GAZETA DE BUDESTI–GRUIU -ÎNCEPUTUL UNEI MONOGRAFII- -text scris de preotul Marin Dumitru- ( păstrat și oferit spre tipărire  de dascălul satului- Nistor Tache )  

GRUIU

-ÎNCEPUTUL UNEI MONOGRAFII-

-text scris de preotul Marin Dumitru-

( păstrat și oferit spre tipărire  de dascălul satului- Nistor Tache )

 

Actualul sat Gruiu se află pe axa București-Oltenița, în județul Călărași, la km 35 între cele diuă orașe.

Conform unor informații scurte și disparate dintr-un catastifal moșiei Olgăi Florescu, din anii 1940, neatestate documentar, începuturile satului Gruiu datează din timpul domniei lui mihai Viteazul, mai precis, din anul 1959. Se spune chiar că, Km 31 este locul unde a contonat cândva, Mihai Viteazul.

În acel an, 1595, Mihai Viteazul l-ar fi împroprietărit cu o ”sfoară” de moșie în apropiere de București,  pe un anume Radu Boboc din Silistra, care-i servea drept tălmaci sau interpret. Dania primită se afla plasată la răsărit de moșia lui Năsturel Herăscu și la apus de moșia Budești. În sud avea râul argeș și moșia Crivăț, iar la nord avea satul Buciumeni.

Vatra satului se afla inițial mult mai aproape de malul râului Argeș și de moșia lui Năsturel Hărescu și era așezată pe o peninsulă înconjurată mai mult ded jumatate de o baltă și pe o movilă de pământ destul de înaltă (grui=movilă).

La momentul constituirii sale, satul gruiu avea 11 (unsprezece) familii venite de pe moșia Năsturel Herăscu care, alcătuiau un adevărat mozaic etnico-linvistic : două familii de români, trei familii de bulgari, două familii de sârbi, două famili de turci, o familie de unguri și una de țigani rudari. În jurul anului 1598 au mai venit încă 10 (zece) familii care, s-au așezat pe vatra satului de astăzi, pe o movilă, separat de celelalte 11 (unsprezece0 familii deja existente. Grui înseamnă ”movilă” și de aici vine probabil și numele satului, Gruiu.

Inițial, satul înființat de Radu Boboc în anul 1595, s-a numit ”Sudiți” de la numele celui dintâi care a convenit să vină pe moșie. Era bulgar, se numea Suditu ( probabil de la faptul că, venea din sudul Dunării ) și fusese până atunci pe moșia lui Năsturel Herăscu .

Așezarea s-a închegat în jurul unei mori de apă ce aparținea unui turc, pe nume Iusuf. Moara era pusă în miscare de apele râului Argeș, de fapt de un braț al râului ce avea cursul pe lângă vatra noii localității (un alt braț trecea pe lângă terenul numit astăzi ”Potcoava” ). În anul 1725 brațul de apă s-a retras în matcă și moara avea să înceteze a mai măcina.

Din materialele cercetate aveem la îndemână și o descriere a unei gospodării consemnate la 1724. Este vorba despre familia Deleanu, prima familie care a construit în anul 1724 o casăă în micul sătuc, Gruiu. Casa avea trei odăi, un bordei pentru animale, doi bivoli de jug, o bivoliță pentru lapte, zece oi, cinci gâște și un…paznic. Gospodarul mai deținea un car cu osiile din lemn, cu roți din lemn fară șină, precum și unelte de lucru. După cum se vede, avem de-aface cu o familie destul de înstărită. Cam în acea perioadă, în jurul anilor 1724, cei din satul Sudiți au început să se mute în satul Gruiu. Și se pare că, tot în acea perioadă, în primul sfert al secolului XVIII, datează și prima biserică a comunității, o biserică din lemn. Nu se cunoaște exact locul unde a fost construită dar, se crede că, pe locul ales atunci se află și actuala biserică.

În anul 1864, atunci când a avut loc împroprietărirea înfăptuită de Alexandru Ioan Cuza, Gruiu avea 72 de familii din care : 27 familii fruntași, 44 familii mișlocași și una de pălmași. După doi ani, în anul 1866, numărul familiilor a crescut cu încă cinci, ajungând la un număr de 77 de familii.

În timpul războiului pentru obținerea independenței din anul 1877-1878, divizia a IV-a condusă de către generalul Gheorghe Manu, s-a cantonat în sat, înainte de a trece la sud de Dunăre.

La începutul secolului XX, satul Gruiu făcea parte din comuna Herăști-Buciumeni, plasa Negoiesti, județul Ilfov.

