovleci, ardei si rosii pentru asigurarea hranei familiei si nu numai, leguminoase și rădăcinoase precum și pomi fructiferi.
În anii 1970-1980 în sat s-a cultivat masiv pepenele și dovlecelul, produse pentru care locuitorii satului erau renumiți pe piețele de desfacere ale capitalei, cum ar fi: Piața Unirii, Piața Matache, Piața Obor, Piața Sudului.
Majoritatea sătenilor cultivau și își întregeau veniturile vânzând produsele cultivate pe terenurile proprii, în capitală.
Existau, la acea vreme, mijloace de transport care asigurau zilnic transportul mărfurilor si călătorilor căre și dinspre capitală. Produsele agricole provenite din gospodăriile sătenilor precum și animalele de vânzare se puteau găsi la târgul care se ține în fiecare duminică la Budesti, inca din cele mai vechi timpuri.
Prin anii 1950 dată cu aparita colectivizarii si mecanizarii, cu infiintarea Cooperativei Agricole de Productie si Intreprinderii Agricole de Stat, satul a cunoscut o dezvoltare puternica.
Au venit și s-au stabilit in sat, în căutarea unui loc de muncă, familii din alte zone ale tarii (Zona Moldova), astăzi devenind și ei locuitori ai satului.
La nivelul anului 1988 I.A.S.- ul din sat avea un sistem local de irigatii, un bloc de locuinte, o cantina toate construite in regie proprie, o ferma de vaci cu 1260 de capete, iar forta de munca era de 320 angajati.
La ferma IAS_ului din lunca se cultivau legume: rosii, ardei, castraveti, morcovi, varza, vinete etc. produse ce erau valorificate pe piata, în capitală.
Totodată mulți dintre locuitorii satului lucrau în București. Faceau naveta avand la dispoziție rețeaua de transport care asigura legatura între sat și capitală.
Reprezentative pentru perioada aceea erau: intreprinderile Danubiana si Tabara Bucuresti. Aceste unități industriale mari erau situate în sudul capitalei si atrageau forta de munca de la satele adiacente Bucurestiului, inclusiv din satul Buciumeni.

SCOALA ȘI GRADINITA DIN SAT

Începuturile învățământului organizat în sat ar data din anul 1864, ca urmare a promulgarii legii de organizare a instructiunii publice, prin care invatamantul primar devenea obligatoriu, general si gratuit. Atunci s-au înfiintat scolile primare mixte.

Cursurile se desfășurau pe durata unei singure zile cu un singur învatator la patru clase.
De-a lungul vremii copiii satului învatau la scoala din sat și descopereau tainele carții în primele clase primare.
De asemenea, în sat functiona și o gradinită. În anii 70 gradinița avea program prelungit, copii primind o masa caldă la gradinita și o gustare.
Școala și gradinita din sat au avut, de-a lungul vremii, mai multe locatii. La fostul sediu al CAP (la colectiv) si apoi , dupa anul 1970, in centrul satului unde a fost construită o clădire nouă, modernă la vremea respectivă, cu 4 sali de clasă, un laborator, o bibliotecă, cancelarie și cabinet director.
Numeroase cadre didactice, bine pregatite, au trecut pe la această scoală și și-au lăsat amprenta asupra dezvoltarii fiecărei generații.
Prin școală au trecut ceva generații și o perioadă lungă de timp, se invata în două schimburi. Dimineata clasele mici (I- IV) si după-amiază clasele mari (V-VIII).
De o perioadă bună de timp, după Revoluția din 1989, datorită migrarii populației satului către oraș, a îmbatranirii populatiei satului și reducerea numărului de copiii, la scoala din sat se învata numai pană la clasa a IV, iar la clase se predă simultan. Îngrijorator este faptul ca în prezent întalnim abandonul scolar, în rândul copiilor!
Scoala generală din satul BUCIUMENI

De menționat este faptul că alături de cetațenii satului copiii si adulții de origine română au conviețuit în liniște și pace și reprezentantii etniei rome.
Initial, în partea de sud a satului au fost stabilite 2-3 familii de romi, și de atunci sunt intr-o continuă și prosperă evolutie, dezvoltându-se într-un cartier al satului numit – Tiganie.
Mulți dintre oamenii de etnie romă sunt oameni gospodari, și-au construit case, și-au tinut copiii la școală, lucrează la oraș pentru a-și întreține familiile. În prezent copiii de etnie romă sunt mai numeroși decat copiii de origine romană .
Totodată în partea de nord a satului regăsim cartierul -Ferma- unde s-au stabilit locuitorii satului veniți din zona Moldovei, în perioada funcționarii IAS-ului, în cautarea unui loc de muncă. Aceștia lucrau la ferma de vaci și ulterior s-au stabilit definitiv în sat.

BISERICA SATULUI BUCIUMENI

Parohia Buciumeni este formată din întreaga comunitate creștin-ortodoxă a satului și are ca învățător, slujitor și conducător pe părintele paroh.

