CORPORATIUNEA* MESERIASILOR DIN OLTENITA-in perioada interbelica !SFATUL NEGUSTORESC“ SOCIETATEA PENTRU APÃRAREA DREPTURILOR COMERCIALE SI INDUSTRIALE, SECTIA OLTENITA.

5. „„SFATUL NEGUSTORESC“ SOCIETATEA PENTRU APÃRAREA DREPTURILOR
COMERCIALE SI INDUSTRIALE, SECTIA OLTENITA.
La 5 martie 1931 a avut loc convocarea negustorilor din localitate la care au rãspuns circa 100 de insi. În
prima zi de constituire s-au înscris 30 de membrii. La sfârsitul anului 1931 numãrul trecea de
iar încasãrile din cotizatii ajungeau la 2.000 lei.
La 18 martie 1931 s-a fãcut confirmarea secþiei de cãtre „Sfatul negustorilor din Bucuresti“ cu expresia:
“Nãdãjduim cã negustorimea va fi strâns unitã în jurul organizaþiei „Sfatului Negustoresc“ care de 20 de
ani luptã neîncetat pentru apãrarea revendicãrilor comertului din Tara Româneascã”.
Rolul acestei sectiuni pentru negustori era de a formula toate doleanþele si de a se lua mãsuri de îndreptare.
Presedinte (ss)I.Stoenescu.
6. ASOCIATIA BRUTARILOR PATRONI.
S-a constituit în mai 1930 în vederea fabricãrii pâinii la manutanta orasului. În ziua de 19 mai a aceluiasi
an, s-a aprobat încheierea contractului cu primãria. Din asociatie fãceau parte 6 brutari: Anton Apostolescu,
Ion Dragne, Vasile Uleu, Ion Deacu, Niculae Stoica si Petre Buzatu.
În 1930 fãceau toti la un loc ceea ce fãceau fiecare în parte. În schimb au scãpat de concurenta pe care le-o
fãcea manutanta ca întreprindere deosebitã. Acum brutãriile serveau numai pentru vânzarea pâinii. Din cei
de mai sus, numai Vasile Uleu se profilase pe simigerie. Avea prãvãlia pe strada mare între magazinul lui Voicu
Mantu si restaurantul lui Mihai Popa.
Odatã cu trecerea anilor crescând populatia orasului, iar oamenii preferând pâine de cumpãrat în locul
celei fãcute în casã, fiind si mai comod, brutarii iar au trecut la fabricarea pâinii, fiecare în brutãria lui. Unii
dintre ei fãceau si covrigi, care erau vânduti pe stradã, fiind pusi pe un fel de crãcan din lemn, cu mai multe
crengi. Bãieti tineri, mergeau pe stradã tinând în mânã crãcanul cu covrigi si strigând cât îi tinea gura:”calzi
covrigii…!”. Mai târziu, în peisajul oltenitean, ca simigiu recunoscut a fost Marin Gingasu, care a locuit între
debitul de tutun al lui Eremia Drumulescu si magazinul de coloniale al lui Ilie Miroiu, în casele lui Vornicu.
vis-a-vis de hotelul lui Ionitã Vornicu.
7.CORPORATIUNEA MESERIASILOR DIN OLTENITA
Spre deosebire de munca brutã cu bratele, munca propriu zisã manualã este o altã formã a activitãþii sociale.
Din datele statistice rezultã raportul dintre profesiuni ºi sunt suficient de elocvente asupra caracterului
de oras-port-Oltenita.
Într-o listã de 818 cetãteni cu drept de vot, câtþi erau în anul 1901, am gãsit:
351 de muncitori cu bratele 22 de chirigii
20 de birjari 15 cerealisti
15 samsari 11 comercianti
9 profesiune privatã ? 3 bogasieri (manufacturisti)
3 arendasi 15 cârciumari
10 cismari 26 de lãutari
288 de diferite profesiuni 30 n-au profesie mentionatã
Numãrul capilor de familie, muncitori cu bratele reprezintã aproape jumãtate din total si de 13 ori mai
mare decât al cerealistilor.
Potrivit recensãmântului din anul 1927, locuitorii oraºului nostru se împãrþeau pe profesii astfel:
– 1822, muncitori cu bratele,
– 803 meseriasi (patroni, lucrãtori, ucenici),
– 266 comercianti stãpâni,
444
– 241 functionari de stat, judet, comunã, institutii publice,
– 235 servitori,
– 171 agricultori, grãdinari, crescãtori de vite,
– 132 salariati particulari, comerciali,
– 14 pensionari,
– 4 industriasi stãpâni,
– 164 alte profesiuni,
– 3.963 fãrã profesie (întretinuti de altii).
Muncitorii cu bratele sunt a cincea parte din totalul populatiei, întrec de douã ori pe cei manuali si de 7
ori pe comerciantii stãpâni.
Meseriasii au fost organizati în corporatie înainte de primul rãzboi mondial. „Corporatia meseriasilor din
Oltenita“.
Îm anul 1903 era condusã de un comitet format din 11 membrii care aveau un presedinte pe St.P.Gheorghiu,
o comisie de 2 arbitrii si încã 4 supleanti.
Comisarul guvernului era Petrache N.Mihãilescu.
SITUATIA PRIVIND STRUCTURA MESERIASILOR ÎMPÃRTITÃ PE PROFESIUNI SI PE
NATIONALITÃTI ÎN ANUL 1903, DUPA DATELE CORPORATIEI DIN OLTENITA.
Dupã rãzboi, la 1 mai 1927 s-au pus bazele reînfiintãrii Corporatiei din Oltenita.
Pânã atunci meseriasii erau înscrisi la Corporatia din Turtucaia unde trebuiau sã se ducã sã-si achite cotizatiile.
