GAZETA DE BUDESTI-NR 11-2023-BUDEȘTIUL ÎN PRESA VREMII -de Prof. Nicolae ȚIRIPAN

BUDEȘTIUL ÎN PRESA VREMII

Prof. Nicolae ȚIRIPAN

Așezată în apropiere de București, comuna Budești nu avea cum să scape ochiului ager al jurnaliștilor din perioada interbelică a secolului trecut. Așa se face că în ziarele care apăreau la București, găsim destul de multe informații cu privire la așezarea situata pe șoseaua ce lega Bucureștiul de Oltenița.
INAUGURĂRI
MONUMENTUL EROILOR
Astfel, în ziarul „Dimineața” din 7 ianuarie 1926, găsim articolul intitulat „Un monument al eroilor în comuna Budești (Ilfov)”, în care citim: „În comuna Budești, județul Ilfov, s-a ridicat, în fața școalei, pe locul donat de d Costică G. Manu, un frumos monument în amintirea eroilor ce și-au jertfit viața pentru întregirea țării.

Monumentul, ridicat prin stăruința d-lui M. Danielescu, pretorul plășii și prin contribuția tuturor locuitorilor, reprezintă un soldat cu arma în mână, iar pe piatra fundamentală se află inscripția: „Pe aici nu se trece”.
La inaugurarea monumentului au asistat toți locuitorii din comuna Budești și de prin satele vecine.
După oficierea serviciului religios, muzica regimentului 9 vânători a dat onorurile, iar d. căpitan Sadoveanu a primit defilarea unui pluton de jandarmi sub comanda plutonierului major.
După ceremonie au luat cuvântul: preotul I. G. Popescu și d-nii I. C. Bădulescu – avocat, căpitan Sadoveanu – comandantul companiei de jandarmi Ilfov, P.S. Meriu – judecător ajutor și alți fruntași ai satului.”

BAIA COMUNALĂ

Ziarul „Viitorul” din 16 noiembrie 1938, ne informează că: „Ieri s-a inaugurat, în prezența d-lui ministru al sănătății, baia populară din comuna Budești (Ilfov).
La inaugurare a asistat și primarul general al capitalei”.

ȘTRANDUL COMUNAL

Ziarul „Curentul” din 21 iulie 1939, găzduiește articolul „Inaugurarea ștrandului din comuna Budești (Ilfov)”, din care aflăm că: „În cadrul programului de activitate al instituției „Muncă și voie bună”, primăria comunei Budești a înființat pentru locuitorii satelor, pe malul râului Argeș, un parc și un ștrand, situat între râurile Dâmbovița și Argeș, în marginea unei păduri pitorești.
Ștrandul botezat după o veche numire, „Ștrandul de la baia Cucoanei” va servi pentru recreerea nu numai a locuitorilor din Budești ci și a celor din împrejurimi.
Duminică 23 iulie a.c., orele 11 a.m. are loc inaugurarea acestui ștrand. Primăria comunei Budești invită la această inaugurare pe toți amatorii de natură și de apă.
Un bufet câmpenesc va sta la dispoziția vizitatorilor. Costumul de baie este obligatoriu.
Se poate ajunge la Budești fie pe șoseaua asfaltată București-Oltenița în timp de 50 de minute, fie cu trenurile care pleacă din gara de Est la orele 6, 7, 10 dimineața, 1,45 și 4 p.m., fie cu cele două curse de auto C.F.R. cu plecare din autogara din Piața Victoriei sau autogara din fața Trib. Ilfov cu plecările 9 ¼ dimineața și 4 ½ p.m.”

