GAZETA DE BUDESTI NR 10-REBELIUNEA LEGIONARĂ ÎN PLASA BUDEȘTI !

Prof. Nicolae ȚIRIPAN

Despre legionari, ascensiunea lor la putere și rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941, s-au scris, în ultimii 30 de ani, tomuri întregi și tema încă nu a fost epuizată, existând încă multe controverse între istorici.
Așa după cum este cunoscut, la data de 21 ianuarie 1941, Mișcarea Legionară, a organizat o rebeliune armată cu scopul de a prelua puterea în stat, prilej pentru organizația condusă de Horia Sima de a comite numeroase jafuri, distrugeri și masacre sângeroase îndreptate în special asupra populației evreiești din București.
Având în vedere faptul că materialul va vedea lumina tiparului în ziarul, vrednic de laudă, scos cu trudă de domnul Dumitru Iorgu și ajutoarele sale, nu ne-am propus să descifrăm modul cum s-a desfășurat rebeliunea legionară în județul Ilfov.
Pe baza documentelor care s-au păstrat și pe care le-am cercetat, vom prezenta un istoric asupra evenimentelor petrecute pe teritoriul plășii Budești, în zilele de 20-25 ianuarie 1941, întocmit conform ord. Prefecturii nr. 91 din 27 ianuarie 1941:
„La 20 ianuarie 1941
În această zi nu s-a semnalat în general, nimic deosebit; n-a fost nici un eveniment care să merite atenția autorităților. (trebuie să facem precizarea că nici ziarele centrale, neștiind ce final va avea rebeliunea și deci de partea cărei puteri ar trebui să fie, nu au consemnat nimic cu privire la rebeliune, decât începând cu zilele de după înăbușirea acesteia-n.ns. N.Ț.)
Numai în comunele Radovanu și Crivăț, legionarul Petre Ciorică, avocat din Oltenița și șeful secț. 13 (Chirnogi, Radovanu, Crivăț) a convocat în ședință secretă pe legionarii acestor garnizoane în comuna Radovanu, în dim. acestei zile, în casa fostului primar M. Anastasescu, la care rămăsese din ziua de duminică, 19 ianuarie a.c., de la nunta acestuia al cărui naș a fost, iar în comuna Crivăț, după masa aceleiași zile, în localul Primăriei evacuând pe funcționarii comunei cărora le-a comunicat verbal diferite ordine sau instrucțiuni, care după cât se pare, în legătură cu evenimentele ce au urmat, căci le-a împărțit atribuțiile formând 3 grupe de legionari: a) unii care aveau misiunea să plece înarmați la București; b) alții care urmau să rămână pentru pază și patrulare în comună; c) alții care urmau să pună mâna pe postul de jandarmi și alte instituții din comună. Aceasta după declarațiile date de unii din acești legionari.
În această zi, subsemnatul am fost la Prefectură spre a lua suma de 50.000 lei pentru procurare de lemne refugiaților și evacuaților din Dobrogea, stabiliți în plasa Budești, urmând ca a doua zi să iau parte la congresul pretorilor, anunțat pentru zilele de 21 și m22 ianuarie a.c.
La ora 1-2 din această zi
S-a transmis telefonic de fostul prefect legionar Emil Popa, alăturata notă de cabinet, prin care toate garnizoanele legionare din plasă erau puse în stare de alarmă, ca să ocupe Capitala țării, deoarece cu trenul nu pot veni pentru că s-au distrus șinele de C.F.R.
Din această cauză unii dintre cei care s-au înapoiat au venit cu zvonul că legionarii au reușit și devastat pe jidani, ba unii exaltați de această credință au venit chiar cântând. Semnalăm cazul legionarilor din comuna Progresul, care întorcându-se cu această putere, au fost duși în noaptea de 23/24 ianuarie în localul primăriei, de fostul primar și șef de garnizoană și care i-a pus să jure pe icoană că la ora 4 dim. vor merge să atace postul de jandarmi din Sohatu, însă între timp, auzind că legionarii au fost învinși, au renunțat la acest plan și n-au trecut la acțiune.
Am spus mai sus că, conform planului stabilit anterior, unii erau desemnați să plece înarmați la București, iar alții să rămână în comună să facă de pază organizând posturi fixe la instituții ceea ce s-a și întâmplat în comunele Radovanu, Crivăț și Frumușani unde erau legionari intelectuali (înv. V. Ioniță – șef de garnizoană și preot V. Huștiu în comuna Frumușani, studentul Gh. Cimpoca în comuna Radovanu – șef de garnizoană.) Deoarece în aceste comune s-a făcut serviciu de patrulare de către legionari, cu arme de vânătoare, la comuna Frumușani fiind organizați chiar în posturi fixe, sub comanda preotului V. Huștiu.
În toate primăriile din plasă s-au instalat la telefon legionari de serviciu sau foști primari rămași în comună sau alți șefi legionari (cum e cazul în comuna Șoldanu, unde preotul respectiv D. Teodorescu a dormit două nopți la masa primăriei cu arma lângă el, cu alți legionari, așteptând știri la telefon).
În această zi, în toate comunele din plasă a fost liniște deplină și nu s-a semnalat nici un incident.
În această zi, atât dim. cât și după masă, subsemnatul am fost în București, la congresul pretorilor, care a avut loc în sala Camerei de Comerț din str. Bursei nr. 6, etaj 1, după masă auzind la congres că în noaptea precedentă se schimbaseră prefecții, , după masă pe la ora 7 seara am fost la Prefectură, însă găsind-o blocată și plină de legionari, iar serviciul fiind suspendat, n-am putut vorbi decât cu d-l subprefect care mi-a spus cum stă cazul, că fostul Prefect nu vrea să dea în primire și atunci după ce am auzit la radio apelul D-lui General Antonescu să se grupeze în jurul autorităților, dându-mi seama de ce va fi, am plecat a doua zi, la 22 ianuarie a.c. cu trenul de 6 dim., la Budești, comunicând la congres că nu mai pot rămâne și a doua zi, lucru ce a determinat pe toți congresiștii să renunțe la ședința zilei de 22 ianuarie a.c., plecând astfel, toți la posturi.
La 22 ianuarie a.c.
Am întocmit, din proprie inițiativă, prin notarii comunelor, tabel pe comune, de cei care au plecat la București.
În această zi pe la ora…. p.m. s-a transmis personal de fostul prefect legionar Emil Popa, un ordin telefonic, cameristului preturii, care făcea de serviciu la telefon, prin care-i spunea să anunțe comunele să trimită la București oameni înarmați cu topoare, furci, ciomege, etc., conf. declarației sale anexată aici la fila nr…, care e foarte importantă”.