Conform Marelui Dicționar Geografic al României, volumul III, Gruiu avea o suprafață de 635 hectare și o populație de 461 de locuitori, din care 324 ha teren și 311 locuitori aparțineau lui  Anastasie Stolojan, un fruntaș liberal născut în anul 1836 la Craiova și decedat în anul 1901.

Anastasie Stolojan a avut două fete. Lia care s-a căsătorit cu  Vintilă Brătianu fiul lui Ion C. Brătianu și fratele lui Ionel I.C. Brătianu, ambii mari oameni politici și  foști prim-miniștrii ai României . Vintilă Brătianu a fost unul dintrte principalii ideologi ai Partidului Național Liberal, mare finanțist și a ocupat în mami multe rânduri fotoliul ministerial de la finanțe.

Cealaltă fiică a lui Anastasie Stolojan, Olga, s-a căsătorit cu Radu Florescu din marea familie a boierilor Florești din Țara Românească. Ea avea să primească drept zestre, moșia tatălui său de la Gruiu.

Referitore la Biserica Gruiu, cunoaștem faptul că, primul așezământ bisericesc a fost mica bisericuță din lemnctitorită în jurul anilor 1726-1727. Bisericuța din lemn a fost înlocuită de o altă bisericuță, tot din lemn,si a purtat hramul ”Sf.Nicolae”. În anul 1907 se începe construcția unei noi biserici, din cărămidă. Iată ce scrie în pisania acestedi ultime biserici:

Foto : Maria Catană si Adi Iordache

”Pe acest loc se afla biserica facută cu cheltuielile a unui muritor Jupân Radu Boboc și cu soția sa, Anica, la anul 1826 mai în 30, de fel din București. Această sfântă biserică fiind lucrată ușurel, n-a mai putut funcționa, și la 15 august 1907 prin înțelegere  cu autoritățileîn drept, s-a dărâmat vechea clădire și la 3 septembrie 1907, anul mântuirei sub domnia Majestății sale Carol I-ul al României, domnul Josep Gheorghian pusu-sau temelia acestui sfânt locaș în cătunul Gruiu, comuna Heresci, județul Ilfov, care se clădește din nou către piosul ctitor sau donator cu ale sale cheltuieli d-l Niță C. Dumitrescu și urmat de către soția sa Tinca N.C. Dumitrescu din Bucuresti, bulevardul Pache Nr.137. Această sfântă clădire s-a făcut în memoria mumei sale Maria și a nepoților săi care zac sub acoperământul acestei Sfinte  Biserici. Donatorul se trage de fel din comuna Sohatu, județul Ilfov, din părinții săi Dumitru Dascălu și Iana.Terminate septembrie 1908”

Modelul acestei biserici a fost luat de la Biserica Domnița Bălașa din București, cu modificările impuse de forța economică a ctitorilor. Biserica este construită  în  forma de cruce, cu trei turle ( două pe naos și una pe centru) pictată pe abside, iar în centru cu Iisus Pantocrator. Estew învelită cu tablă revizita și vopsită în anul 1990. Tot în anul 1990 s-a terminat și pardoseala bisericii cu mozaic venețian cu chenar de marmoră albă și sub policandru mare un cerc mare cu motive florale…..

Biserica a fost pictată în anul 1908 de către pictorul Ionel Vasilescu, căreia i-a adus modificări și îmbunătațiri în anul 1946 pictorul Ioan Dogărescu. Între anii 1965-1967 a fost restaurată de către pictorul Constantin Blendea. Urmare a gravelor avarieri provocate de  cutremurul din anul 1977 au fost necesare lucrări de consolidare și reparații capitale interioare și exterioare care, au fost executate între anii 1986-1989 sub discreta coordonare a lucrătorilor de către preotul Marin Dumitru. Între anii 1988-1989 picturaa a fost restaurată din nou de către pictorul bisericesc Nichita Ion. Biserica de astăzi poartă hramul ”Adormirea Maicii Domnului”…………….

În arhiva bisericii s-au găsit următoareledocumente privitoarela preoții slujitori ai acestei parohii:

-1908-1924-preot Isihie Mihăilescu ; 1924-1941-preot I.Ciocanisteanu; 1941-1941-preotul Lecca; 1941-1943-preot C.Petrescu; 1943-1944-preot Dorel Dumitrache; 1944-1968- preot Dumitru Cristescu; 1968-1969-prot Burcea Nicolae; 1969-1985-preot Lungu Dumitru; mai 1985-până în prezent-preot Marin Dumitru…………………………………………….

Error