DESPRE ȘCOALA DIN BUDEȘTI

În ziarul „Viitorul” din 9 aprilie 1930 găsim articolul intitulat „La școala din Budești (Ilfov)” din care aflăm că „Eminentul inspector școlar Radu Lefescu, izbutește sistematic să aplice politica de regenerare morală și de splendid occidentalism, săvârșind acte incompatibile cu legile și cu buna rânduială școlară.
Ni se aduce acum la cunoștință că, suprimând voinicește dispozițiunile art. 70 din legea învățământului primar, a luat dirigenția școlii din comuna Budești (Ilfov) de la d. Emilian Ștefan și a trecut-o învățătoarei Florica Rădulescu.
Domnul Lefescu nu se gândește că și această nedreptate ca și celelalte isprăvi care l-au așezat printre cei mai remarcabili inspectori școlari ai actualului regim, vor fi foarte curând judecate și răsplătite?”
La 15 octombrie 1938, ziarul „ Universul” ne informează că: „În după amiaza zilei de 12 crt., d. Țoni (subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale – n.ns.), însoțit de d. Stanciu Stoian, directorul general al învățământului primar-comunal, a vizitat școala și atelierele din comuna Budești – Ilfov.
Învățătorii erau la datorie. D. general Petala, actualul primar al comunei, se străduiește să schimbe cu totul fața comunei. Dă sprijin școlii, a creat un atelier pentru bărbați și un atelier pentru femei, unde vor face practică elevii și elevele cursului complementar și a clădit o baie cu dușuri, care va fi pusă în funcțiune peste două săptămâni, pentru elevi și săteni. Foarte curând se va ridica și un local al căminului cultural.
D-l Țoni a mulțumit domnului general Petala pentru înțelegerea pe care o are față de interesele școlii și ale comunei. Apoi d-sa a dat instrucțiunii învățătorilor pentru organizarea cursului complementar și a făgăduit tot sprijinul ministerului pentru desăvârșirea operei începută.”