Iată ce declară cameristul preturii, Victor Gh. Iorgu: „..În ziua de 22 ianuarie 1941, eram de serviciu la centrala telefonică a preturii Budești, la ora 2 și 30 m-a sunat Prefectura de Ilfov unde era la telefonul centralei Prefecturei chiar D-l Prefect personal, și mă întreabă că cine sunt eu la telefon. Întrebându-mă că unde sunt funcționarii, eu am răspuns că sunt la masă. După toate aceste întrebări, îmi spune că la telefon este prefectul județului, dându-mi ordin să anunț toate comunele din plasa Budești-Ilfov, că toți legionarii acestor comune să vină imediat la București, cu topoare, furcoaie, ciomege și cu orice fel de armă, să vină cum o putea, pe câmp, prin toate părțile, să vină cât mai repede la prefectura de Ilfov.
Subsemnatul auzind acest ordin dat de D-l prefect personal prin telefon, am fugit repede la D-l pretor în casă și am raportat cele ordonate de D-l prefect al județului Ilfov.
Iar D-l pretor al plășii mi-a comunicat să nu anunț nici o comună la telefon și să nu transmit acest ordin… dacă e dat numai verbal, iar subsemnatul m-am conformat întocmai ordinului primit al D-lui pretor al plășii Budești să nu pun oamenii pe drumuri, cum se întâmplase în seara precedentă. Între timp D-l prefect mi-a cerut și pretura Oltenița la telefon, care circuit telefonic trece prin pretura Budești, și întrebând la pretura Oltenița cine este la telefon, de la pretura Oltenița răspunde că este un telefonist militar, căruia nu i-a dat acel ordin, spunându-mi însă că atunci când vine funcționarii să ceară prefectura de Ilfov.