PISANIE

„Aceasta sfânta biserică s-au făcut în zilele marii sale voivoda Carol I şi a Pre Sfinţitului Mitropolitu Nifonos cu cheltuiala robului Dzeu Dimitrie Marateea proprietarul moşiei Buciumeni în anul 1869 în noemvrie 30”.
Această pisanie a fost săpată într-o placă de beton care datorită degradării a fost schimbată de părintele Stanciu Marian în 1998.

ARHITECTURA BISERICII

Biserica, în formă de corabie, este zidită din cărămidă, iar bolţile sunt făcute din lemn cu tencuiala şi pictura pe şipci. Este acoperită cu tablă galvanizată. În curtea bisericii a fost primul cimitir al statului până în a doua jumătate a sec. al XIX-lea.
Spaţiul este compus din pronaos, naos şi altar, care prezintă forma unei abside semicirculare, pe toată lăţimea bisericii.
Cele trei spaţii sunt divizate prin intermediul unor arcade. În lungul pereţilor există alte arcuri, astfel încât se generează peste naos un sistem de boltire de tip cupolă – calotă sferică pe pandantivi.
Este o particularitate racordarea extrem de lină între suprafeţe, astfel încât trecerea de la o suprafaţă geometrică la alta nu este marcată de muchii şi descifrarea sistemului de boltire este dificilă.
Absida altarului este acoperită cu o jumătate de calotă semisferică, racordată la forma cilindrică a pereţilor exteriori.
După toate aparenţele, pridvorul (exonartex) este un spaţiu exterior adăugat volumului bisericii într-o etapă ulterioară.
Acest lucru se poate constata din îmbinarea pereţilor verticali ai acestuia cu pereţii bisericii şi din conformarea faţadei de vest (de acces).
Volumul bisericii prezintă un turn pe structură de lemn, îmbrăcat în tablă de zinc, peste pronaos, în poziţie centrală, amplasat în apropierea intrării.
În prezent, paramentul exterior este finisat cu tencuială albă pe bază de mortar de var. O particularitate decorativă a paramentelor exterioare sunt elementele verticale care mimează, la o scară redusă, contraforţi de susţinere.
Atât corpul bisericii, cât şi pridvorul, prezintă profile de cornişă specifice. Pridvorul prezintă coloane cilindrice în cele patru colţuri.
Suprafaţa construită este de 132 mp cu lungimea de 18,13 m şi o lăţime de 7,09 m, iar la interior înălţimea cu o medie de 5,20 m şi 15 m la exterior.

PICTURA BISERICII
este executată în ulei în anul 1998 de pictorul Bonea Marian.

PREOȚI
Slujitori, de la înființare până în prezent, în ordine cronologică.
În 1909, paroh era pr. Furtunescu M. Născut la 1 nov. 1857, numit la 1 iulie 1896, adus de la Lămoteşti; parohia avea 225 familii şi 897 suflete) – Anuar p. 69.
În anul 1931, comuna Buciumeni avea 1520 de enoriaşi, iar la biserică slujea preotul paroh I. Ciocănişteanu, p. 125.
Preot Săndulescu Ștefan (1945-1979) ,
Preot Lazăr Gheorghe (1979-1989) ,
Preot Stanciu Marian (1989-1999) ,
Preot Nițu Șt. Nicolae-Cătălin (1999-2004).
În prezent in Sfânta Biserica slujește Pc preot Tudorel Neagu.

ACTIVITĂȚI : Parohia are grup de cateheză în cadrul programului Hristos împărtășit copiilor.

Cu speranta ca poate vom reuși la un moment dat, în viitor, sa întocmim o monografie a satului nostru, aștept de la voi și alte informații pe care să le punem cap la cap și să le publicam la un moment dat , cu ajutorul Bunului Dumnezeu.
Din respect pentru comunitatea din care toți ne-am ridicat, eu aș dori să ținem legatura între noi, buciumenenii, cei tineri si cei mai putin tineri, cei din sat si cei care au plecat din sat, să ne sprijinim și să încercăm să facem ceva bun pentru sat.
Fiecare în măsura în care reușim!

BIBLIOGRAFIE:Pentru constructia acestor fragmente despre satul nostru am avut urmatoarea bliografie:Internet – http://lacasuriortodoxe.sf-esc.ro/protopopiatul-oltenita/511-buciumeni.html
Internet – Wikipedia
„Catagrafia Eparhiei Ungro-Vlahiei din anul 1810”, p18-19 publicata in 1914 de catre diaconul N. Popescu.
“Catagrafia obştească a Ţării Româneşti din 1831”, Craiova, 2000, p. 184. cf. I. Donat, I. Pătroiu, Dinică Ciobotea
Lahovari, George Ioan (1900). „Herăști-Buciumeni”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 703.
„Comuna Herăști în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA.
Articol ziar Flacara, “Aer proaspat la Buciumeni” Eugen Negrea 9.12.1988; Internet