DEMOGRAFIA, SĂNĂTATEA PUBLICĂ ŞI HIGIENA ORAŞULUI OLTENIŢA PE ANUL 1904

Orașul Oltenița, cu o populație de 5.448 de suflete, este situat în limita sudică a județului și așezat pe malul
stâng al râului Argeș, de care este inundat sau amenințat cu inundația aproape în toți anii.
După 1867, de când s-a făcut digul de apărare, a mai fost inundat totuşi în anul 1942 în întregime, iar în ceilalţi
ani, mai mult ameninţat cu inundaţia.
În Olteniţa, după ultima statistică până în anul 1904, sunt; 1320 case, din care 80 sunt bune, 300 mediocre,
940 (figurează în recensământ cu denumirea rele) şi 15 bordeie.
Casele în majoritatea lor erau umede şi mici, cu tavane joase, sobe oarbe, existau încă multe case cu geamuri
fixe ceea ce înseamnă că acestea nici iarna, nici vara nu se puteau deschide pentru aerisire. Pe la periferie, unde
locuiau mai mult căruţaşi cu vite mai slăbuţe şi cu mai mică putere economică, grajdul de vite era acoperit cu materiale din zonă, care permiteau scurgerea apei în interior, era lipit de casă, grajdurile nu aveau haznale, şi urina se
infiltra în case.
Case cu latrine, având haznalele cu pereţi şi fundul impermeabil, nu erau decât 10 în tot oraşul. Nu mai spun
că erau destule care nu aveau nici un fel de latrine, deci comentariile sunt de prisos.
Pentru scoaterea latrinelor oraşul avea la început o pompă pneumatică; aceasta însă nu putea servi decât pentru
latrinele a căror haznale sunt impermeabile şi care erau foarte puţine.
În Olteniţa, erau 16 străzi, toate aliniate, din care una era pe jumătate pavată cu piatră cubică şi avea trotuarele
din bazalt, 4 cu blocuri mari de piatră, 2 nu sunt nici pavate şi nici şoseluite, iar 9 sunt pavate sau şoseluite parţial.
Pentru stropitul străzilor comuna (oraşul) are o stropitoare cu turbină, dar din cauză că apa se procura greu,
nu se stropeşte decât strada principală şi chiar dacă ar fi apă din abundenţă, nu s-ar putea efectua stropitul pe
celelalte străzi, întrucât stropitoarea ar rămâne fără osii şi roate datorită stării necorespunzătoare a pavajului. Maidane şi locuri virane, neîngrădite sunt în număr de 400. în continuare o să folosesc termeni dintr-un raport al comunei
pentru autenticitate.
Maidane și locuri virane, neîngrădite, sunt în număr de 400. În continuare o să folosesc termeni dintr-un raport
al comunei pentru autenticitate.
”Maidanele şi locurile virane sunt în oraş nici mai multe nici mai puţine de 400, a căror existenţă este cunoscut
cât de mult influenţează în rău asupra igienei şi salubrităţei, care afară de acestea şi de numeroasele magazii situate
în centrul oraşului este pe cât se poate de nesatisfăcătoare.
Târgul de cereale şi vite situat la marginea nord-vestică a oraşului, între acesta şi digul de pe malul stâng al
Argeşului, pe un teren mai jos decât terenul stradelor, este nepavat şi fără nici o pantă de scurgere din care cauză,
pe timp ploios şi când se topeşte zăpada, toate apele scurse şi provenite din zăpadă şi ploi se adună şi stagnează. în
acest târg este o latrină publică şi un puţ a cărei apă nu poate fi decât suspectă.
Piaţa de săptămână situată în centrul oraşului este pavată şi se curăţă zilnic. În această piaţă sunt instalate de
comună mai multe gherete de scânduri, nevopsite şi necimentate pe jos, în care sunt puse spre vânzare zarzavaturile,
carnea, hârtia şi peştele, şi cum nu este canal, nici o cisternă pentru colecterea şi îndepărtarea apelor murdare rezultate din spălarea peştelui, a brânzei etc. se arunca prin prejurul gheretelor unde formează şi infectează aerul pieţei.