Nu a mai trecut mult și prefectura cheamă pretura Oltenița la telefon și i-a răspuns D-l Mihăilescu funcționar la acea pretură, care a vorbit cu D-l prefect legionar Emil Popa. Iar D-l Mihăilescu răspunde așa: Camarade prefect aici eu sunt Mihăilescu, impiegatul preturii. D-l prefect îi ordonă: Camarade Mihăilescu anunță pe toți camarazii legionari să vie la București, iar D-l Mihăilescu răspunde că toți camarazii din plasă sunt plecați, iar cuvântul de ordine al prefectului este să veniți cu toții cum veți putea, pe câmp spre București.
Aceste convorbiri s-au petrecut în timpul cât subsemnatul am servit centrala telefonică, până la ora 4 p.m., când au venit funcționarii la serviciu…”
În continuarea istoricului, pretorul Nicolae M. Bărbulescu scrie: „Nu am executat acest ordin căci atunci când telefonistul mi-a transmis acest ordin, i-am spus să nu-l dea în plasă, deoarece știam că el e dat de un prefect care era în disperare și care având în mâna lui centrala telefonică a Prefecturii uza de ea pentru a răzvrăti lumea, ori eu ca autoritate nu puteam da ordine și concurs la răzvrătire, mai ales că de la radio aflasem că era un punct de rezistență al lor, probabil, conform ordinelor de organizare mai dinainte stabilite, cerând în același timp să trimită la București „întărituri” și băieți „înarmați”, conform ordinelor primite mai dinainte, ceea ce înseamnă că rebeliunea a fost organizată și știută de comandanții legionari de sector, județ,….
Acest ordin s-a transmis întocmai șefilor de garnizoană prin centrala telefonică a acestei Preturi, de secretarul plășii D-tru Nica, care neștiind despre ce ar putea fi vorba, a executat un ordin al superiorului, transmis pe cale normală, de telefonistele de la centrala telefonică a Prefecturii.
Tot în această zi, pe la orele 4-6, s-a mai dat un al doilea ordin telefonic (notă de cabinet anexată în copie la fila nr..) semnat de fostul prefect legionar Emil Popa și de comandantul mișcării legionare al județului Ilfov, S. Rogojeanu prin care face răspunzător pretorul plășii „cu capul” pentru orice întârziere în executare, dacă nu se trimit șefii de garnizoană în marș spre București.
Și acest ordin a fost executat, în lipsa noastră, tot de secretarul plășii, conf. declarației sale anexată aci la fila nr…”
Iată declarația secretarului Dumitru Nica: „…În ziua de 21 ianuarie 1941, pe la orele 1,20, am fost chemat la telefon de către telefonista de serviciu de la centrala telefonică a Prefecturii și mi se comunică ca să iau cu Oltenița un ordin secret și urgent.
Am chemat la telefon pe colegul Teodorescu de la pretura Oltenița și amândoi am primit un ordin de cabinet cu următorul conținut, spunându-mi verbal că, răspund cu capul de neexecutarea lui: Notă de cabinet din Prefectură către garnizoană.
Toate garnizoanele legionare din plasă în stare de alarmă. Trimiteți la București întărituri. Trimiteți băieți înarmați. Semnat de domnul Prefect Emil Popa.
Eu văzând că ordinul este semnat de d-l Prefect, care era șeful județului și al meu, am executat acest ordin făcând oficiul de transmitere către șefii de garnizoană din această plasă, fără ca să știu pentru ce erau luate aceste măsuri.
Tot în acea zi pe la orele 3,30, funcționarul D-tru Stanciu de la această pretură a primit și el un ordin tot de la Prefectură către D-l pretor cu următorul conținut:
Domnule Pretor,
Vă fac răspunzător cu capul de orice întârziere.
Comunicați imediat șefilor de Garnizoană legionară din toate comunele din plasă să pornească imediat în marș spre București cu căruțe, sănii sau cu ce pot.
Își vor lua toate cele de trebuință și semnat Prefectul Emil Popa și Șeful org. Ilfov Rogojeanu.

Subsemnatul văzând conținutul acestui ordin, după cum era pus în joc capul D-lui pretor al plășii și dat fiind că dânsul era plecat la Prefectură din ziua de 20 ianuarie a.c. în interes de serviciu, am anunțat din nou parte din șefii de garnizoană ca să se ducă la București, transmițându-le verbal conținutul acestui ordin.

