Conu’ Caragiale față cu don’ Giulliani sau Nenea Iancu mai democrat decât…republicanii !
Conu’ Caragiale față cu don’ Giulliani sau Nenea Iancu mai democrat decât…republicanii ! Analogiile dintre opera lui nenea Iancu si „isprăvile” din politichia dâmbovițeană sunt atât de dese, încât au devenit un clișeu.Nu mai este deloc un clișeu când descoperim că Nae Cațavencu are copii din flori , tocmai lângă fostele turnuri gemene.Ba mai mult, constatăm, unii cu uimire, alții cu satisfacție, că „naecațavencii” lor sunt mai „naecațavenci” ca ai noștri.(Eu nu fac parte din nicio tabără). În scrisoarea lui nene Iancu din Haimanale, nici vorbă de vreo sumă de bani, ba mai mult, in frumoasa scrisoare intriga pleacă de la o poveste de amor, iar Cațavencu din Carpați (Răgnetul) nu dorea în schimbul celebrei si monumentalei scrisori, decât dreptul de a candida.Deci, sa fim înțeleși! Nu dorea funcții si cu atât mai puțin bani.Cațavencu de România, apelase la șantaj, în numele democrației, ceva de genul : „nu mă întreba cum am făcut primul milion „.(Am citat o vorbă ce se aude des, lângă Statuia Libertății !) .Una peste alta, ipocrizia moftangiilor din scrisoarea dâmbovițeană, e digerabilă până la urmă (nu discutăm de operă, care e sublimă, până la adorație) având în vedere că e scrisă de I.L.Caragiale, care dincolo de marele lui talent dramaturgic, de Nobel, îndrăznesc să spun, era cunoscut printre semenii lui ca un om dificil, caracter pestriț, zgârcit, dornic de parvenire, fustangiu, unii l-au acuzat si de plagiat, etc.Intr-un cuvânt si marele Caragiale a fost un moftangiu.Deci, nicio surpriză, mai ales că vorbim de plaiurile mioritice, din spațiu, cam pretențios numit „danubiano-pontic”.În continuare, ar trebui să vorbesc de eroul din 11 septembrie 2001, de lupta lui cu mafia americană, de ultra-democratul Partid Republican versus prea democratul Partid Democrat, de civilizația americană, etc. Dar, de curând, în România a sosit o scrisoare contracost, (faptă recunoscută de autor),care pune în ghilimele toate cele bune, legate de Rudy cel cu nume demn de gașca lui don Corleone. Dacă scrisoarea lui Rudy Giuliani nu era trimisă în schimbul unei sume de bani, gestul imi era indiferent si mă gândeam că e o optiune politică, pe care o respectam și la vară.. .cald.Dar când accepti, în schimbul unei sume de bani, oricare ar fi aia, să trimiți o scrisoare care să tulbure apele si asa tulburi, ale unui popor aflat pe fundul Dâmboviței rău poluate, înseamnă că asocierea cu Becali americanu’ (Donald Trump), nu e deloc întâmplătoare. Rămâne Întrebarea: O fi citit, măcar titlul scrisorii ?!?! DUMITRU IORGU !