Serviciul de salubrizare se compunea din 7 oameni.
Apa de băut şi pentru menaj, se procura de acei cu dare de mână prin sacagii, de la Argeş, iară majoritatea
populaţiei şi o procura de la cele 60 de putini din oraş şi a căror apă pe lângă că este sălcie, apoi nu poate fi nici
443
bună din punct de vedere bacteorologic, după cum s-a constatat la analiza făcută, din care cauză 4 asemenea puţuri
au şi fost desfiinţate, şi nici nu se poate să nu fie altfel, când toate latrinile din vecinătatea lor n-au pereţi şi fundul
permeabil sau impermeabil.
În a.c. s-a făcut încercări de a se procura apa de la adâncime între 13-14 metri, făcându-se 4 puţuri americane
şi s-a obţinut apă suficientă şi bună din punct de vedere bacteorologic, dar a fost aşa de sălcie, că nu s-a putut întrebuinţa.
Apa din râul Argeş, în care la comuna Budeşti se varsă Dâmboviţa cu toate murdăriile ce conţine, încă lasă
foarte mult de dorit din punct de vedere ale purităţii aşa că, sigur apă mai bună cu care s-ar putea alimenta oraşul
Olteniţa ar fi de la Dunăre, ar costa de la 80 de bani la 1 leu sacaua, după cum s-a plătit în vara anului 1904, când
secaseră puţurile şi apa Argeşului nu mai era de băut, fiind aproape stagnată şi murdară că populaţia mai săracă nu
şi-ar putea procura.
Pentru limpezirea apei luate din Argeş, care în totdeauna este tulbure, locuitorii mai cu dare de mână o trec
prin filtru iar majoritatea populaţiei o limpezeşte cu alumen (vrea să zică aluminiu).
Localuri publice
Localurile publice, inspectorat, judecătoria de ocol, poliţia, poşta şi telegraful, cazărmile jan darmilor rurali şi
a pompierilor se afla în bune condiţiuni, din toate punctele de vedere şi sunt curat întreţinute.
Localurile pentru cele 2 şcoli primare, din care unul este proprietatea comunei şi celălalt cu chirie, sunt nişte
clădiri vechi care au servit mai înainte ca locuinţe particulare, rele condiţiuni igienice şi în special sala în care este
instalată cl. I. fete, care este peste tot umedă şi care a fost amenajată dintr-o clădire veche, care mai înainte servise
de grajd.
Hotelurile au camerele şi aşternuturile curate şi sunt înzestrate cu scuipători sistematice, iară latrinele se ţin
în stare bună de funcţionare şi curăţenie.
Cârciumile, şi hanurile au localurile relativ curate şi la toate sunt vase sistematice pentru limpezitul paharelor,
iar băuturile luate de pe la cârciumi şi trimise la analiză s-au găsit regulamentare.
Brutăriile şi simigeriile, deşi n-au localuri care să îndeplinească toate condiţiunile cerute, dar ele se ţin curate
şi lucrătorii au costumul de lucru curate şi camerele de dormit deosebite de camerele de frământare, iar pâinea fabricată e de calitate bună.
Birturile şi cafenelele au localuri relativ curate şi sunt înzestrate cu scuipători, vase sistematice pentru păstrat
apa de băut, pentru limpezitul paharelor şi ceştilor.
Fabrica de ape gazoase funcţionează în condiţiuni regulamentare.
Abatorul. Ca abator serveşte o gheretă de scânduri aşezată afară din oraş pe malul Argeşului, iar vitele sunt
examinate înainte de tăere de către veterinarul zonei.
Cimitirul se afla la distanţă reglementată de oraş, dar nu şi de comuna Olteniţa rurală a cărei case sunt lipite
de ulucile cimitirului oraşului.
Mişcarea populaţiei oraşului pe anul 1904 a fost de 283 născuţi şi 144 morţi, dând un excedent de 139 naşteri.
Starea sanitară a populaţiei în cursul anului 1904 a fost cât se poate de satisfăcătoare, nefiind ca boale infectocontagioase dacât 5 casuri de Angină difterică şi 1 de Scarlatină cari au fost isolate şi tratate la spital.