În ziua de 22 când D-l pretor s-a înapoiat la serviciu, s-a mai dat la telefon ordine de însuși D-l Prefect Emil Popa, la pretură era de serviciu cameristul Victor Gh. Iorgu, ca să trimită legionari la București, însă auzindu-se ceea ce s-a întâmplat în ziua de 21 ianuarie a.c. din ordinul D-lui pretor nu s-a mai executat acest ordin, deoarece după cum ne spusese D-l pretor ne-am dat seama că se dădea de un șef care fusese înlocuit între timp din serviciu, dar prin faptul că ocupase Prefectura și nu a vrut să predea serviciul, mai dădea ordine prin telefon, căci ocupase și telefonul Prefecturii.
Eu am executat un ordin dat de un șef care era încă în serviciu, neștiind pentru ce s-a cerut legionari la București, crezând că-i cheamă pentru vre-o întrunire sau paradă, așa cum s-a mai întâmplat în trecut, când se mai transmisese asemenea ordine de Pretură atunci când au mai fost chemați în asemenea ocazii.
La 23 ianuarie a.c. primind ordin de la Prefectură starea adevărată a lucrurilor, am reluat serviciul, conform acelor ordine.”

Continuând istoricul, pretorul plășii Budești, consemnează, în continuare: „În urma acestor ordine cât și a ordinelor transmise de la șefii lor legionari, prin curieri speciali, că „legiunea e în pericol” au plecat la București, din fiecare comună, câte 3-10 legionari, parte înarmați cu arme personale, parte cu arme de la locuitori, alții cu armele guarzilor comunali (la comuna Progresul), iar restul fără arme. În total au plecat din această plasă circa 100 de legionari din cele 18 comune, din care abia jumătate au fost înarmați.
În unele comune s-a lansat zvonul că legionarii merg la București să lupte contra comuniștilor care s-ar fi răsculat contra legionarilor, după alte zvonuri că merg la întruniri și paradă, iar alții n-au știut pentru ce se duc.
Dacă șefii de garnizoană și de sectoare au știut despre ce este vorba, mulți au fost înșelați în buna lor credință, dovadă că unii s-au înapoiat curând chiar de la barierele din marginea Bucureștiului, când au văzut scopul adevărat pentru care erau chemați, iar alții au vociferat în Prefectură să li se dea drumul căci nu vor să lupte contra armatei, fapt ce a determinat pe șefii legionari din prefectură să-i încuie pe unii în diferite camere ale Prefecturi -,(după cum declară legionarii din comuna Gălbinași și Vasilați) – și în special pe cei veniți fără arme, i-a închis cu cheia în camera nr. 61, etajul 11 sau 111 a Prefecturii un comandant cu numele Rusu și au fost ținuți acolo până a doua zi după masă.
Unii au fost întâi la Prefectura Poliției și de acolo au plecat la Prefectura de județ unde au fost primiți de fostul prefect și Rogojeanu. O parte din cei neînarmați au fost înarmați la prefectură. Cei care au plecat înarmați și-au procurat armele fie de la ei, fie de la locuitorii din comună (arme de vânătoare, care în naivitatea lor le-a dat neștiind despre ce e vorba) iar alții au mers la posturile de jandarmi să ceară arme, dar din fericire fuseseră depuse cu 2-3 zile înainte la legiune, iar altele erau fără închizătoare, așa că nici un post de jandarmi nu a dat arme sau să fi fost dezarmat în acest scop.
Toți cei plecați în București au stat din seara zilei de 21 ianuarie până în dimineața zilei de 23 ianuarie a.c., ora 6 dim. când comandantul șef Rogojeanu le-a dat ordin să plece în liniște la casele lor, căci nu mai e nevoie de ei, întrucât D-l general Dragalina de la Brașov, vine în marș pe jos la București.
De la ora 6 după masă, același fost prefect Emil Popa, a trimis un asemenea ordin și la plasa Oltenița, după cum relatează impiegata acestei preturi, care fiind în acel timp la telefon a interceptat convorbirea și ne-a relatat-o nouă așa după cum e consemnată în declarația sa de la fila nr… al cărui anunț a fost foarte interesant.
Și în această zi a fost liniște deplină în plasă, iar autoritățile și-au reînceput activitatea”.

Impiegata Nicolina Mitrea de la Pretura plășii Budești, declară că„…în ziua de 22 ianuarie a.c. , între orele 6-7 seara, pe când subsemnata făceam de serviciu la centrala telefonică a Preturei, oficiul Prefecturei a cerut Pretura Oltenița.

La telefon s-a prezentat mai întâi funcționarul Georgescu, la telefon la Prefectură era D-l Prefect legionar Emil Popa, care a întrebat dacă este vre-un legionar pe acolo, D-l Georgescu a răspuns că este camaradul Mihăilescu, care s-a prezentat la telefon cu salutul Trăiască Legiunea și Căpitanul, iar D-l Prefect Emil Popa a răspuns la fel.

