CLUBUL SANTIERULUI NAVAL OLTENITA- PERSONALITĂŢILE CARE AU EVOLUAT PE SCENA ACESTUIA !

Începând cu data de 23 august 1960, o dată cu darea în folosinţă şi inaugurarea Clubului Şantierului
Navala Olteniţa, pe scena acestuia s-au perindat şi au evoluat cele mai proeminente personalităţi ale vremii
din domeniul teatrului, operei şi muzicii – de toate genurile.
Chiar dacă lista ar fi prea lungă, din respect atât pentru memoria acestora cât şi a olteniţenilor – atât pentru
cei trecuţi în “lumea de dincolo” cât şi pentru cei care mai sunt în viaţă, cu permisiunea dumneavoastră am să
vi-i prezint.
Dovada că ei ne-au vizitat oraşul şi ne-au oferit momente de neuitat, sunt înscrisurile sub forma de notări,de impresii, care au rămas închise pentru eternitate între coperţile groase ale cărţii de onoare a Clubului
Şantierului Naval Olteniţa, carte pe care, după multe căutări, cu strângere de inimă, am găsit-o „dezonorată”,
plină de praf și var, aruncată într-un coș de hârtii. Păcat !
Sunt convins că fiecăruia dintre noi, fiecare nume, ne va spune ceva, ne va aduce aminte de un spectacol
cu care ne-a delectat, care ne-a rămas întipărit în memorie, de un program de televiziune, de un film, pentru că
până la urmă însăşi viaţa fiecăruia dintre noi este un film.
Lăsând modestia la o parte, cred că – beneficiind de împrejurarea că Olteniţa se află aproape de Bucureşti
– suntem poate printre puţinele localităţi care ne putem legitima în faţa ţării că am fost vizitaţi şi onoraţi de
mari personalităţi ale vremii, care au avut numai cuvinte de laudă la adresa publicului olteniţean. Mulţi dintre
aceştia au fost mesageri şi ambasadorii ţării noastre şi ne-au făcut cunoscuţi lumii, pe toate meridianele, chiar
într-o vreme întunecată de regimul comunist asupritor şi mai ales duplicitar care una spunea, alta gândea şi
altfel proceda în realitate. Sigur că o asemenea stare de lucruri nu putea dura la infinit.
De asemeni, sint convins că simpla inserare a numelor acestora nu va fi de natură să plictisească pe
nimeni, mai cu seamă că cu imensa majoritate – cel puţin pe lumea asta – nu ne vom mai întâlni niciodată,
decât numai când ni se va prezenta la televizor, câte ceva din fonoteca de aur.
Aceştia sunt exponenţi ai culturii noastre, oameni de certă valoare, profesionişti şi talentaţi – şi nicidecum
amatori sau improvizaţii, care au existat din păcate, cu care, fiecare dintre noi, ne-am întâlnit direct sau indirect
– şi ni s-au întipărit în minte pentru totdeauna, atâta timp cât vom exista. Imaginea lor ne va însoţi şi ne va dispărea din minte o dată cu inevitabilul sfârşit şi cu zborul sufletului fiecăruia dintre noi spre zările infinitului.
Prin urmare, iată numele celor care ne-au vizitat: George Vraca, Ion Luican, N. Secăreanu, Vladimir
Orlov, N.N. Matei, Iulia Ioana Vraca, Ion Dacian, Nicu Stănescu, Emilia Petrescu, Martha Kessler, Ioana Radu,
Vasile Tomazian, Florin Dorian, Dan Puican olteniţean, Maria Tănase, Mara Ianoly (care cânta în falset), Marieta Sadova (cea care a contribuit la lansarea în teatru a olteniţeanului nostru Dem Savu), Gigi Marga, Norocel
Dimitriu, Nicky Atanasiu, Margareta Pâslaru, Constatin Drăghici, Elena Buzea, Maria Voica, Stela Popescu –
prima soţie a lui Dan Puican, Ştefan Ciubotăraşu, Maria Lătăreţu, Roxana Matei, Anda Călugăreanu, Grigore
Vasiliu Birlic, Pillu Morel din Mexic, Martin Hughes regizorul baletului din Dahomey, compozitorul Ion Socol,
Septimiu Sever, Rodica Popescu – care atunci nu se numea şi Bitănescu pentru că, deşi în vârstă nu se căsătorise,
Ion Dichiseanu (febleţea temporară a Saritei Montiell, Regina Fadoului), Amza Pellea, Horia Şerbănescu,
Marcela Rusu, Cornel Constantiniu, Petre Geambaşu, Dan Spătaru, Dorin Anastasiu, Tiberiu Ceia, Maria
Ciobanu, Ion Dolănescu, IOSIF CONTA care a dirijat un concert format din 60 de instrumentişti pentru care
a fost necesar ca scena să fie extinsă cu vreo 15 metri, şi care s-a aflat într-o foarte bună dispoziţie, tot timpul
a fost cu zâmbetul pe buze, după fiecare interpretare lumea aplauda frenetic, se scula în chip de respect în picioare, iar Iosif Conta cu sensibilitatea sa care îl caracteriza a perceput corect acest mod de manifestare. Spre
deosebire de alte spectacole, pentru concertul lui Iosif Conta s-au vândut bilete din timp, iar lumea a fost, pe
cât posibil – mai selectă.