Etuvă sau alte aparate de desinfectare nu are comuna.
În anul 1904 s-au vaccinat 245 şi s-au revaccinat cu succes 122 persoane.
Consultaţii gratuite s-au dat la 2426 bolnavi, dintre care 115 au fost consultaţii la domciliu şi dintre cei 2426
consultaţi, 1160 au primit medicamente gratuite, iar ca boale predominante au fost; Paludismul, Gastro-Enterita,
Rheumatismul şi boalele aparatului respirator.
Femei lehuze, asistate în timpul facerii de către moaşa oraşului în anul; 1904 au fost în număr de 202 din cele
283 câte au născut, iar restul de 81 le-au asistat o moaşe practicantă titrată, şi moaşele empirice admise ca ajutoare
ale moaşei funcţionare, cari moaşe au fost instruite de către dl. medic şi moaşa oraşului asupra asepsiei şi antisepsiei,
având toate câte o cutie cu instrumentarul trebuincios, costume speciale pentru timpul când sunt lângă lehuze şi
substanţele antiseptice necesare, despre a căror întrebuinţare au cunoştinţe suficiente pe care le-au căpătat asistând
la conferinţele ce s-au ţinut cu ele de Dnu. Medic al oraşului.
Case de toleranţe
În oraşul nostru nu este decât o singură casă de prostituate recunoscută oficial, care în cursul anului 1904 a
fost frecuentată de 12 prostituate care se vizitează de 2 ori pe săptămână la spital, cu care ocasie s-au găsit 11 bolnave
de blenoragie, 2 de şancăr îndurat şi una de o boală ordinară şi au fost internate în spital.
444
Personalul sanitar al oraşului se compune dintr-un agent sanitar vaccinator şi o moaşă, iar serviciul de Medic
se face şi în oraş de către dl. Doctor Dumitrescu, Medicul spitalului judeţean.
Îmbunătăţiri la spitalul Olteniţa.
Îmbunătăţirile de cari se simte mai multă necesitate a fi aduse, în prima linie sunt:
– La spitalul Olteniţa, construirea unui pavilion pentru locuinţa subchirurgului – intendent care
actualmente ocupă ca şi acel de la spitalul Budeşti cele două camere de rezervă din spital.
Despărţirea în două şi cu 2 intrări deosebite a salonului pentru boale contagioase.
Transformarea vechilor barăci de holerici în magasie pentru păstrarea paelor şi lemnelor.
Împrejmuirea din nouă şi separarea curţii din dos a celei din faţă.
Reparaţiuni generale localului spitalului.
Pentru oraşul Olteniţa
– Să se ia măsuri pentru îngrădirea locurilor virane
– Să se facă un regulament de edilitate şi pentru construirea latrinilor
– Să se ia măsuri pentru pavarea tuturor stradelor şi repararea pavajului existent
– Să se aviseze la mijloace pentru construirea de localcuri pentru şcoli care sunt astăzi instalate la localuri cu
totul improprii
– Să se caute mijloace pentru alimentarea oraşului cu apă bună de băut
– Să se ia măsuri pentru pavarea târgului de cereale şi înfiinţarea unei cisterne în piaţa de săptămână pentru
colectarea apelor murdare, precum şi pentru cimentarea pe jos a gheretelor pentru vânzarea cărnei şi peştelui
– Să se ia măsuri pentru desfinţarea bordeelor, şi scoaterea magaziilor de cereale afară din oraş şi
– Să se sporească serviciul de salubritate.
*) – Cititorul să nu creadă că în raportul de mai sus s-au strecurat greşeli de exprimare. S-a folosit stilul utilizat
în anul 1904.
Bibliografie:
„Raport General“ asupra Igienei, Demografiei, Sănătăţii publice;
Mersul serviciului sanitar al judeţului Ilfov pe anul 1904, de dr. N. Oncescu, medic primar al judeţului Ilfov.
Bucureşti, Tipografia „UNIVERSITARĂ A.G. Brătescu, strada Academiei nr. 30 anul 1905. Bibliotecă personală