După aceea a urmat următoarea convorbire: Camarade Mihăilescu porniți cu mic cu mare la București, înarmați cu revolvere, topoare, este ultima carte care o jucăm, aflați că în momentul acesta corul D-lui General Dragalina s-a aliat cu noi, continuă D-l Prefect să adauge, jos cu ticăloșii, porniți chiar în clipa aceasta la București, vă adunați în fața Prefecturei, funcționarul Mihăilescu răspunde: Camarade Prefect nu avem cu ce veni, D-l Prefect a răspuns: Luați cu forța un tren și porniți la București, executare.
După aceasta am adus cazul și la cunoștința D-lui Pretor al nostru care nu a luat și nici nu a dat nici o măsură în această orivință…”
La 23 ianuarie 1941
Au început să vină parte din legionarii care plecaseră la București (toți pe jos, căci trenurile se suspendase) unii dezolați și dezamăgiți, alții deprimați și rușinați de ei însăși de ceea ce făcuse, iar alții – cei mai vechi și înarmați – erau mâhniți că nu le-a reușit acțiunea, păstrând parcă în sufletele lor dorința de a aștepta un ceas mai norocos pentru ei, căci motivau și poate nutreau încă nădejdea reînvierii lor. Populația însă, i-a primit peste tot cu indignare, scârbă și desconsiderațiune.
Tot în această zi jandarmii de la postul Frumușani au percheziționat mașinile și călătorii ce veneau de la București, pe șoseaua București-Oltenița.
În această zi s-a primit de la Prefectură ordinul nr. 220 combinat cu 1379 și 1395, pe care le-am transmis întocmai tuturor comunelor din plasă pentru executare. În urma acestor ordine și apelurilor D-lui General Antonescu toată suflarea omenească din sate a respirat de mulțumire și satisfacție că armata a înfrânt acțiunea rebelilor, au aprobat cu unanimitate pe D-l General Antonescu care a salvat Țara de la pieire, toată lumea dezaprobându-i (în comuna Gălbinași, soțiile legionarilor cum au auzit aceasta le-a pus pe foc toate scriptele și actele).
Și în această zi, în tot cuprinsul plășii, a fost ordine, liniște, iar autoritățile și-au continuat activitățile.

La 24 ianuarie a.c.
Totul a reintrat în normal. Peste tot s-a arborat drapelele naționale. Populația continuând să comenteze evenimentele, s-au grupat în jurul autorităților, în special la primării și au început în unele comune să joace Hora Unirii de bucurie. În această zi s-au primit de la Prefectură ord. nr. 1379/1941, care s-a executat întocmai.

