Sâmbătă, 26 aprilie ac., debutează campania electorală pentru alegerile europarlamentare. Anul acesta este marcat de îngrijorările tot mai pronunțate cauzate de revirimentul curentelor extremiste și de ascensiunea formațiunilor care le reprezintă. Ceea ce este mai îngrijorător, este faptul că extremismul a lovit puternic în inima Uniunii, în țări în care regimul democratic este consolidat de multă vreme și care reprezintă motorul construcției europene. Acolo unde, culmea, față de România, cetățenii sunt mult mai bine informați și mai interesați de politicile și politica europeană. Euro-scepticismul și euro-optimismul sunt două reacții normale față de constructul numit Uniunea Europeană, fiecare găsindu-și argumente solide, în funcție de unghiul din care sunt privite atât realizările, cât și rateurile ultimilor ani. Însă extremismul a fost, este și va fi îngrijorător. Retorica extremistă invocă fapte și acțiuni reprobabile. Ideile extremiste impun forțe de dezintegrare, iar orice pseudo-construct care are așa ceva la bază este nu doar hidos, ci un adevărat atentat la adresa civilizației și naturii umane.
Fără doar și poate, apartenența României la Uniunea Europeană are plusuri și minusuri, însă trăgând linie, ne dă clar cu plus. Chiar dacă la nivelul înțelegerii și percepției comune a cetățenilor români acest lucru nu are corespondent direct în buzunare, în bugetele personale sau de familie. Uniunea Europeană nu și-a propus niciodată să pună în buzunarul lui Ionescu sau Popescu sume de bani. Și cu atât mai puțin pe degeaba. Ceea ce face Uniunea Europeană este să creeze contextul pentru bunăstare – a indivizilor, a comunităților, a regiunilor, a statelor membre. Iar pentru ceea ce oferă, Comisia Europeană cere rigurozitate, seriozitate, siguranță, eficiență, și pe bună dreptate. Indivizi și comunități beneficiază de mecanisme și structuri menite să susțină demersurile reale de afirmare profesională și personală, inovarea, mobilitatea, concurența, creația și producția la standarde din ce în ce mai ridicate.
Peste o lună mergem la vot. Până atunci, avem șansa de a ne documenta, de a ne interesa, de a face un minimum de demers, în calitatea noastră de cetățeni europeni. Iar pentru cei încă reticienți, invitația noastră este la reflecție. Dacă nu Uniunea Europeană, atunci ce? Ce alternative avem? Ce alte modele de urmat? Ce vedem dacă ne uităm la est? Oare ne regăsim în Uniunea Euroasiatică promovată de o Rusie actuală deosebit de imprevizibilă? Ce vedem dacă ne uităm, la sud-vest? Fărâmițarea Balcanilor, cu ale sale genociduri de care abia ne despart câțiva ani, poate fi un model? Ce vedem la nord? O țară construită strâmb și care este victimă a unor decizii luate în mod arbitrar? Ucraina de până acum câteva săptămâni, sau Ucraina de astăzi? Oricât de mult avem ochii ațintiți pe propriul buzunar, pe propriul interes, dacă vrem să ne fie mai bine, să evoluăm, trebuie să ne uităm să le fie bine și celor de lângă noi, vecinilor noștri. Aceasta se aplică atât indivizilor care trăiesc în familii, în comunități, în sate, în cartiere selecte sau nu, în orașe mai mari sau mai mici, în blocuri sau în reședințe luxoase, cât și nouă tuturor, ca țară. Cum mi-ar putea fi mie bine dacă vecinului îi moare capra? Să reflectăm, deci!
Candidatul ALDE pentru șefia Comisiei Europene, Guy Verhofstadt: ”Este nevoie de o Europă unită și modernă, nu de o Europă măcinată de rivalități interne și cu privirile întoarse spre trecut. De multe ori sunt prezentat ca ‘federalist’ dar eu nu sunt adeptul unui ‘superstat’ european. Cred că Europa poate și trebuie să facă mai puțin, mai ales în unele prevederi de reglementare a pieței unice. În chestiunile cele mai importante, UE poate aduce o valoare adăugată dacă își concentrează eforturile în anumite domenii.”
Partidul Național Liberal face parte din Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE). Liberalii sunt a treia forță în Parlamentul European și vor fi ”elementul-cheie” pentru a forma o majoritate, având în vedere că toate prognozele arată că niciunul din cele două mari grupuri politice — popularii și social-democrații — nu vor obține majoritatea de voturi.
Un palat. O epocă. O poveste. Joi, 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, Consiliul Județean…
De Ziua Culturii Naționale a avut loc inaugurarea oficială a Palatului Socio-Cultural, marcând redeschiderea unui…
Consiliul Județean Călărași publică punctul de vedere al istoricului Constantin Tudor privind inscripțiile istorice din…
Pe 23 ianuarie marcăm 𝟒𝟓 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐢̂𝐧𝐟𝐢𝐢𝐧𝐭̦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐂𝐚̆𝐥𝐚̆𝐫𝐚𝐬̦𝐢, un moment care…
Ultima ședință a Consiliului Județean Călărași s-a desfășurat într-o atmosferă specială, încărcată de spiritul sărbătorilor…
22 decembrie este o zi a memoriei și a conștiinței. O zi în care ne…
This website uses cookies.