Acest concert de neuitat a avut loc în seara zilei de 11 noiembrie 1982.
În cartea de onoare se regăseşte şi Ion Iliescu cu notarea: “Cu cele mai calde sentimente şi urări de bine
slujitorilor Clubului S.N.O. – pentru îmbogăţirea tradiţiilor de viaţă culturală, spirituală”.
Ileana Stana Ionescu, scriitoarea Ileana Vulpescu, a lăsat un semn că a trecut pe aici, cu următorul înscris:
“O zi frumoasă pe un drum cu maci şi cu dragoste a cititorilor pentru scriitori, cea mai preţioasă hrană a
lor”. Era la 7 iulie 1988.
Mircea Diaconu, Constantin Cotimani, iar ultimul care încheie aceste impresii a fost Radu Beligan la 12
decembrie 2004, când nota: “ Cu cele mai bune gânduri pentru admirabilul public din Olteniţa”.
Sunt covins – deşi am intenţionat – că nu am reuşit să-i trec pe toţi pentru care îmi cer scuzele de rigoare.
Cititorule ! Îţi adresez îndemnul, că o răsplată a celor care ne-au vizitat oraşul, Pentru uşurarea înţelegerii cititorului a consemnării impresiilor făcute de cei ce au evoluat în decursul
timpului pe scena Clubului S.N.O. prezint în paralel, scrisul olograf al celui care a făcut notarea, alături de
scrisul descifrat, ambele pagini, având acelaşi număr.
1. – “În cinstea zilei de 23 august 1960, la marea sărbătoare a împlinirii celor şase spre zece ani de la eliberarea poporului nostru – artiştii pătrunşi de noul ideal al realismului socialist, cei mai jos semnaţi, au venit în
oraşul Olteniţa să inaugureze al patru zecilea teatru – născut din grija şi înţelepciunea Partidului Muncitoresc
Român.
Încă o dată – mai mult Partidul – ne-a dat prilejul să înnobilăm şi mai mult arta noastră.
Urez – oamenilor muncii din Olteniţa – şi a celor din Şantierul Naval Olteniţa, iniţiatorul acestui lăcaş de
cultură – o cât mai strânsă legătură – cu noi – oamenii de artă din Republica Populară Română.
Noi ne angajăm.” (ss)George Vraca
Artist al Poporului
2. – Ion Luican prim solist al T.O.B. (Teatru de Operă şi Balet) (Olteniţean) – Adaug eu aici, că Ion Luican
a scris “Olteniţean” pentru că de fapt este din comuna Frumuşani unde are şi casă.
(ss) N. Secăreanu, artist emerit,
(ss) Dinu Bădulescu, ca şi toţi ceilalţi
(ss) Alexandru Enăchescu,
(ss) Maria Crişan laureată a festivalului Internaţional de la Bucureşti
(ss) Mihaela Botez laureată a concursurilor internaţionale de la Bucureşti.
“Mulţumiri pentru frumoasa primire, vă urez multe succese în muncă”
(ss) Vladimir Orlov, artist emerit
(ss) Sabina Muşatescu Laureată a Premiului de Stat actriţă a Teatrului CFR
Giuleşti
3. – “Teatrul muncitoresc C.F.R. îşi ia angajamentul să sprijine munca culturală a Clubului muncitoresc
al Şnatierului Naval Olteniţa”.
(ss) N.N. Matei Laureat al Premiului de Stat.
(ss) Susana Remulus solistă a Teatrului de Operă şi Balet
“Trei sărbători : 23 august 1960 – 16 ani de la eliberarea Patriei de sub jugul fascist – lansarea unei motonave de 2000 tone, o victorie a regimului nostru.
Suntem cu toată inima alături de ele.”
Regia de culise a Teatrului de Operă şi Balet
(ss) indescifrabil
(ss) A.Caracaş
“Urez noului lăcaş al culturii din Olteniţa multă rodnică existenţă şi propagarea culturii în R.P.R. Trăiască
Partidul muncitoresc Român, făuritorul comunismului în ţara noastră.”
(ss) E. Frungher, organizator spactal Teatrul de Operă şi Balet-ne clipe de neuitat,
te rog apleacă-te, cu răbdare şi respect faţă de memoria lor şi citeşte ceea ce aceşti mari oameni ai vremii, creatori sinceri de bine şi de frumos, au scris cu mâna lor, cuvinte calde şi de mulţumire, spre a ne lăsa nouă, un
semn din viaţa şi existenţa lor, o dovadă că şi-au purtat paşii şi prin oraşul nostru .
Iata cateva autografe ale acestora ! V A       U R M A ! !