Cel care a luptat cel mai mult fãcând mari sacrificii, numai ca sã apere interesele meseriasilor,
punându-i la adãpostul unor legi ocrotitoare, a fost Iancu Popovici de profesie cofetar.
El a donat chiar steagul corporaþiei care poartã data de 1 mai 1927 si care l-a costat câteva zeci de mii de lei.
Numele Corporatiei trebuie sã fie „Gr.Trancu-Iasi“ adicã numele fostului ministru care a aprobat reînfiintarea
ei.
Peste un an însã, venind la Departamentul Muncii si Ocrotirilor sociale Niculae Lupu, acesta a aprobat
numele corporatiei „Alexandru Ioan Cuza“ asa cum de altfel îl ceruse întâiul comitet de organizare. Corporatia

Felul
meseriilor
Nr.
brevetelor
Nr.
carnetelor români israeliti, austroung. bulgari ,greci ,turci, germani -Alte na..
cismari 36 11 47 – – – – – – –
croitori 18 6 24 – – – – – – –
mecanici 9 6 9 – 3 – 1 – 2 –
pietrari 57 12 62 – 6 1 – – – –
dulgheri 13 4 16 – 1 – – – – –
rotari 11 5 14 – 2 – – – – –
tinichigii 2 2 3 1 – – – – – –
brutari 5 1 2 – – 2 2 – – –
cusãtorese 13 – 11 – 1 – – – 1 –
modiste 1 – – – 1 – – – – –
frânghieri 2 – – – – – – – 2 –
bãrbieri 5 1 2 – – – 2 2 – –
ceasornicari 2 1 1 2 – – – – – –
tâmplari 3 4 6 – 1 – – – – –
plãpumari 2 – 2 – – – – – – –
curelari 2 1 1 2 – – – – – –
TOTAL 181 54 200 5 15 3 5 2 5 –
n-a început sã functioneze la Oltenita decât de la 28 martie 1928 când s-a ales un comitet format din 12 membrii.
La 22 iunie 1928 a avut loc o solemnitate deosebitã prilejuitã de sfintirea drapelului.
CORPORATIUNEA* MESERIASILOR DIN OLTENITA
Fotografie fãcutã la 1 mai 1927 cu ocazia reînfiintãrii Corporatiunii meseriasilor din Oltenita.
Comitetul Corporatiunii meseriasilor din Olteniþa format dintr-un numãr de 20 de insi reprezentând toate
breslele. Ca însemn de recunoastere a acestei calitãti, toti au prins la piept în partea stângã o rozetã dintr-un
material încretit, având la mijloc un mugure care simbolizeazã tendinta de înflorire, de care are prinse douã
panglici colorate reprezentând tricolorul românesc. Cu trei exceptii care sunt îmbrãcati în costume de culoare
mai deschisã, în rest toti sunt îmbrãcati în haine de culoare neagrã si cu încãltãmintea lustruitã impecabil.
Pe fetele tuturor se poate citi sentimentul de seriozitate si rãspundere, datã de solemnitatea evenimentului,
fatã de toti meseriasii si breslele pe care le reprezenta.
Rândul unu de jos pe scaune, de la stânga la dreapta.
1. Nitã Ciocan negustor, comerciant, avea magazin de feroase.
2. Anton Apostolescu, poreclit brutaru, avea brutãrie pe strada mare între magazinul lui Mihalache Buzilã
ºi Cristea Cutitaru, magazin de veselã, tacâmuri, obiecte din sticlã, etc.
____________________________________
.4. Iancu Popovici, cofetar, pe strada mare, unde după el a avut cofetărie madam Pricop,-cel cu mănuşi
albe şi cu diagonala cu tricolorul românesc pe piept, pe care scrie „Preşedinte”.
5. Mihalache Buzilă – cismar, patron de atelier şi negustor-comerciant de încălţăminte, avea toată gama
de încălţăminte (de la opinci la cisme), magazin pe strada mare, între manufactura lui Țilică Turcu (pe colţ) şi
brutăria lui Anton Apostolescu (brutaru). Pe tricolorul în diagonală pe piept scrie: „vicepreşedinte”.
6. Dumitru Oprea negustor, locuia pe penultima stradă spre gară.
7. Marinescu cismar poreclit talpălată.
Rândul doi, (de la mijloc) în picioare.
1. Vasile Fundeneanu, negustor, cerealist.
2. Nae Creţu cismar, asociat cu Mihaela Buzilă. Nae Creţu a murit în anul 1938, rămânând soţia lui cu trei
băieţi şi o fată.
3. Tudorică Antilică, tâmplar, cu atelierul pe colţ, penultima stradă spre gara C.F.R.
4.––––––-
5. Victor (cunoscut de olteniţeni sub porecla de Victor bărbieru, pentru că era frizer, cu prăvălia pe strada
mare, exact vizavi de clădirea policlinicii).
6. Chirlomez N (asociat cu Dumitru Stoian Stoienescu,avea atelier de curelărie şi magazin pe Piaţa Mercur,
în spatele băii comunale, lângă restaurantul lui Buciumeneanu, care a avut un băiat doctor),
7. Dumitru Stoian Stoienescu-curelar- asociat cu N.Chirlomez,
Rândul trei (ultimul de sus)
1.––––––-
2.––––––-
3.––––––-
4. Gheorghe Măglaşu (denumirea vine de la măglele de sare) îmbrăcat în haine de culoare deschisă, cel
care ţine drapelul, pe care se află lucrat în fir, chipul domnitorului Alexandru Ioan Cuza în ţinută de gală şi pe
care scrie – despre corporaţiune- „Fondată la 27 mai 1927”.
5. Viţa Ilie brutar, avea brutăria spre piaţă, în spatele restaurantului lui Nicu Mănescu.