La 25 ianuarie 1941
Totul a intrat în perfectă liniște, ordine și disciplină, comentându-se noile măsuri.
S-a primit ordin pentru revocarea primarilor și s-au făcut recomandări pentru noii primari.”
La 20 mai 1941, avem deja situația cu noii primari numiți ai comunelor din plasa Budești:
– La comuna Aprozi – Gheorghe M. Iliescu, fost plutonier de jandarmi, agent fiscal și notar comunal. Este sănătos și nu lasă nimic de dorit, fiind cinstit și bun gospodar.
– La comuna Buciumeni – Constantin Iacob, fost primar. Este sănătos și bun gospodar și nu lasă nimic de dorit.
– La comuna Budești – Constantin Polexe, de profesie comerciant, bun gospodar, sănătos și nu lasă nimic de dorit.
– La comuna Crivăț – Nicolae Paraschiv, avocat, bun gospodar, sănătos și nu lasă nimic de dorit.
– La comuna Frumușani – Ilie Bilciu, fost primar, bun gospodar, sănătos și nu lasă nimic de dorit.
– La comuna Gruiu – Mihalache T. Zaharia, fost primar, bun gospodar și nu lasă nimic de dorit.
– La comuna Gălbinași – Ghiță Voinea, fost ajutor de primar și consilier comunal în multe rânduri, bun gospodar, sănătos și nu lasă nimic de dorit.
– La comuna Herăști – Mihail Dumitrescu, învățător pensionar, căpitan în rezervă, gospodar de frunte, sănătos, harnic și cu calități remarcabile, care îi fac cinste comunei, ce are în frunte un om care se interesează de comuna sa.
– La comuna Hotarele – Nicolae Zeldea, sănătos și nu lasă nimic de dorit, bun gospodar.
– La comuna Izvoarele – Dumitru Gr. Nicolae, fost în mai multe rânduri ajutor de primar și consilier comunal, este sănătos, cinstit și bun gospodar.
– La comuna Nana – Dumitru Aron, fost în mai multe rânduri primar, secretar comunal și administrator de moșie, este sănătos, cinstit și bun gospodar.
– La comuna Negoești – Călin Eftimie, fost primar în mai multe rânduri și casier comunal, gospodar de frunte, este sănătos și nu lasă nimic de dorit. În anul 1933, când a funcționat ca primar din inițiativa sa s-a construit un local de școală cu bani de la comună și județ.
– La comuna Progresul – Mihail F. Olteanu, sănătos și nu lasă nimic de dorit, bun gospodar și cinstit.
– La comuna Radovanu – Jean Kirițescu, inginer proprietar, fost Consul la Roma, este sănătos, gospodar de frunte, cinstit și cu calități remarcabil…
– La comuna Sohatu – Ștefan Tudorică, fost primar în mai multe rânduri, sănătos, gospodar de frunte în comună.
– La comuna Șoldanu – Petre N. Goghez, fost primar în mai multe rânduri, gospodar de frunte, cinstit și cu prestigiu în comună. În anii 1934-1935 când a mai funcționat ca primar s-a construit o biserică și un monument din inițiativa sa, este un inimos primar, se interesează de gospodărirea comunei.
– La comuna – Știubei-Orăști – Dumitru A. Stancu, fost primar, bun gospodar și care nu lasă nimic de dorit. În timpul cât a funcționat ca primar a dat dovezi remarcabile de cinste și hărnicie.
– La comuna Vasilați – Stoica N. Anton, fost primar în mai multe rânduri, bun gospodar, sănătos și nu lasă nimic de dorit.
Ultima parte a istoricului rebeliunii cuprinde Concluzii și propuneri, între care:
„Să se desființeze imediat toate organizațiile legionare de la sate, compuse numai din tineret, derbedei fără căpătâi și oameni fără răspundere, spre a sparge astfel focarul lor de propagandă.
Credem că șefii de sectoare și de grupe au avut cunoștință de organizarea rebeliunii, cunoscând măsurile ce trebuiau luate deoarece unii au pornit la desfășurarea programului după un plan mai dinainte stabilit, mai ales că în limbajul lor cuvintele: „toate garnizoanele să fie în stare de alarmă”, ei trebuiau să știe când și ce înseamnă „alarmă”, apoi cuvintele „să ia cu ei cele necesare”, n-ar fi știut ce anume să ia dacă nu știau mai dinainte,
Având convingerea că șefii legionari de la sate au premeditat și cunoscut această rebeliune, propunem să fie cercetați toți șefii de sectoare, de grupe și de garnizoane pentru descoperirea exactă a planului de acțiune. Această convingere ne-o mai facem și de acolo că atunci când au plecat la București, la barierele orașului, fiind opriți de armată, percheziționați și aflând adevăratul scop pentru care erau chemați, cei naivi – sătenii inconștienți – au refuzat să mai meargă și s-au înapoiat acasă, pe când intelectualii, învățătorii, preoții etc., au rămas mai departe cu cei pe care i-au putut lua cu ei, deși știau mai dinainte ce au făcut și deci cu bună știință au luat parte la rebeliune.
De aceea: Toți șefii de garnizoană, de grupe, de sectoare precum și toți preoții, învățătorii, cântăreții bisericii, comercianți, etc., intelectualii care au luat parte la rebeliune sau au mers la București ori au dat concursul celor care au plecat la București să fie neapărat cercetați pentru descoperirea vinovaților și măsurarea contribuției fiecăruia, mai ales că mulți din ei n-au depus armele sau a dat altele în locul lor, defecte.
Cei care se vor găsi vinovați, să fie judecați, închiși și trimiși în lagăre de concentrare sau tabere de muncă, iar intelectualii, funcționarii să fie și mutați cu serviciul lor în alte părți spre a nu mai avea contact cu șefii sau subalternii lor, spre a-i dezrădăcina astfel în mod forțat de locurile unde s-au fixat și de a-i îndepărta de acțiunea pe care o mai așteaptă sau nutresc în sufletele lor.
În felul acesta poate se pocăiesc și revin la sentimente pur patriotice.
Legionarii care au fost la București să nu mai părăsească localitatea lor de origine spre a nu mai avea contact cu centrele de conducere, deoarece mulți din ei păstrează o atitudine rezervată, parcă de așteptare sau răzbunare, având însă în vedere în scopul ce urmăresc, astfel că starea lor sufletească nu e cea comună, ci cu priviri dușmănoase și cu păreri de rău că n-au reușit.”

Error