1928 – MARE INCENDIU ÎN COMUNA BUDEȘTI

„Viitorul” din 15 august 1928 prezintă incendiul din comuna Budești (Ilfov), în care au fost mistuite bucatele a doi agricultori: „Astă-noapte pe la orele 1 jum. d. I. Ghiață, prefectul județului Ilfov, a fost înștiințat telefonic, că la aria locuitorilor din comuna Budești, situată la jumătatea drumului între București și Oltenița, s-a declarat un incendiu care amenința să distrugă toată recolta sătenilor.
D. Gheață a cerut imediat ajutoare d-lui colonel Pohrib, comandantul pompierilor din capitală, care a dispus să se trimită de urgență două cisterne automobile de la postul central și de la postul de pompieri Radu Vodă, sub comanda d-lor locotenenti Petaleanu și Ion Constantin. Grație acestor ajutoare, focul a fost localizat la timp.
Din recolta strânsă de pe 350 pogoane și adunată la aria din Budești a ars numai grâul și paiele a doi locuitori. Unul a pierdut în flăcări snopii de pe 16 pogoane, adică de pe întreg pământul ce l-a cultivat în acest an, iar altul a fost păgubit cu recolta de pe 8 pogoane din 50 de pogoane câte a muncit.
Restul recoltei de pe aria de la Budești, a fost complet salvat.”
În aceiași zi, ziarul „Dreptatea” scrie despre groaznicul incendiu din comuna Budești. „Azi noapte la ora 2, un groaznic incendiu a izbucnit pe teritoriul com. Budești, jud. Ilfov, situată la o depărtare de 32 km de Capitală. Din cauze necunoscute încă, au luat foc grânele locuitorilor.
La fața locului au plecat toate posturile de pompieri din Capitală, în frunte cu toate autoritățile. Sunt temeri ca întreaga comună să nu cadă pradă flăcărilor. În momentul când închidem ziarul, la orele 3 dimineața, focul continuă cu furie. Sunt pagube de zeci de milioane”.
A doua zi, 16 august 1928, ziarul „Dimineața” scrie despre „Marele incendiu din comuna Budești- Ilfov” și cele douăzeci și patru de vagoane de grâu distruse: „Astă noapte pe la ora 1 un violent incendiu a izbucnit în comuna Budești din județul Ilfov, la aria de grâu a sătenilor strânsă în șire pentru a fi treierat.
D. Ghiață, prefectul județului, fiind înștiințat telefonic, la ora 1 jumătate, a anunțat pompierii și la fața locului au sosit, în scurtă vreme, posturile „Central” și „Radu Vodă” cu cisternele necesare sub comanda d-lor locotenenți Ion Constantin și Petaleanu.
Pe arie se afla strâns grâul de la vreo 10 grupări de locuitori, reprezentând o cantitate de aproximativ 2000 de vagoane.
La orele 3 noaptea, pompierii au început operațiunile de stingere și izolare reușind ca până la orele 7 și un sfert dimineața focul să se limiteze la consumarea a 24 vagoane de grâu.
În cursul nopții a sosit la fața locului și d. pretor de Oltenița pentru a stabili cauzele incendiului. Se crede că și aici, ca și în multe alte părți din țară, aria a fost incendiată de la vreo scânteie a locomotivei care acționa batoza. Paguba rămâne limitată la cele 24 vagoane de grâu distruse.
În cursul dimineții pompierii s-au înapoiat în Capitală.”
Mare parte din informațiile de mai sus le găsim și în ziarul „Adevărul” din 16 august 1928. Așa cum se întâmplă și astăzi, o informație o găsești sub diverse forme în diferite ziare, funcție de cât de informați sunt cei care consemnează știrea.
Dacă „Dimineața” scrie că recolta se cifra la 2000 vagoane, „Adevărul” consemnează că „se urca la 35-40 de vagoane. Până la ora 2 jum. noaptea – oră la care pompierii nu putuseră ajunge încă – arsese aproximativ 3-4 vagoane de grâu, flăcările întinzându-se cu iuțeală de la șiră la șiră, căci din grâul adunat numai trei cete reușiseră să și-l treiere.
Până la sosirea posturilor de pompieri, plecate din București, locuitorii satului sus-zis împreună cu jandarmii, au încercat să localizeze incendiul, ceea ce bineînțeles, nu le-a reușit….
Dacă din grâul adunat nu se va putea salva nimic, paguba pricinuită de incendiu se va urca la aproximativ 2 – 3.000.000 lei.”
Același ziar, în numărul din 17 august 1928, revine asupra incendiului prezentând ce a stabilit ancheta: „Cu privire la incendiul din comuna Budești despre care am vorbit în numărul nostru de ieri, putem adăuga următoarele amănunte: Aria cu șire de grâu are o suprafață de 350 pogoane și se află situată în dosul gării Budești la o depărtare de 4-500 metri; de la arie până în comună e o depărtare de aproximativ un kilometru.
Incendiul a izbucnit la ora 11 noaptea la șira locuitorului Dumitru Lixandru Voicu. Șira provenită din recolta a 10 pogoane, a fost complet mistuită de flăcări care s-au întins apoi și la șira locuitorului Florea D. Radu, căruia i-a ars numai produsul a opt pogoane, din cele 50 câte avea.
Grație măsurilor luate din vreme de șeful postului de jandarmi, plutonierul major Bârsan și de către primarul comunei cu ajutorul jandarmilor și al locuitorilor, incendiul a putut fi localizat numai la aceste două șire.
AJUTORUL POMPIERILOR DIN CAPITALA
La ora 1 jum. noaptea s-a telefonat d-lui prefect al județului, I. Ghiață, care la rândul său a adus cazul la cunoștința d-lui colonel Pohrib, inspectorul general al pompierilor. Acesta a dispus să plece la fața locului două autocisterne ale postului „Central” sub comanda domnului locotenent Petaleanu, precum și o echipă a postului Radu Vodă, sub comanda d-lui locotenent Ion Constantin.
Drumul fiind rău, echipele de pompieri n-au putut parcurge distanța de 32 kilometri decât în 2 ore, ajungând la Budești pe la orele 3 jum. Cu apa din cele două cisterne focul a putut fi potolit. Pentru stingerea lui definitivă mai era nevoie de o cisternă cu apă, care a fost trimisă să se alimenteze de la pompa de apă a gării Budești.
Mecanicul pompei, anume Ciurea Dumitru a refuzat însă a da apă, fără ordinul șefului gării, iar acarul Stambulescu Constantin a refuzat a-l scula pe șef din somn ca să dea ordinul necesar.
Din ancheta făcută s-a putut stabili că pagubele nu întrec suma de 100.000 lei. În ce privește cauza incendiului, se crede că el a fost pus de răuvoitori:”

