GAZETA DE BUDESTI-Cum a aparut scoala noastra !

 Prima şcoală din Budeşti a apărut ca urmare a
legilor stabilite la nivel de conducere a ţării. Prin
Regulamentul Organic s-a hotărât ca învăţământul să
fie ,,îngrijit şi supravegheat de stăpânire”. S-a prevăzut
şi înfiinţarea de şcoli secundare în fiecare reşedinţă de
judeţ. În anul 1838 în urma deciziei Vornicul D.M.
Ghica s-a hotărât ca în fiecare sat cu o populaţie de cel
puţin 100 de familii să se înfiinţeze o şcoală. Copiii să
fie învăţaţi de un preot, care era plătit de săteni în bani
şi bucate, date în două tranşe, una la Sfântul Gheorghe
şi una la Sfântul Dumitru. Tot atunci s-a hotărât ca
lecţiile să fie ţinute în localuri puse la dispoziţie de
oamenii mai înstăriţi din judeţ. În satul Budeşti s-a
preocupat de şcolaritatea copiilor marele Vornic Ion
Manu, proprietarul moşiei din Budeşti şi ,,Şeful
Departamentului Şcoalelor” în anul 1838.
În anul şcolar 1838-1839 şcolile săteşti îşi fac apariţia
cu mare greutate deoarece lipseau localurile, dar şi
mobilierul, cărţile şi chiar învăţătorii.
Prima menţiune documentară referitoare la
învăţământul sătesc în comuna Budeşti, judeţul Ilfov,
apare în anul 1840. De fapt şcoala era înfiinţată în satul
Crivăţ – aflat în apropiere de Budeşti într-o casă mică,
închiriată din sat. În acel an, au fost doar 16 elevi şcoliţi,
deşi satul avea peste 300 de locuitori. Pentru că prioritar
şcolii erau muncile câmpului, cursurile începeau la 1
noiembrie şi se terminau la 31 martie, deoarece în restul
timpului copiii îşi ajutau părinţii în gospodărie. Un an
mai târziu, în 1841, apare şi prima şcoală la Budeşti,
primul învăţător fiind Marku Marinescu, care era plătit
de Vornicul Ioan Manu. Dovada care atestă aceste fapte
se găseşte la Arhivele Statului Bucureşti, dosarul 2701,
pag 51, din anul 1841. (Traian Dragomir, 2000, p. 4)
În anul 1844 şcoala din Budeşti funcţionează deja în
casa veche întreţinută de proprietar, şi deşi nu se
menţionează în documente numele lui, se crede că este
vorba de acelaşi boier, Ion Manu, tot el asigură şi plata
învăţătorului. Patru ani mai târziu, în 1848, se dă decretul
de către conducerea Ţării Româneşti, ca toate şcolile să
fie închise, ca urmare a revoluţiei boierilor care au
considerat că e mai bine pentru ei, ca ţărănimea să
rămână neşcolită. Astfel şi şcoala din Budeşti se închide,
o dată cu încheierea primei etape a învăţământului şcolar
sătesc.
Câţiva ani mai târziu, la 11 ianuarie 1857 şcolile săteşti
se redeschid, ca urmare a ordinului dat de Caimacamul
Alex. Dimitrie Ghica, prin urmare şi şcoala din Budeşti
îşi redeschide porţile în acelaşi an pe 4 mai. Învăţător a
fost numit preotul Marin Gheorghe din plasa Negoesti.
Tot atunci s-a hotărât ca învăţătorii să fie plătiţi, iar suma
de bani dată să fie de 300 lei/an. Vornicul Ion Manu apare
cu cea mai mare contribuţie, şi restul sumei de bani era
colectată de la enoriaşi.
Un an mai târziu, în anul şcolar 1858-1859, la şcoala
din satul Budeşti au învăţat 12 elevi, sub îndrumarea
învăţătorului Dumitru Popescu. (Traian Dragomir, 2000,
p.5). Durata cursurilor era ca şi în prima perioadă a
învăţământului, între lunile noiembrie şi martie.Acum se
observă o schimbare în ce priveşte importanţa pe care o
are disciplina religie în contextul şcolar. Printre
rubricaţiile catalogului se află: silabisitul, manual de
rugăciune, catehismul celor mici, manual de istorie
sfântă, deprinderea scrisului, deprinderea socotitului,
purtare, zile învăţate, zile lipsă şi observaţii. (Traian
Dragomir, 2000, p.6).
Începând cu anul 1859, durata anului şcolar începe să
se mărească, fiind cuprinsă şi luna aprilie. Tot în acel an,
după cum documentele scot la iveală, apar şi cereri ale
unor ţigani de a-şi înscrie copiii la şcoală. În perioada
următoare numărul de elevi continuă să crească şi în anul
1862 se pune problema construirii de noi localuri.
Un an mai târziu Ministerul Culturii şi al Instrucţiunii
Publice (în prezent Ministerul învăţământului) a decis
construirea unor ,,şcoli model” , adică scoli centrale
superioare, pentru ca elevii să facă şi clasele a III-a şi a
IV-a. Pentru zona Budeşti s-a decis ca aceasta să aibă loc
în localul Mănăstirii Negoesti, care avea o capacitate de
până la 100 de şcolari.