COPII DIN BUCUREȘTI EVACUAȚI LA BUDEȘTI
Prof. Nicolae ȚIRIPAN

În ziarul „Curentul” din 4 iulie 1941, găsim articolul intitulat „O zi la Budești, printre copiii refugiați. Mii de copii din Capitală au fost evacuați și ținuți departe de orice pericol prin grija consiliului de patronaj al operelor sociale” din care am reținut că: „Consiliul de patronaj al operelor sociale a organizat în centrele mai puțin aglomerate din jurul Capitalei, o evacuare provizorie a tuturor copiilor din cartierele mărginașe ale orașului, în scopul de a-i feri de bombardamentele aeriene roșii.
Mii de copii au găsit în aceste refugii provizorii, pe lângă o odihnă excelentă, o hrană bună și îmbelșugată, precum și o îngrijire cu adevărat părintească.
Evacuarea copiilor din Capitală s-a făcut cu ajutorul autobuzelor puse la dispoziția comitetului de patronaj al operelor sociale de societatea de tramvaie în mod cu totul gratuit.
S-au efectuat sute de transporturi, reușindu-se să fie evacuată întreaga masă a acelor ce s-au înscris prin comisariatele de poliție.
În permanență preocupată de soarta celor sărmani, d-na general Antonescu, soția Conducătorului Statului, prezidenta consiliului operelor de patronaj, a reușit și de data aceasta să realizeze o operă pozitivă reală de mari proporții.
Zilele trecute am vizitat o parte din centrele de evacuare ale copiilor din Capitală din plasa Budești- Ilfov, găsind pretutindeni în toate cele 13 comune, aproape două mii de copii, care sub supravegherea doamnelor din comitetul de patronaj, au petrecut peste două săptămâni, în mijlocul naturii.”
În continuare, reporterul, care semnează C.P., a petrecut o zi printre copiii evacuați la Budești și ne dă informații cu privire la programul acestora. Astfel, aflăm că activitatea în colonie începe la ora 7, când copiii sunt treziți din somn și sub supravegherea unui grup de institutoare își fac toaleta, luând după aceea un ceai cu pâine.
După masa de dimineață urmează un program de educație fizică, vizita medicală și plecarea pe grupe, în coloane, la ștrandul natural improvizat pe malul râului Dâmbovița.
Până la ora 10 și jumătate se face plaje, după care urmează baia în gârlă, care se face în două serii, sub supravegherea doamnelor institutoare.
După baie, pe o pajiște minunată de lângă râu, aflată în vecinătatea unei pădurici, urmează ora de joc și cântec. Copiii se întrec în cântece și jocuri. Cum pajiștea este situată și în imediata vecinătate a șoselei naționale București-Oltenița, mașinile cu călători, care vin și pleacă din Capitală, poposesc adesea, pentru ca oamenii bătrâni și tineri să se bucure o clipă de viața fără griji și plină de sănătate pe care o duc aici copiii Capitalei.

Aproape de ora 12, cântând diferite imnuri patriotice, coloanele de copii, frumos aliniate, pornesc spre cantină, unde se servește masa. Când timpul este frumos masa se servește la umbra copacilor, iar când plouă și seara în cantina aflată chiar lângă școala primară, unde sunt și dormitoarele refugiaților. Înainte de masă se face rugăciunea, iar preotul paroh Nicolae Bradu, educatorul religios al coloniei, binecuvântează masa.
Mâncarea preparată sub directa supraveghere a doamnelor din comitet se servește pe săturate tuturor, în castronașe curate de tablă smălțuită. Fiecare copil își are tacâmul lui și cănița de apă din aluminiu.
După masa de prânz, copiii dorm două ore în dormitoarele de la școală sau în casele particularilor unde se află găzduiți. La ora patru li se servește pâine cu zahăr, gustare apreciată de micuții evacuați.
Apoi, până la ora șase când se servește masa de seară, copiii se joacă în voie în curtea școlii primare. Masa de seară se compune dintr-un fel de mâncare și pâine, fiecare putând repeta porția servită.
Programul zilei se termină seara la ora opt, când toți copiii, sub supravegherea institutoarelor, merg la culcare.
Pentru a se preîntâmpina îmbolnăvirea de friguri a copiilor refugiați, sub controlul medicului coloniei, s-a făcut chimizarea tuturor, administrându-se, după vârstă, doza de chinină preventivă contra acestei boli.
Conducătoarea secției din plasa Budești era d-na general Șteflea, care secondată de doamnele Băicoianu, Vracca, Grigoriu, Bălășescu, Nicolae, Nicolaescu ș.a. se străduiau ca șederea micuților refugiați din capitală să fie cât mai plăcută.
Un mare sprijin l-a dat acestei opere de binefacere a consiliului de patronaj, prefectura județului Ilfov, care prin col. Ciurea, prim-pretorul Nicolae Bărbulescu și C. Polexe – primarul comunei Budești, s-au străduit ca această adevărată vacanță a refugiaților să fie cât mai lipsită de griji.
În cele două săptămâni au fost încartiruiți și hrăniți în cele 13 comune ale plasei Budești 1932 de persoane și anume: 1564 de copii, 279 de mame care au însoțit copiii în refugiu, 82 de învățătoare și maestre, 6 învățători și o soră de ocrotire.
Majoritatea copiilor evacuați din Capitală proveneau din familiile cele mai sărace ale orașului, din cartierele Giulești, Tabla-Buții, Ferentari, etc.
Reporterul a stat de vorbă și cu unul dintre micuții refugiați, Emil Rogozea din cartierul Giulești, care i-a mărturisit că „așa cum trăim aici nici duminica nu se întâmplă la el acasă” și că „ Tata este concentrat și mama n-are ce să ne dea să mâncăm, fiindcă suntem foarte săraci. Locuim într-o cameră cu o sală pe Giulești și suntem nevoiți mereu să ne mutăm, nu știu… din ce cauză.
Nu m-am săturat atâtea zile la rând de când mă știu eu…”
În continuare ne este prezentat un botez în colonie: „Printre mamele cu copii refugiate, se găsea și femeia Handulovici, originară din Banat, soția unui umil funcționar de la căile ferate. Fetița acesteia, în vârstă de șase luni, nu era încă botezată, fiindcă părinții copilului nu-și permiteau această cheltuială din miniscula leafă a acarului părinte.
S-a improvizat la iuțeală un botez, nașă fiind d-na Margareta Băicoianu din comitetul operelor de patronaj, iar sfânta taină a botezului fiind oficiată de preotul Nicolae Bradu parohul comunei Budești și duhovnicul coloniei.
Botezul se bucură de o deosebită atenție fiind filmat de secția ministerului de propagandă de sub conducerea d-lui Pușcariu, prezent aici pentru a imortaliza pe peliculă, pentru jurnalul O.N.C., laborioasa activitate a comitetului de patronaj al operelor sociale.
Fina d-nei Băicoianu a luat numele de Margareta – Elena și este fiica unei femei de serviciu tare necăjită de la Spitalul central din București.
Plecăm din Budești, fericiți de a constata că activitatea Consiliului de patronaj al operelor sociale de sub conducerea d-nei general Antonescu este de un real folos pentru țară, fapt pentru care toți acei care au un ban de prisos să-l dăruiască acestei societăți, care se căznește să aducă o rază de soare în mii de cămine umile românești.”