Ca urmare a evenimentelor istorice, mai concret a
izbucnirii Războiului de Independentă, care s-a desfăşurat şi în zona Olteniţa, a apărut un vid de
informaţie documentară cu privire la procesul de
învăţământ, dar se consideră că a intrat pe o pantă
descendentă.
În anul 1886 vine în comuna Budeşti ca învăţător un
tânăr din Oltenia, numit Păun Ion Gilorteanu şi care a
educat copiii timp de aproape 30 de ani, până în anul
1914, când a fost transferat la Bucureşti. Datorită
efortului său din fiecare zi şcoala a cunoscut o mare
evoluţie. Tot în anul în care el a sosit pe aceste meleaguri,
se construiesc două săli de clasă una pentru fete şi una
pentru băieţi în zone diferite ale localităţii.
Treptat numărul de elevi a crescut, ajungând la
începutul secolului al XIX-lea la circa 100 de elevi,
conduşi de doar două cadre didactice, în patru săli de
clasă.
A urmat apoi un episod negru, atât pentru învăţământ,
cât şi pentru omenire, izbucnirea primului război
mondial, care a condus la dispariţia oricărei urme de
viaţă a şcolii din Budeşti, când arhiva şi documentele
şcolare sunt arse şi aruncate de ocupanţii străini. După
această perioadă învăţământul îşi revine treptat şi se
reformează în anul 1948. Numărul de elevi şi al
profesorilor a crescut cu fiecare an, de asemenea, s-a
mărit şi spaţiul şcolar prin sălile noi de clasă, şi mai mult
teren alocat şcolii. (Traian Dragomir, 2000, p 8).
Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a adus noi
modificări în structura şcolii, bărbaţii au fost mobilizaţi
pe front, iar locul lor a fost luat de cadre didactice femei
refugiate din teritoriile pierdute de România.
Mai târziu, între anii 1949-1961 şcoala a avut chiar şi
internat pentru elevii din localităţile apropiate. Elevii
erau găzduiţi în locuinţele unor oameni din sat mai
înstăriţi. Şcoala a cunoscut cea mai mare dezvoltate în
anul 1965, când localitatea era condusă de primarul
Nocicov Dumitru, iar unitatea de învăţământ era
coordonată de profesorul Traian Dragomir. Lucrările sau realizat prin fonduri nerambursabile de la stat şi prin
contribuţii ale cetăţenilor. În anul şcolar 1969-1970
şcoala îşi măreşte sfera de activitate la învăţământul ce
include şi clasele a IX-a şi a X-a, cu denumirea de treapta
I de liceu.
Din aceeaşi lucrare aflăm că procentul celor
nescolarizati scade din anul 1930 (52,2% din totalul
populaţiei) până în anul 1960 la doar 13,5%. (Traian
Dragomir, 2000, p. 55)
Pentru o scurtă vreme, începând cu anul 1988, în
şcoala Budeşti funcţionează şi treapta a doua a
învăţământului liceal seral şi învăţământul profesional.
După revoluţia din anul 1989 acestea sunt eliminate,
rămânând în anul 1991 doar şcoala cu clasele I-VIII. O
dată cu aceste evenimente, s-a remarcat şi o creştere de la
an la an a copiilor nescolarizati, ceea ce se observă şi în
prezent, cu un procent foarte mare al copiilor aflaţi în
abandon şcolar.
Directorii şcolii Budeşti care s-au succedat de-a lungul
timpului au fost domnul profesor de matematică Traian
Dragomir, din anii ’60 până în 1984, când a preluat
conducerea doamna profesor de istorie Cocot Victoria,
între anii 1997-2003 a preluat responsabilitatea şcolii
domnul profesor de matematică Panaghiea Nicolae şi
între 2003-2004 şcoala a avut ca director pe doamna
profesor de geografieAlexandru Maria.
În prezent denumirea instituţiei de învăţământ este
,,Şcoala Gimnazială Gheorghe Manu-Budeşti” în
amintirea marelui boier care a locuit pe aceste meleaguri
şi care şi-a adus contribuţia la dezvoltarea comunităţii.
Scoala are ca director principal pe domnul profesor de
matematică, Huţan Daniel-Aurel, ce ocupă această
funcţie din anul 2004 şi director adjunct pe doamna
profesor învăţământ primar, Anghel Liliana. În
subordinea şcolii principale se află şi unităţile şcolare din
localităţile ce aparţin de Budeşti, şi anume: Aprozi,
Gruiu şi Buciumeni. În anul curent aici învaţă 942 de
copii, din aceştia 171 sunt la grădiniţă şi 771 la şcoala
primară şi gimnazială.
Articol preluat din Revista “Emotii si Cuvinte”
editata de Scoala Gh. Manu – Budesti coordonator – ,
prof. Dumitrascu Mihaela

Error